Pronumele demonstrativ - clasa a VII-a

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

 Utilizatorul elenabubble23 postează pe forum următorul mesaj:

Buna seara! Ma ajutati cu exercitiul 2 de la pagina 103,manual Huamnitas clasa a VII-a?

Uitati cum am rezolvat.Sper sa ma ajutati.Nu stiu daca este corect.Cam ce ar trebui sa mai adaug?

primul text

ceilalti- pronume demonstrativ,de diferentiere,gen masc. , nr. plural,caz N,f.s. S .

acestia-pron.dem.,de apropiere,genul masc.,nr.pl.,caz N, f.s. S .

acesta- pron.dem. , de aporpiere, gen masculin,nr singular, cazN,f.s. S.

al doilea text

acestea-adj pron demonstrativ de apropiere,det subst "noptile" nr.pl.,gen fem.,caz Ac.,f.s. At adj.

acestea-adj.pron.dem. de apropiere,det. subst."anul",gen masc.,nr sing,caz N ,f.s.At adj.

aceleasi - adj pron dem.,de identitate,det subst"corabii",gen fem,nr pl.,caz N,At adj.

Adăugat (2012-01-25, 6:59 PM)

---------------------------------------------

la al doilea text al doilea cuvant analizat este acesta*

Rezolvarea corectă şi completă este următoarea:

Ex. 2 / pag. 103, clasa 7, manual Humanitas

„ceilalţi” – pronume demonstrativ de diferenţiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„aceştia” - pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„celălalt” – adjectiv pronominal demonstrativ de diferenţiere, se acordă cu substantivul „miros” ( neutru, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„acela” - pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de nume predicativ;

„acesta” - pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„acesta” - adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „anul” ( masculin, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„acestea” - adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „nopţile” ( feminin, plural, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„aceleaşi” - adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, se acordă cu substantivul „corăbii” ( feminin, plural, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival.

Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv - clasa a şaptea

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Într-adevăr, analiza acestora ridică unele probleme. Propun o rezolvare aici şi aici.

Ex. 2 / pag. 101, manual Humanitas, clasa a VII-a

„noastre” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „casele” (feminin, plural, Ac.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„meu” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana I; se acordă cu substantivul „cozonacul” (masculin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„(de la) ai tăi” – pronume posesiv, înlocuieşte mai multe obiecte posedate, gen masculin; înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana II; cazul Ac., cu prepoziţia „de la”, funcţia sintactică de atribut pronominal prepoziţional;

„sa” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana III; se acordă cu substantivul „obligaţia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„noastră” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „familia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival.

"Iapa lui Vodă" - exerciţiile 5 şi 7 / pag. 51, clasa a VII-a, manualul Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Ex. 5 / p. 51

Pe parcursul întâlnirii cu domnitorul comisul Ioniţă trece prin diferite stări sufleteşti.

La început, la intrarea în „odaia cea mare” unde îl aştepta Vodă, este cuprins de emoţie la gândul întâlnirii cu stăpânul ţării: „atuncea mi-au năvălit sângele în ochi şi mi s-au împainjenit vederile.” Se stăpâneşte, îşi face curaj şi se închină voievodului cu speranţă în suflet că i se va face dreptate: „mă gândeam că la domn nou şi tânăr trebuie să găsesc eu milă pentru supărările mele.”

Apoi, în clipa în care aude glasul domnitorului şi-şi dă seama că era chiar boierul de la han, comisul este cuprins de spaimă: „pe loc am înţeles că trebuie să închid ochii şi să fiu înfricoşat”. Ca un gest instinctiv de iertare, apucă poala hainei acestuia şi o duce la gură.

Îşi revine însă repede atunci când observă că Vodă nu pare supărat, ba dimpotrivă, „ochii (...) se încreţeau de râs ca şi la han”. Scoate cu îndrăzneală documentele şi i le prezintă. Vodă le studiază cu atenţie, apoi îi spune că îi va face dreptate. După care îl întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă nu-i făcea dreptate. Văzându-l pe domnitor „cu ochii subţiaţi a zâmbet”, comisul Ioniţă îşi dă seama că nu-i niciun pericol şi îşi permite să repete gluma de la han.

În concluzie, pe parcursul întâlnirii cu Vodă, comisul Ioniţă trece prin stări sufleteşti diferite: timiditate, spaimă şi, la final, bucurie. Atitudinea lui alternează între respect şi supunere, pe de o parte, şi îndrăzneală măsurată pe de alta.

Ex. 7 / p. 51

Istorisirea comisului se încheie cu fraza: „După asta puteţi cunoaşte ce fel de om sunt eu!”

Este o frază prin care Ioniţă vrea să atragă atenţia celor din jur că trebuie să îl judece nu după aspectul său exterior din prezent sau după calul lui cel slăbănog, ci după faptele de curaj din poveste. El era cel care vorbise cu îndrăzneală boierului de la han. El era cel care avusese curaj să meargă chiar la Vodă după dreptate. El era, mai ales, cel care îşi permisese să glumească pe seama domnitorului ţării, chiar în faţa lui, fără ca acesta să se supere. Prin urmare el era o persoană deosebită, extraordinară. Iată cum trebuia să fie considerat de călătorii poposiţi la Hanu Ancuţei.

Fraza finală este, prin urmare, expresia mândriei şi semeţiei comisului Ioniţă.

"Iapa lui Vodă" - exerciţiul 4, pag. 51, manual Humanitas, cls. 7

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Ex. 4 / pag. 51

Nota dominantă a istorisirii comisului Ioniţă este umorul.

În primul rând, suntem tentaţi să râdem de „vitejiile” comisului, care par cam trase de păr. El apare ca un erou în propria-i poveste. El îl întâmpină pe boier la han şi-i urează sănătate. Apoi, practic, îl acaparează pe boier pe timpul popasului acestuia la han, povestindu-i necazurile sale. El are marele curaj să-i spună boierului că, dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. El merge la Vodă şi este primit imediat în audienţă. El dovedeşte încă o dată o îndrăzneală nemaipomenită, spunându-i lui Vodă că nu-şi ia vorba înapoi şi are iapa pregătită, dacă nu i s-ar fi făcut dreptate. În toate aceste întâmplări, comisul este personajul principal şi săvârşeşte fapte aproape incredibile. Prin extraordinarul lor, aceste fapte par mai degrabă inventate de comis, aşa încât trebuie privite cu un zâmbet îngăduitor.

În al doilea rând, râdem de întâmplarea centrală a povestirii, cu cele două secvenţe ale sale. Ioniţă îi spune boierului la han că dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. Ioniţă îi spune lui Vodă că, dacă nu-i făcea dreptate, iapa era pregătită peste drum. Aceste două secvenţe stârnesc hazul.

Deci prin ton şi prin conţinut istorisirea comisului Ioniţă are umor.

"Cuvânt", de Tudor Arghezi

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

---

 Manualul Humanitas, clasa a VII-a

Ex. 2 / p. 8

            Poezia „Cuvânt” începe cu versurile:

                        „Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,

                        O carte pentru buzunar...”

            Prin urmare, poetul spune despre carte că este un dar pe care vrea să-l ofere cititorului. De ce consideră el cartea un dar? Cred că, în primul rând, pentru că orice dar este expresia unui sentiment. Facem cadouri celor la care ţinem, celor pe care îi iubim. Prin urmare, scriitorul ţine la cititorul său şi de aceea vrea să-i facă un dar. Deci, cartea ca dar exprimă o anumită relaţie dintre creator şi cititor.

            În al doilea rând, consider că oricine primeşte un dar se bucură. Prin urmare, pentru cititor cartea este o bucurie.

Ex. 4 / p. 8

            Originalitatea este o caracteristică importantă a creaţiei poetice. De aceea, poetul vrea ca darul său să fie o carte originală, cum nu s-a mai scris. Aceasta rezultă din folosirea epitetului „nouă” alăturat substantivului „cărticică”  în ultima strofă a poeziei:

            „Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,

            Într-o cărticică nouă.”

Ex. 6 / p. 8

            Creaţia poetică este un text literar în versuri prin care autorul său vrea să-şi exprime gânduri, idei şi sentimente proprii., folosind cuvinte şi asocieri de cuvinte cât mai frumoase şi mai deosebite.

Poetul este un om cu o mare sensibilitate, el vede lumea într-un fel al lui, propriu. Pentru a comunica şi cititorilor viziunea lui personală, el fuge de limbajul obişnuit şi încearcă să scoată din cuvinte sensuri noi, originale. De aici, rezultă de multe ori o poezie mai greu de înţeles de cititorul fără experienţă de lectură.

            În poezia „Cuvânt”, Arghezi vorbeşte tocmai de acest efort al poetului de a comunica prin cuvinte descoperirile sale personale în legătură cu lumea şi cu existenţa. Pentru aceste descoperiri nu s-au inventat cuvinte, aşa că poetul e obligat – pentru a le comunica -  să combine cuvinte deja existente în limbă. Aşa apar îmbinări neaşteptate de cuvinte care se referă la conţinutul creaţiei poetice: „ţandără de curcubeie”, „scamă de zare”, „drojdii de rouă”, „parfumul umbrei şi cenuşa lui”, „nimicul nepipăit”. Toate acestea vrea să le cuprindă Arghezi în poezia lui.

            Cât priveşte procesul de creaţie, el este redat de Arghezi în strofa a doua:

            „Farmece aş fi voit să fac

            Şi printr-o ureche de ac

            Să strecor pe-un fir de aţă

            Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă

            Până-n mâna, cititorule, a dumitale.”

            În sfârşit, ultima strofă – care nu are decât un vers – constituie rezumatul şi concluzia efortului creator:

            „Am răscolit pulberi de fum...”