duminică, 25 noiembrie 2012

Cum să faci un comentariu literar?

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

Iată o metodă aplicată la strofa I a poeziei "Iarna", de Vasile Alecsandri.

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

1. Citim cu atenţie textul şi completăm tabelul de mai jos.

CE SPUNE AUTORUL?
(conţinutul de idei, sentimente, imagini)
CUM SPUNE AUTORUL?
(limbajul artistic: procedee artistice, figuri de stil etc.)
DE CE SPUNE AUTORUL?
(semnificaţii artistice, efecte artistice)
Cerul este acoperit de nori imenşi, din care curge zăpada. (imagine vizuală)
(versurile 1 - 2)
- epitet : "cumplita (iarnă)"

- 2 epitete: "lungi (troiene) călătoare"
- personificare: "cumplita iarnă cerne norii"
grozăvia iernii
teamă faţă de grozăvia iernii
măreţia iernii
teama concretă faţă de ameninţarea vremii
Fulgii joacă în aer şi acoperă pământul ţării. (imagine vizuală)
(versurile 3-4)
- comparaţie: "fulgii zbor... ca un roi de fluturi albi."

- epitet: "(fiori) de gheaţă"
- personificare: "ai ţării umeri dalbi"
frumuseţea fulgilor
încântare faţă de frumuseţea fulgilor
înfiorare
frumuseţea iernii
încântarea faţă de frumuseţea peisajului

2. Adunăm constatările din tabel într-un text organizat. Iată un exemplu (atenţie la culori, corespund celor din tabel).
În prima strofă, autorul descrie imaginea ninsorii abundente care se revarsă din văzduh.  
Primele două versuri înfăţişează cerul acoperit de nori imenşi, din care curge zăpada. Este o imagine vizuală. Autorul foloseşte epitetul "cumplita" (pentru subst. "iarnă"), pentru a sugera grozăvia iernii şi a transmite un sentiment de teamă faţă de ea. Tot pentru a exprima măreţia iernii sunt folosite şi epitetele "lungi" şi "călătoare" (pentru substantivul "troiene"). De asemenea, iarna este personificată ("cumplita iarnă cerne norii de zăpadă"), pentru a transmite ideea de ameninţare concretă pe care o resimte eul liric.
Versurile 3 - 4 prezintă o altă imagine vizuală: cea a fulgilor care joacă în aer şi...

marți, 30 octombrie 2012

Umorul domnitorului Mihai Vodă Sturza

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu, manual Humanitas, clasa a VII-a

Ex. 6 / pag. 51


Domnitorul dovedeşte că are simţul umorului de două ori. Prima dată, la han. Comisul Ioniţă, neştiind cu cine vorbeşte în realitate, îi spune boierului necunoscut că, dacă vodă nu-i va face dreptate, să poftească să-i pupe iapa nu departe de coadă. Boierul nu reacţionează în niciun fel, nu-şi trădează identitatea, nu se simte jignit şi nu porunceşte să i se taie capul netrebnicului, ci, dimpotrivă, bea o ulcică de vin împreună cu acesta şi chiar acceptă cinstea lui. Acest comportament dovedeşte că vodă avea simţul umorului. El parcă prevede urmarea întâmplării şi se amuză în sinea lui de reacţia pe care o va avea curajosul comis când va afla cu cine a stat de vorbă.
A doua oară, vodă face dovada că posedă simţul umorului cu ocazia reîntâlnirii la palat cu comisul Ioniţă. Deşi răzăşul se dovedeşte la fel de îndrăzneţ în vorbe, afirmând că avea iapa pregătită, dacă nu i se făcea dreptate, domnitorul nu se supără nici de data asta, ci face mare haz şi îl bate pe umăr cu prietenie pe Ioniţă.
Avem de-a face prin urmare cu un domnitor deschis la minte, care ştie să guste vorbele de duh din popor, chiar dacă sunt acide la adresa lui.

joi, 18 octombrie 2012

"Izvorul nopţii", de Lucian Blaga - clasa 8, Humanitas

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare



Ex. 1 / pag. 11

În text sunt două metafore referitoare la ochii iubitei.
Prima metaforă este "izvorul nopţii" şi  dă chiar titlul poeziei. Ea se bazează pe asemănarea culorii ochilor cu întunericul. Ochii ei sunt negri ca noaptea.
A doua metaforă o dezvoltă pe prima şi se întâlneşte în versurile 5 - 9:
 "...izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul
c-o mare de întuneric."
Ea se bazează pe mai multe asemănări subînţelese. Ochii iubitei iradiază  aşa cum noaptea "curge". Ochii iubitei ascund un mister, aşa cum noaptea ascunde universul în întuneric. Ochii iubitei sunt învăluitori, îl acaparează pe eul liric - îndrăgostit, aşa cum noaptea învăluie natura.

Ex. 1 / pag. 12

Între natură şi iubită există o relaţie specială. Natura întreagă pare a se naşte din ochii iubitei. Pentru îndrăgostit iubita este totul, este realitatea lui primordială, astfel încât tot restul pare derivat de la ea. Întâi există iubita, cu misterul ochilor ei, apoi întreg universul pare că se naşte din acest mister fundamental. Nu avem de-a face cu o poezie despre natură, ci cu una despre frumuseţea iubitei. În ordinea realităţii îndrăgostitului, iubita există înaintea cosmosului, prin urmare nu iubita preia frumuseţea de la natură. Iubita şi natura nu sunt nici măcar concomitente, deci nu putem spune că natura se impregnează de frumuseţea iubitei. Iubita precedă natura, natura se naşte din ochii ei, prin urmare  putem spune că ea este big-bangul cosmosului subiectiv al îndrăgostitului.

Ex. 2 / pag. 12

În textul lui Blaga, apar două substantive în vocativ, prin care îndrăgostitul se adresează iubitei: "Frumoaso" şi "lumina (mea)". Între ele există o corespondenţă semantică. Asta înseamnă că cele două cuvinte se potrivesc ca înţeles. Pentru îndrăgostit, frumuseţea este asociată luminii. Frumuseţea  nu are legătură cu aspectul fizic al femeii, ci cu lumina care izvorăşte din ochii ei. Dacă ochii sunt oglinda sufletului, putem trage concluzia că frumuseţea pe care o apreciază îndrăgostitul la femeia iubită este cea sufletească, spirituală, care i se poate citi în privire.

joi, 4 octombrie 2012

"Lacul", de Mihai Eminescu - interpretarea textului, clasa a VIII-a

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

Ex. 1 / pag. 7
În ciuda simplităţii aparente a poeziei, din text se degajă o vrajă aparte. Explicaţi de unde provine această impresie.



În ciuda simplităţii aparente a poeziei, din text se degajă o vrajă aparte.
Această impresie are mai multe surse.
O primă sursă ar fi muzicalitatea interioară, dată de folosirea ici-colo a unor cuvinte al căror sens conţine sugestii muzicale. Identificăm astfel, substantivul „glas” în strofa a treia, verbele „foşnească”  şi „sune” în strofa a patra.
Altă sursă a impresiei de vrajă pe care o produce textul este plasticitatea imaginilor. Eminescu reuşeşte prin cuvinte să evoce în mintea noastră un tablou al naturii de o forţă vizuală deosebită. Poezia începe cu imaginea cromatică a lacului albastru încărcat de nuferi galbeni şi brăzdat fin de cercuri albe. Avem apoi imaginea visătoare a îndrăgostitului care trece îngândurat de-a lungul malurilor. Urmează imaginea celor doi tineri plimbându-se cu barca sub lumina lunii. În sfârşit, imaginea finală îl surprinde din nou pe îndrăgostit singur şi trist pe malul lacului albastru. Întreg tabloul se prezintă cu claritate imaginaţiei cititorului.
Dar tabloul nu are doar imagini vizuale, ci şi auditive. Aceasta e a treia sursă a impresiei de vrajă pe care o emană textul lui Eminescu: îmbinarea imaginilor vizuale cu cele sonore. Astfel, plimbarea imaginară a îndrăgostiţilor cu barca este acompaniată de muzica naturii: se aude „glas de ape” şi foşnetul lin al vântului în trestii.
Impresia de farmec e dată şi de armonia care există între cei doi îndrăgostiţi. Bărbatul este un visător care se preumblă pe malul lacului. Femeia, la rândul ei, apare, ca o zână a pădurii, dintre trestii. Se potrivesc. El are un suflet sensibil, îşi imaginează o scenă romantică, apoi, aceasta nerealizându-se, suspină şi suferă. Ea e delicată şi fragilă, se cuibăreşte tandră la pieptul lui („să-mi cadă lin pe piept”). Se potrivesc. Amândoi sunt de acord să plutească la nesfârşit împreună, singuri, departe de oameni, pe apele lacului:
„Şi să scap din mână cârma
Şi lopeţile să-mi scape…”
În sfârşit, impresia de vrajă degajată de poezie se datorează şi atmosferei generate de frumuseţea cadrului natural. Este frumoasă imaginea lacului albastru încărcat cu nuferi galbeni. Este frumoasă luna, este frumos foşnetul lin al vântului, este frumos susurul apei.Natura este frumoasă, de aici farmecul poeziei.
Prin urmare, muzicalitatea interioară a versurilor, plasticitatea imaginilor, îmbinarea imaginilor vizuale cu cele auditive, armonia dintre cei doi îndrăgostiţi şi frumuseţea naturii concură, toate, la producerea unei impresii de vrajă aparte.

miercuri, 3 octombrie 2012

Imagini poetice şi figuri de stil în "Seară de toamnă", de Duiliu Zamfirescu

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare


Ah! ce frumoase-s serile de toamnă! 
Prin frunze reci doar un fior adie; 
S-arată-n deal, cu fața purpurie, 
A nopților fermecătoare Doamnă. 

Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie 
Strălucitoarea-i negură albastră, 
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră 
Atâta farmec ar putea descrie! 

Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul. 
În umbra lui mă simt prins de tristețe: 
Există oare-atâta frumusețe 
În fire, — așa cum o simți tu, poetul? 

Ori suntem pradă — o! gândire-amară! 
De-a simțurilor noastre amăgire 
Ce-aruncă-un văl frumos peste-o neștire, 
Și totuși, Doamne, ce frumoasă seară!


(Duiliu Zamfirescu - Seară de toamnă

Poezia începe cu imaginea tactilă a răcorii provocate de vântul uşor de toamnă. Senzaţia se datorează în special epitetului reci, adăugat substantivului frunze.
Următoarele două versuri  conturează imaginea vizuală a lunii care apare pe cer deasupra dealurilor. Frumuseţea şi maiestuozitatea astrului nopţii sunt scoase în evidenţă prin câteva figuri de stil bine plasate: metafora a nopţilor… Doamnă, însoţită de epitetul fermecătoare, apoi personificarea (de asemenea, urmată de epitet) cu faţa purpurie, care sugerează strălucirea.
Strofa a doua continuă imaginea anterioară. Se văd câmpurile veştejite, inundate de strălucitoarea lumină a lunii. Aici avem epitetul veşted pentru substantivul câmpul şi două epitete strălucitoarea şi albastră pentru substantivul negură. Rezultă o combinaţie cromatică (galben, negru, albastru), care, potenţată de încă un epitet (tainic) - al verbului împrăştie -, sugerează misterul şi farmecul firii.
Tot o imagine vizuală este cea a boschetului pătat de umbrele întunericului din strofa a treia, imagine având în centru epitetul metaforic stropit cu lacrimi, care sugerează tristeţea eului liric.

miercuri, 26 septembrie 2012

"Frunză verde magheran" - clasa a VIII-a, editura Corint

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare


Frunză verde magheran...
Frunză verde magheran,
Voinicel mehedinţean,
Sunt născut pe frunzi de fag
Ca să fiu la lume drag.
Şi-s scăldat de mic în Olt,
Să mă fac viteaz de tot
Şi-s frecat cu busuioc,
Să am zile cu noroc.

După ce am mai crescut,
Din ochi maica m-a pierdut,
C-am fugit de la părinţi
Tot în munţi, la Mehedinţi.
Apoi m-am lăsat în vale
Cu trei rânduri de pistoale,
Ş-am ajuns un voinicel
Cu inima de oţel.

Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor
Să mai strângă din păduri
Cete mândre de panduri
Ca s-alunge de la noi
Şi pe greci şi pe ciocoi.

Frunză verde păducel,
Cine-a merge după el?
Un şoiman mehedinţel
Care ştie să chitească,
Rândunica s-o lovească,
Şi mai ştie de călare
Să se lupte-n fuga mare.
Şi mai ştie să înoate
Vâslind Dunărea din coate.

Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc şi eu norocul.
Aoleo! de rău, de bine,
Ţipă sufletul în mine!

(Vasile Alecsandri - Poezii populare
ale românilor)
1. Creaţi patru contexte în care cuvintele rău şi bine să fie folosite, pe rând, ca adjective şi adverbe.

ADJECTIVADVERB
Eu am un câine rău.Câinele meu muşcă rău.
Domnul Popescu este un bărbat bine.Mihai învaţă bine.

4. Transcrieţi versurile ce conţin interjecţii, subliniaţi interjecţiile şi arătaţi semnificaţia lor.

Primul vers ce conţine interjecţie este: Aoleo! ce foc de dor!. Interjecţia "aoleo" exprimă intensitatea nerăbdării haiducului de a vedea pornită lupta împotriva duşmanilor poporului.
Al doilea vers ce conţine interjecţie este: Aoleo! mă arde focul.... Aici, interjecţia "aoleo" exprimă dorinţa arzătoare a haiducului de a porni la luptă alături de pandurii lui Tudor.
În sfârşit, ultimul vers ce conţine o interjecţie este:  Aoleo! de rău, de bine....Aici, interjecţia "aoleo" este expresia unei stări sufleteşti intense şi complexe (Ţipă sufletul în mine!, continuă versul următor). Pe de o parte haiducul suferă din cauza nedreptăţilor din ţară, produse de ciocoi (de rău). Pe de altă parte, el se bucură intens la gândul că prin luptă nedreptăţile vor fi înlăturate şi oamenii o vor duce mai bine (de bine).

miercuri, 19 septembrie 2012

Rolul timpurilor verbale în "Metamorfoză", de Vasile Voiculescu

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare # Rebus on-line
Omidă uriaşă strivită între nori, 
Vărgată cu cenuşă, cu aur şi cu sânge, 
Lumina se târăşte spre margine de zări 
Şi în gogoaşa nopţii tot mai adânc se strânge. 

S-a-nchis grădina serii cu porţi de abanos, 
Dar mâine răsări-va din celălalt colţ al vieţii 
Un flutur ce va umple, învoalt şi luminos, 
Cu aripile albe tot cerul dimineţii. 

(Vasile Voiculescu - Metamorfoză)

În această poezie, autorul descrie momentul înserării şi îşi exprimă gândurile şi sentimentele legate de acesta. Sunt două strofe. În prima este înfăţişată dispariţia treptată a luminii, înghiţită încet-încet de noapte, ca o omidă de gogoaşa ei. Autorul foloseşte aici două verbe ("se târăşte", "se strânge"), ambele la timpul prezent, pentru a da impresia de autenticitate, de participare la un moment real. 
Strofa a doua dă ocazia eului poetic să-şi exprime gândurile şi sentimentele legate de momentul la care a asistat. Dispariţia luminii nu-l întristează, nu-i provoacă melancolie, ci, dimpotrivă, frumuseţea amurgului şi a nopţii îl duce cu gândul la eternitatea universului, care nu piere niciodată. Lumina, ştie eul poetic, n-a dispărut definitiv, ea va reapărea triumfătoare, a doua zi de dimineaţă, asemenea unui fluture alb din gogoaşa lui. În această strofă este un verb la trecut ("s-a-nchis"), care vorbeşte despre momentul anterior al dispariţiei luminii şi două verbe la viitor ("răsări-va" şi "va umple") care exprimă încrederea în reapariţia luminii.peste câteva ore. 
Prin urmare, în această poezie, Vasile Voiculescu foloseşte verbele la toate cele trei timpuri (prezent, trecut şi viitor) pentru a sugera ciclul neîntrerupt al existenţei, privit, cu optimism, din perspectiva fiinţei trecătoare, care este omul.

marți, 21 august 2012

Semivocalele limbii române

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

 Transcriere de pe Yahoo!Messenger
first.cop90: Buna ziua, dnul profesor ! As avea o intrebare : cand devin semivocale vocalele e,i,o,u ?
first.cop90: Va rog sa-mi raspundeti !
first.cop90: Sunteti ?
first.cop90: Imi puteti spune ?
meditatii_la_romana: Bună seara!
meditatii_la_romana: Vocalele nu devin semivocale.
meditatii_la_romana: Sunt tipuri diferite de sunete.
meditatii_la_romana: Există vocalele: a,ă,î,e,i,o,u.
meditatii_la_romana: Sunt sunete care se pot rosti singure.
meditatii_la_romana: Există semivocalele e,i,o,u.
meditatii_la_romana: Sunt sunete care seamănă şi cu vocalele şi cu consoanele.
meditatii_la_romana: Seamănă cu vocalele pentru că sunt un fel de jumătăţi de vocală.
meditatii_la_romana: Seamănă cu consoanele pentru că nu se pot rosti singure, ci numai împreună cu o vocală.
meditatii_la_romana: O semivocală şi o vocală formează un diftong.
meditatii_la_romana: Două semivocale şi o vocală formează un triftong.
meditatii_la_romana: De exemplu:
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "oa" înaintea vocalei "a" este o semivocală;
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "ea" înaintea vocalei "a" este o semivocală;
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "oi" după vocala "o" este o semivocală;
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "ou" după vocala "o" este o semivocală.
meditatii_la_romana: Acestea sunt semivocalele limbii române.
meditatii_la_romana: Eu am dat doar nişte exemple de grupuri de sunete în care apar semivocalele.
meditatii_la_romana: Mai sunt şi altele.

luni, 2 iulie 2012

Bacalaureat 2012 - subiecte rezolvate, limba română

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

 Citeşte următorul text:
Mergând într-o zi acolo cu Pantazi, către amiazi, dădeam de o tânără, nouă necunoscută (...). La intrarea noastră, ridicând capul, roși până în albul ochilor. Văzui atunci pe Pantazi, palid ca un mort, ducându-și mâna la inimă: "Doamne, îl auzii, șoptind, cum îi seamănă!"
Făceam astfel cunoștința "duduii" Ilinca Arnoteanu. Știam că mai era o fată, cea mai mică, pe care o luase din leagăn să o crească o soră a maioresei, de la Piatra-Neamț, văduvă cu dare de mână și fără copii. Cei șaisprezece ani ai Ilincăi se depănaseră alintați în pacea acelui romantic ținut cu zări tainice ce trebuise să le fi amintit bunilor cavaleri de la cari i se trage numirea, dulcea lor Suabie. Porecla de "nemțoaică" ce Mima îi dase acestei surori "noi" i se potrivea nu numai din pricina locului de unde venea, dar și a înfățișării. Blajinul soare moldovenesc îi cruțase poleiala stinsă a cosițelor și albeața sidefie a pielei, aproape nefirești amândouă(...). Părinții erau cum nu se putea mai mândri de dânsa(...);  Ilinca fusese întotdeauna premianta întâia și se pregătea să treacă două clase într-un an (...).
Primisem s-o ajut să-și revadă câteva "materii" la cari se credea mai slabă. Între timp, mai vorbind și de una-alta, m-a uimit cât de cuminte cap avea, ce sănătos judeca și limpede. Spunându-i odată ce rar e să găsești pe cineva care să învețe ca dânsa numai de plăcere, îmi observă că ea învăța cu plăcere, dar de nevoie, ca să aibă o meserie. Cum, dar nu avea să fie bogată? se știa doar că era singura moștenitoare a mătușii sale (...). Chiar așa, dar averea, pe lângă că se poate pierde, nu e o piedică la o meserie; dimpotrivă. - Cu numele ei? - De ce nu? a lucra nu e o rușine; munca înnobilează. Tocmai, cu numele ei (...) avea să fie mai prețuită și mai respectată; respectată: lucrul la care ținea mai mult ca la orice. Numele ei, știa bine ce i se datora și ce-i datora: prestigiul lui, viu încă, i se revelase înainte de a-l cunoaște. (...) Da, marele nume de dregători, de cărturari și de ctitori, ea avea să-l poarte cu demnitate; destul se întrecuseră să-l păteze surorile ei.
                            (Mateiu I. Caragiale - Craii de Curtea-Veche)

1. pacea - tihna, liniştea; a uimit -  a impresionat, a surprins, a uluit;
2. În secvenţa s-o ajut cratima indică rostirea în aceeaşi silabă a două cuvinte diferite: conjuncţia şi pronumele personal o. Prin folosirea cratimei:
- dispare vocala ă din ;
- dispare o silabă; în loc de 2 silabe - să o - , rămâne una singură: s-o.
3. Cântecul acesta mă unge pe inimă.
4. Perspectiva narativă este subiectivă, întrucât naratorul este şi personaj în acţiune şi narează la persoana I, din propriul unghi de vedere.
5. Câmpul semantic al familiei: soră, părinţii, mătuşă.
6. Motive literare: numele nobil, omul superior.
7. Imperfectul indicativului indică o acţiune petrecută în trecut şi aflată în plină desfăşurare, neterminată,  prin urmare are o capacitate mare de evocare. Pe de altă parte, imperfectul aduce o nuanţă de irealitate, specifică, de fapt, întregului roman al lui Mateiu Caragiale.
8. Textul aparţine genului epic, deoarece are acţiune, personaje şi narator. Personajul-narator cunoaşte o fată extraordinară, Ilinca Arnoteanu, dintr-o familie nobilă decăzută. O ajută la învăţat şi află concepţiile ei despre viaţă. Personaje sunt cei doi, deja amintiţi, şi Pantazi, care apare la începutul fragmentului. Naratorul relatează la persoana I, dintr-o perspectivă, evident, subiectivă. Un alt argument în favoarea caracterului epic al textului este predominanţa naraţiunii ca mod de expunere, în interiorul căreia se întâlnesc pasaje consistente cu descriere.

luni, 25 iunie 2012

Evaluarea Naţională 2012 - limba română, subiecte rezolvate

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Subiectele şi baremul de evaluare şi notare pot fi găsite aici.



Subiectul I
A.
1. leac -  medicament, remediu, doctorie, tratament
înfricoşătoare – înspăimântătoare,  îngrozitoare, groaznice etc.
crezuse -  socotise,  îşi închipuise,  considerase etc.
2. Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii exclamative.
3. epitete – grele, înfricoşătoare,  ameţitoare, rănită;
enumeraţie – ...până îi va cădea cartea din mână, până când  îi va cădea capul pe pernă, până când îi vor cădea, grele, pleoapele...; 
...un jurnal cu întâmplări nostime, ... cu avânturile, cu certurile, cu neînţelegerile... etc.
4. naraţiunea, dialogul, descrierea
5. Personajul Dan este un copil căruia îi plăcea să citească. Citind, el intra în lumea cărţii, trăia, împreună cu personajele din carte,  emoţiile lor. Cititul devenea astfel, pentru el, un leac. Trăind emoţiile altora, emoţii fictive, din lumea imaginară, Dan  uita de propriile emoţii, cele adevărate, din lumea reală. Secvenţa citată vrea să semnifice că Dan reuşea aşa de bine să se transpună în lumea imaginară, încât, ori de câte ori citea cartea, părea că retrăieşte aventurile împreună cu eroii fictivi din Evul Mediu. Şi asta îi plăcea foarte mult.

Subiectul  II
A.
1. Numele autorului este Ion Vianu.
Un dezavantaj al e-bookului este dificultatea răsfoirii.
Un avantaj al e-bookului este că eşti conectat la un dicţionar şi regăseşti instantaneu definiţiile cuvintelor.
2. Articolul se numeşte Kindle şi a apărut în revista Dilemateca.
3. c. subiectivă
4. – pronume personal, complement direct;
 cuvintelor – substantiv comun, atribut substantival genitival;
să ştiu – verb predicativ, predicat verbal.

vineri, 8 iunie 2012

"Paşa Hassan", de G. Coşbuc - ex. 1 / pag. 152

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

     Ex. 1 / pag. 152 
    Argumentaţi că poezia “Paşa Hassan” este epică.  

    Textul epic este acel text literar în care autorul îşi exprimă în mod indirect gânduri, idei, sentimente, prin intermediul unei acţiuni şi al unor personaje. Vocea care povesteşte se numeşte narator. 
    Poezia "Paşa Hassan" este un text epic, deoarece are toate trăsăturile caracteristice unui astfel de text. Are acţiune, are personaje, are narator. 
    În primul rând, este text epic, deoarece are acţiune. Coşbuc prezintă o secvenţă din bătălia de la Călugăreni, din 1595, dintre oastea română, condusă de Mihai Viteazul şi armata otomană, condusă de Sinan-Paşa şi Hassan-Paşa. Poezia începe cu confruntarea celor două oşti pe podul de la Neajlov. Văzând că soldaţii români nu pot rezista iureşului duşman, voievodul Mihai se aruncă el însuşi în bătălie şi, cu barda în mână, face cărare prin oastea turcă, slujind drept model pentru ai săi. Surprinşi de neaşteptata apariţie, turcii intră în panică şi se răstoarnă, cu cai cu tot, în mocirla de sub pod, în frunte cu bătrânul Sinan, conducătorul lor. Paşa Hassan încearcă un atac prin spatele românilor, dar Mihai îi dejoacă planul. Zărindu-l pe paşă undeva la poala pădurii, Mihai pleacă în urmărirea lui, omorându-i pe turcii întâlniţi în cale. Mihai îl provoacă pe Hassan la duel, dar acesta fuge nebun, cuprins de groaza morţii. După o goană lungă şi umilitoare, conducătorul turc ajunge, aproape înnebunit de spaimă, la corturile turceşti şi este salvat. 
    În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje. Personajele principale sunt cei doi conducători, Mihai şi Hassan, caracterizaţi de Coşbuc prin antiteză. În timp ce voievodul muntean este curajos şi puternic, făcând prăpăd în tabăra duşmană, paşa este laş şi slab, fugind din faţa luptei şi făcându-se de râs prin comportamentul său nedemn. În text mai apare fugitiv şi Sinan-Paşa, de asemenea într-o stare ridicolă, târându-se prin baltă. 
    În al treilea rând, textul este epic, deoarece are narator. Naratorul este vocea care povesteşte. Povestirea se face la persoana a III-a, iar naratorul este evident favorabil lui Mihai Viteazul, căruia îi face un portret pozitiv, plin de măreţie. 
    În concluzie, pentru că are acţiune, personaje şi narator, poezia “Paşa Hassan” este epică. George Coşbuc îşi exprimă admiraţia pentru unul dintre eroii poporului nostru, Mihai Viteazul.

duminică, 3 iunie 2012

Funcţiile sintactice ale pronumelui posesiv

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul danijocuri vrea exemple cu următoarele funcţii ale pronumelui posesiv:
  • subiect - Ai mei au venit acasă. 
  • nume predicativ - Cei doi din stânga sunt ai mei
  • atribut pronominal - Opiniile alor tăi nu-mi plac. 
  • atribut adjectival - imposibil să fie atribut adjectival, din moment ce este exprimat prin pronume! 
  • complement direct - I-aţi văzut cumva pe ai noştri
  • complement indirect - Se vorbeşte mult despre ale voastre.

joi, 10 mai 2012

"Călin (file din poveste)" - clasa a VII-a, manual Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 5 / pag. 131 - aici
Ex. 6 / pag. 131
Î: Comentaţi modul în care este sugerată atmosfera de sărbătoare din secvenţa a treia a textului. 
R: Alături de nunta lui Călin cu fata craiului, se porneşte şi o nuntă a vieţuitoarelor naturii în care protagoniştii sunt un fluture - mirele - şi o viorea -mireasa. Prin această nuntă Eminescu vrea să sugereze că toată natura ia parte la bucuria iubirii împărtăşite. Când iubeşti ţi se pare că întreg universul vibrează alături de tine. Evident, atmosfera nunţii micilor vieţuitoare - care are aspectul unei nunţi ţărăneşti - este plină de sărbătoare. Toate imaginile o sugerează. Furnicile şi albinele sunt cuprinse de febra pregătirilor: unele aduc făină pentru plăcinte şi colaci, altele aduc miere pentru masă şi colb de aur pentru cerceii miresei de care se va ocupa cariul, mare meşter faur. Alaiul de nuntă este condus de un greiere pe post de vornicel. Înaintea lui, responsabili cu hora, sunt puricii, care sar neobosiţi, deşi sunt potcoviţi cu potcoave de oţel. Următoarea imagine, cea a bondarului-popă, care cântă pe nas, este şi ea plină de haz. În continuarea alaiului, îl vedem pe mire, de asemenea într-o postură amuzantă: stă răsturnat într-o cojiţă de alună trasă de lăcuste şi îşi răsuceşte, cochet şi sigur pe el, mustaţa. Neamurile lui, ceilalţi fluturi, formează un lanţ lung în urma lui, toţi puşi pe glume şi pe flirt. Şi pentru că nu se poate nuntă fără muzică, apar ţânţarii pe post de lăutari, urmaţi de alte felurite insecte: gândăcei, cărăbuşi. Tot alaiul se îndreaptă spre casa miresei - o viorea -, care, în tradiţie ţărănească, se ascunde după uşă, prefăcându-se că nu vrea să meargă după mirele ei. 
Succesiunea rapidă a imaginilor, diversitatea, bogăţia, animaţia personajelor şi ipostazele lor hazlii, zumzetul şi gălăgia provoacă o atmosferă veselă, de adevărată sărbătoare.

luni, 23 aprilie 2012

Portretul lui Ştefan cel Mare - clasa a VI-a, manual EDP

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 1 / pag. 139 
Ştefan cel Mare era un bărbat scund. Grigore Ureche îl descrie ca fiind "...om nu mare de statu...", iar Mihail Sadoveanu spune că era "...scund de statură...". 

Ex. 2 / pag. 139 
În general, portretul făcut de Grigore Ureche lui Ştefan cel Mare este unul pozitiv. Pentru a nu scădea din valoarea domnitorului, cronicarul se fereşte de cuvinte care i-ar ştirbi personalitatea. De aceea, în loc să folosească un cuvânt cu potenţial depreciativ precum "scund", preferă să folosească formula ocolitoare "nu mare de statu...". 

Ex. 3 / pag. 139 
Portretul făcut de Grigore Ureche domnitorului Ştefan cel Mare este în general favorabil, deşi sunt arătate şi defectele. Astfel, aflăm încă de la începutul textului că voievodul moldovean era iute la mânie, vărsând de multe ori sânge nevinovat: era "degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu." Sunt prezentate însă apoi pe larg calităţile domnitorului. Ştefan cel Mare era un bărbat cu caracter integru ("om întreg la fire"), energic ("neleneşu") şi priceput ("lucrul său ştia a-l acoperi"). Era un bun conducător militar ("la lucruri de războaie meşter"), fiind de multe ori un exemplu în luptă pentru oştenii săi ("unde era nevoie însuşi se vârâea, ca văzându-l ai săi, să nu se îndărăpteze"). În plus, dădea dovadă de încredere în sine şi de tenacitate, nerenunţând la luptă nici în situaţiile mai dificile: "Şi unde biruiau alţii, nu perdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor".

duminică, 8 aprilie 2012

Calendar cu scriitori români: Emil Cioran

Calendar cu scriitori români: Emil Cioran: Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română Azi se împlinesc 101 ani de la naşterea scriitorului Emil Cioran. ...

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Bacalaureat 2012, proba orală - emiţătorul mesajului

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Am văzut în articolul anterior că unul dintre elementele situaţiei de comunicare este emiţătorul, prin urmare, una dintre întrebările de pe bilet l-ar putea viza pe acesta. 
Cine este emiţătorul mesajului în cazul nostru? Cred că e clar că emiţătorul este autorul textului. 
De cele mai multe ori, numele autorului este uşor de aflat dacă te uiţi sub text. Fie că este un text literar, fie că este un text nonliterar (memorialistic, epistolar, jurnalistic, stiinţific, eseistic), numele autorului său apare sub text. Nu ai altceva de făcut decât să-l cauţi acolo.
Singurele situaţii în care identitatea autorului pune ceva probleme sunt cele ale textelor populare (din categoria celor literare) şi  juridic-administrative (din categoria celor nonliterare).
Dacă ai un text popular, trebuie să spui că autorul este:
  • un om simplu, din popor, fără ştiinţă de carte;
  • anonim (adică, numele său nu este cunoscut, pentru că el nu şi-a iscălit textul, deoarece nici nu l-a scris, ci l-a transmis pe cale orală);
  • colectiv (adică, practic, textul nu este creaţia unui singur autor, ci a tuturor celor care au fost implicaţi în procesul transmiterii lui: unii au mai adăugat ceva textului iniţial, alţii au mai omis câte ceva).
În cazul unui text juridic-administrativ (adică, un articol de lege, un regulament de funcţionare al vreunei instituţii etc.), trebuie să spui că nu există un autor anume, pentru că la elaborarea legilor sau a regulamentelor participă mai multe persoane, jurişti de meserie, iar numele lor nu sunt cunoscute publicului larg.
Trebuie să mai menţionez că în modelele de subiecte pentru proba orală publicate de minister în ultimii doi ani nu sunt cerinţe referitoare la emiţătorul textului. Într-unul din cele două modele din 2010 există însă o asemenea cerinţă.

Bacalaureat 2012, proba orală - situaţia de comunicare

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Prin urmare, prima cerinţă de pe biletul de la proba orală se referă la situaţia de comunicare.
Aici totul pleacă de la schema situaţiei de comunicare conceptualizată de lingvistul rus Roman Jakobson:
Cel care se adresează („transmiţătorul”) trimite un mesaj destinatarului („receptorul”). Pentru ca mesajul să-şi îndeplinească funcţiunea, el are nevoie de un context la care se referă (sau, într-o nomenclatură mai echivocă, de un „referent”), pe care destinatarul să-l poată pricepe şi care să fie sau verbal sau capabil de a fi verbalizat; de un cod întru totul, sau cel puţin parţial, comun atât expeditorului, cât şi „destinatarului” (sau, cu alte cuvinte, comun celui care codează şi celui care decodează); în fine, are nevoie de contact, conducta materială sau legătura psihologică dintre cei doi, care le dă posibilitatea să stabilească şi să menţină comunicarea.
Aşadar, elementele situaţiei de comunicare sunt:
  • emiţătorul ("transmiţătorul", cel care se adresează, cel care comunică o informaţie);
  • receptorul ("destinatarul", cel căruia îi este adresată informaţia);
  • mesajul (informaţia transmisă);
  • contextul ("referentul", situaţia din realitate la care se referă informaţia);
  • codul (ansamblul de semne care constituie suportul informaţiei);
  • canalul (conducta materială sau legătura psihologică dintre cei doi).
Voi continua într-un articol următor.

marți, 27 martie 2012

Bacalaureat 2012, proba orală - înţelegerea textului

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Am vorbit într-un articol anterior despre importanţa lecturii cu voce tare a textului de pe biletul de examen. De fapt, felul în care citeşti este, pentru profesor, primul indiciu dacă tu ai înţeles sau nu textul. Înţelegerea textului citit este prima competenţă evaluată în cadrul probei orale. Ea are două componente:
  • lectura textului (corectă, cursivă, conştientă şi expresivă) - despre care am vorbit deja;
  • formularea de răspunsuri la întrebări referitoare la situaţia de comunicare din textul dat.
Ce întrebări vi s-ar putea pune? Iată câteva exemple:
  • Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
  • Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale/de conţinut.
  • Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
Acestea sunt doar câteva exemple. Voi intra în amănunte în următoarele articole.

duminică, 25 martie 2012

Figuri de stil. Epitetul

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Cuvântul epitet (fr. épithète, lat. eptihetum, gr.epithetoncuvânt adăugat) desemnează o figură de stil care constă în alăturarea unui cuvânt calificativ lângă altul, în scop estetic. Sau, cu altă definiţie, epitetele sunt cuvinte care exprimă însuşiri deosebite ale unui obiect sau ale unei acţiuni, aşa cum se reflectă în simţirea şi fantezia cititorului.
În funcţie de partea de vorbire pe care o determină există:
  • epitete ale substantivului: 
    • Ziua era mohorâtă, dar la lumina dulce a mestecenilor îmi plăcea să stau şi să privesc dezastrul Suhei. (G. Bogza, Privelişti şi sentimente);
  • epitete ale verbului: 
    • Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi. (Mihai Eminescu, Scrisoarea III);
    • Iar pădurea lin suspină... (Mihai Eminescu, Călin, file din poveste).
Epitetul poate sta:
  • după cuvântul determinat:
    • Umplu aerul văratic de mireasmă şi răcoare... (M. Eminescu, Călin, file din poveste);
    • Ieşi Zamfira-n mers isteţ / Frumoasă ca un gând răzleţ, / Cu trupu-nalt, cu părul creţ, / Cu pas uşor. (G. Coşbuc, Nunta Zamfirei);
  • înaintea cuvântului determinat:
    • Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită. (V. Alecsandri, Sfârşit de toamnă);
    • Lin viorile răsună... (M. Eminescu, Călin, file din poveste).
Atenţie!
Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situaţii ca cele din textele următoare determinarea este neutră din punct de vedere stilistic, fără să implice participarea afectivităţii sau imaginaţiei scriitorului:
  • ... şi părinţii şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi... (I. Creangă, Amintiri din copilărie);
  • Atâta obidă se abătu asupra lui, încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădu buzna. (I. Teodoreanu, La Medeleni).
În aceste exemple adjectivele evidenţiate nu sunt epitete.
Ca să fie şi mai clar, compară următoarele serii:
  • îmbinări de cuvinte care conţin epitete: întunecimea magică a pădurii, somn lin, glas tânguios, şoapte dulci, tei sfânt;
  • îmbinări de cuvinte care NU conţin epitete: măr roşu, hol îngust, curte dreptunghiulară etc.

sâmbătă, 24 martie 2012

Bacalaureat 2012, proba orală - lectura cu voce tare a textului

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Prima cerinţă de pe biletul de la proba de evaluare a competenţei lingvistice de comunicare orală în limba română, plasată între paranteze pătrate pe bilet, este lectura textului:
[Citeşte textul cu voce tare.]
Această cerinţă trebuie tratată cu seriozitate, fiindcă modul în care citeşti este un aspect punctat conform grilei descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română. Nivelurile de competenţă sunt următoarele:
  • utilizator mediu - citeşte corect şi cursiv;
  • utilizator avansat - citeşte corect, cursiv şi conştient;
  • utilizator experimentat - citeşte corect, cursiv, conştient şi expresiv.
Prin urmare, pentru a fi considerat utilizator experimentat, trebuie să citeşti textul corect (adică, să pronunţi corect cuvintele), cursiv (adică, să nu te opreşti, să nu te bâlbâi, să nu revii asupra cuvintelor etc.), conştient şi expresiv (adică, oprindu-te la virgulă, la punct, având intonaţie adecvată celorlalte semne de punctuaţie şi demonstrând că ai înţeles textul).
Pentru a fi considerat un astfel de utilizator, îţi recomand să faci exerciţii de lectură cu voce tare acasă, în faţa oglinzii sau să te înregistrezi pentru a te putea ulterior autoevalua.

Bacalaureat 2012 - precizări pentru proba orală

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Înainte de a trece la explicaţii privind proba orală din cadrul bacalaureatului 2012 trebuie să prezint şi al treilea document oficial postat de minister pe site-ul său.

Evaluarea la disciplina LIMBA SI LITERATURA ROMÂNĂ în cadrul examenului de bacalaureat – 2012

Proba A

Introducere
În conformitate cu prevederile Art. 2 din OMECTS nr. 5218/29.08.2011, examenul de bacalaureat – 2012 se desfăşoară pe baza prevederilor Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat – 2011.
Programele pentru disciplinele examenului de bacalaureat valabile în sesiunile anului 2012 sunt cele aprobate prin OMECTS nr. 4800/2010 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2011, în conformitate cu ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5218/29.08.2011.
Proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română reprezintă cadrul de evaluare a competenţelor de receptare şi de producere a mesajului - în formă scrisă, având ca suport diverse tipuri de text, în conformitate cu programa scolară – în formă orală, ca tipuri de discurs (descriptiv, informativ, narativ, argumentativ), cu valorificarea achiziţiilor dobândite la această disciplină. Proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română are ca finalitate evaluarea competenţei de comunicare/ exprimare orală într-o situaţie de comunicare specifică, precis determinată.

Structura probei
Subiectul de examen conţine un text suport, care poate fi:
• literar;
• nonliterar (memorialistic, epistolar, jurnalistic, juridic-administrativ, stiinţific, eseistic).
Textul utilizat ca suport are următoarele caracteristici:
• acoperă o gamă cât mai variată de tipuri de text;
• are un caracter autentic, posibil a fi întâlnit în viaţa de zi cu zi;
• constituie un decupaj semnificativ si de sine stătător, de 175-250 de cuvinte;
• se înscrie în reperele precizate de programa de examen;
• este „la prima vedere”, nestudiat la clasă.
Textul suport este însoţit de itemi semiobiectivi de tip întrebare structurată, cu referire atât la situaţia de comunicare, cât si la tema/mesajul textului suport.

Competenţe de evaluat
În cadrul probei A, se evaluează următoarele competenţe:
- înţelegerea textului;
- exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere;
- organizarea discursului;
- adaptarea la situaţia de comunicare;
- utilizarea limbii literare.
Nivelurile de competenţă sunt descrise în grilă prin descriptori calitativi, organizaţi în mod progresiv, care permit evaluarea globală, adecvată scopului criterial al evaluării competenţelor lingvistice.

Precizări privind evaluarea probei
Instrumentul normativ al evaluării competenţelor lingvistice de comunicare orală este Grila descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română, anexă a prezentului document.

Bacalaureat 2012 - grila descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Răspunsul vostru la proba orală a examenului de bacalaureat se evaluează după următoarea grilă.

În articolele următoare voi explica pe rând fiecare descriptor.

vineri, 23 martie 2012

Bacalaureat 2012 - evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Se apropie evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română din cadrul examenului de bacalaureat 2012. Proba are loc în perioada 11.06.2012 - 13.06.2012. Să vedem în ce constă această probă. Ministerul a publicat pe site-ul său un model de subiect.

Examenul de bacalaureat 2012
Proba A
Model
Când m-am prezentat la poarta căminului studenţesc de pe strada Cheiului să-mi iau camera în primire, ca proaspăt student al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, purtam încă armă, războiul nu se terminase, […] şi mai şchiopătam încă.
În ghereta de la poarta căminului studenţesc, n-am găsit pe nimeni. Uşa era deschisă, am intrat şi am aşteptat. Am ieşit apoi şi m-am plimbat prin curtea îngustă cu pietriş roşcat şi fără copaci. [...] M-am întors în ghereta portarului, [...] şi am început să citesc cele câteva anunţuri din avizier, printre care se afla şi lista cu numărul camerelor şi cu studenţii repartizaţi în ele. Numele meu nu era trecut pe listă. Mi-am adus aminte, văzându-mă lipsă, că de câteva ori în ultimii ani numele meu n-a mai fost, nimeni nu ştia dacă mai pot fi cu adevărat, şi ori de câte ori m-am ivit din nou am avut sentimentul că trebuie să iau un loc pe care mi-l pierdusem şi că unora le stârnesc mirare prin firescul cu care îmi umplu iarăşi un pahar cu apă […]. Tragicul acesta simplu al întoarcerii la existenţă l-am simţit de atâtea ori, şi tinereţea mea, care a trecut prin atâtea vieţi întrerupte, fusese în stare să caute şi nota de umor din acest tragic care nu reuşise să mă umilească.
(Stefan Bănulescu, Gaudeamus)

[Citeşte cu voce tare textul.]

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Menţionează două caracteristici formale/de conţinut.
2. Care este opinia ta despre efortul tinerilor de a-şi găsi locul potrivit în viaţa socială?
Susţine cu argumente opinia pe care o enunţi.

În articolul următor voi prezenta baremul de evaluare (grila descriptorilor competenţei de comunicare în limba română).

luni, 12 martie 2012

Descrierea obiectivă şi descrierea subiectivă - clasa a VII-a, manualul Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 1 / pag. 133

a) „În anul 1873 …la Sinaia” – pasaj nedescriptiv
„Locul ales…sau manual.” – pasaj descriptiv
b) Tot textul este descriptiv.
c) Tot textul este descriptiv.

Ex. 2 / pag. 133

a) Castelul Peleş
- arhitectura exterioară: faţade, terase;
- arhitectura interioară: Holul de onoare ( pereţii cu lambriuri, basoreliefuri şi statuete, tapiseriile de la balcon, plafonul de sticlă, cu vitralii ).
b) Castelul Peleş
- arhitectura interioară: vitralii, tablouri, camere, coridoare, trepte, geamuri, draperii.

c) Castelul Peleş
- arhitectura exterioară: fără detalii;
- arhitectura interioară: cabinetul de lucru al regelui, sala de consiliu, holul de onoare, biblioteca, sala de teatru, sufrageria, sala armurilor, sala de arme, sala oglinzilor.
Staţiunea Sinaia: hoteluri, cabane, pârtii de schi, telescaune, teleferice, izvoare de apă minerală.

Castelul Peleş este descris în toate textele. Elementul de detaliu care apare în toate descrierile castelului sunt vitraliile.
Într-un singur text, al treilea, este descrisă şi staţiunea Sinaia în ansamblu.
De asemenea, mai multe elemente de detaliu apar doar într-un singur text: pereţii lambrisaţi ai Holului de onoare, basoreliefurile, statuetele, tapiseriile franceze, plafonul de sticlă (în primul text); tablourile, treptele şi draperiile (în al doilea text); cabinetul de lucru al regelui, sala de consiliu, biblioteca, sala de teatru, sufrageria, sala armurilor, sala de arme, sala oglinzilor (în ultimul text).

duminică, 4 martie 2012

"Două loturi", de I.L. Caragiale - exerciţii, clasa a VII-a, manualul Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 3 / pag. 182
Î: Discutaţi cum se stabileşte contactul cu cititorul.

R: În două secvenţe ale textului naratorul stabileşte un contact cu cititorul.
Într-o primă secvenţă Caragiale imaginează un dialog între un presupus cititor şi naratorul textului. Naratorul îşi închipuie că un potenţial cititor l-ar putea întreba de unde ştie dl Lefter de câştig dacă a pierdut biletele, iar el îi răspunde că le-a cumpărat cu bani de împrumut de la dl căpitan Pandele şi a aflat de la el. La sfârşitul secvenţei naratorul îşi exprimă convingerea că cititorul a găsit acum răspuns la întrebarea sa: "Cititorul a înţeles acuma ce caută...".
A doua secvenţă în care naratorul ia contact cu cititorul este la finalul textului: "Dar... fiindcă nu sunt...madam Popescu.". Aici naratorul se adresează direct cititorului folosind un pronume de persoana a II-a plural: "să vă spun". Cuvintele care indică prezenţa naratorului sunt: "nu sunt", "prefer", "să spun", "nu ştiu", "meu".

Ex. 4 / pag. 182
Î: Ce rol are acest contact în textul studiat? Alegeţi...

R: Contactul dintre cei doi are rolul de a atrage interesul cititorului asupra celor povestite.

duminică, 29 ianuarie 2012

Pronumele nehotărât şi adjectivul pronominal nehotărât - clasa a VII-a

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 3 / pag. 106

„fiecare” – adjectiv pronominal nehotărât, se acordă cu substantivul „fulg” (masculin, singular, acuzativ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„unii” - adjectiv pronominal nehotărât, se acordă cu substantivul „copii” (masculin, plural, nominativ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„alţii” – pronume nehotărât, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„orice”- pronume nehotărât, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„atâtea” - pronume nehotărât, genul feminin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„oricui” - pronume nehotărât, cazul dativ, funcţia sintactică de subiect;
„unul” - pronume nehotărât, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„(pe) altul” - pronume nehotărât, genul masculin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Pronumele demonstrativ - clasa a VII-a

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

 Utilizatorul elenabubble23 postează pe forum următorul mesaj:

Buna seara! Ma ajutati cu exercitiul 2 de la pagina 103,manual Huamnitas clasa a VII-a?
Uitati cum am rezolvat.Sper sa ma ajutati.Nu stiu daca este corect.Cam ce ar trebui sa mai adaug?
primul text

ceilalti- pronume demonstrativ,de diferentiere,gen masc. , nr. plural,caz N,f.s. S .
acestia-pron.dem.,de apropiere,genul masc.,nr.pl.,caz N, f.s. S .
acesta- pron.dem. , de aporpiere, gen masculin,nr singular, cazN,f.s. S.

al doilea text
acestea-adj pron demonstrativ de apropiere,det subst "noptile" nr.pl.,gen fem.,caz Ac.,f.s. At adj.
acestea-adj.pron.dem. de apropiere,det. subst."anul",gen masc.,nr sing,caz N ,f.s.At adj.
aceleasi - adj pron dem.,de identitate,det subst"corabii",gen fem,nr pl.,caz N,At adj.

Adăugat (2012-01-25, 6:59 PM)
---------------------------------------------
la al doilea text al doilea cuvant analizat este acesta*

Rezolvarea corectă şi completă este următoarea:

Ex. 2 / pag. 103, clasa 7, manual Humanitas

„ceilalţi” – pronume demonstrativ de diferenţiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„aceştia” - pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„celălalt” – adjectiv pronominal demonstrativ de diferenţiere, se acordă cu substantivul „miros” ( neutru, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„acela” - pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
„acesta” - pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„acesta” - adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „anul” ( masculin, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„acestea” - adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „nopţile” ( feminin, plural, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„aceleaşi” - adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, se acordă cu substantivul „corăbii” ( feminin, plural, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv - clasa a şaptea

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Într-adevăr, analiza acestora ridică unele probleme. Propun o rezolvare aici şi aici.

Ex. 2 / pag. 101, manual Humanitas, clasa a VII-a


„noastre” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „casele” (feminin, plural, Ac.), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„meu” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana I; se acordă cu substantivul „cozonacul” (masculin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„(de la) ai tăi” – pronume posesiv, înlocuieşte mai multe obiecte posedate, gen masculin; înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana II; cazul Ac., cu prepoziţia „de la”, funcţia sintactică de atribut pronominal prepoziţional;
„sa” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana III; se acordă cu substantivul „obligaţia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„noastră” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „familia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival.

vineri, 20 ianuarie 2012

Ex. 2 / pag. 69, clasa 7, manual Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

 Ex. 2 / pag. 69
Realizaţi o scurtă prezentare a modului în care are loc înlănţuirea secvenţelor povestirii.

Ceea ce atrage atenţia în această povestire este numărul mare al secvenţelor naraţiunii şi modul în care autorul foloseşte tehnica înlănţuirii.
Delimităm în primele două pagini ale textului nu mai puţin de 9 secvenţe narative. Pentru prezentarea lor autorul foloseşte tehnica înlănţuirii, adică aranjarea lor în ordinea temporală a desfăşurării întâmplărilor.
Astfel, textul începe cu evocarea unei toamne aurii în Moldova de altădată.
Secvenţa a doua restrânge cadrul şi ne prezintă ce se întâmpla pe atunci la Hanul Ancuţei. Legătura dintre cele două secvenţe se face prin conjuncţia „şi” urmată de adverbul „atuncea”, care trimite la momentul evocat anterior.
Secvenţa a treia ne prezintă chipul Ancuţei şi este legată de secvenţa precedentă prin conjuncţia „iar” urmată de numirea personajului „Ancuţa cea tânără”.
A patra secvenţă a textului descrie Hanul Ancuţei. Pentru a introduce această secvenţă naratorul ni se adresează direct nouă, cititorilor: „Trebuie să ştiţi dumneavoastră...”.
În secvenţa a cincea ni se face cunoştinţă cu personajul principal al naraţiunii, comisul Ioniţă. Legătura cu secvenţa anterioară se face logic prin adverbul „acolo”, care trimite la hanul ce a fost descris mai înainte.
Secvenţa a şasea ne înfăţişează calul cel slab al lui Ioniţă şi este înlănţuită logic prin reluarea cuvântului „cal”, cu care se terminase secvenţa anterioară.
A şaptea secvenţă decurge logic din cea de dinaintea ei, căci în ea comisul vorbeşte chiar despre calul ce ne fusese prezentat înainte. Autorul nu foloseşte niciun cuvânt de legătură, ci pur şi simplu juxtapune secvenţa după cea de dinaintea ei.
Secvenţa a opta conţine replica ironică a lui moş Leonte la adresa calului. Legătura între această secvenţă şi cea anterioară se face prin conjuncţia coordonatoare „însă” şi prin reluarea verbului „a se duce” cu care se terminase secvenţa a şaptea.
În sfârşit ultima secvenţă este cea în care comisul Ioniţă îi răspunde lui moş Leonte, prin urmare se face o înlănţuire logică şi cronologică, fiind vorba despre acelaşi subiect şi de acţiuni care îşi urmează una alteia în ordine temporală. Formal, legătura între secvenţe se face printr-o formulă de adresare: „Să ştii dumneata, prietine Leonte!”.
În concluzie, la începutul textului său, Sadoveanu construieşte mai multe secvenţe narative în care conturează cadrul acţiunii – locul şi timpul – şi introduce câteva personaje importante: Ancuţa, moş Leonte, comisul Ioniţă şi calul său. Ca metodă de aranjare a secvenţelor autorul foloseşte înlănţuirea, adică dispunerea secvenţelor în ordinea în care s-au desfăşurat întâmplările. Elementele formale folosite pentru a realiza înlănţuirea sunt cuvintele de legătură (conjuncţii, adverbe), repetarea unor cuvinte din secvenţele anterioare, juxtapunerea şi adresarea directă către cititori.