Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit,… Articolul Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante? apare prima dată în Meditații online la limba română .
Blogul profesorului de limba română
Meditaţii online de nota 10
vineri, 3 aprilie 2026
Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară
Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 ridică o problemă serioasă: are, de fapt, două răspunsuri corecte.… Articolul Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară apare prima dată în Meditații online la limba română .
Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante?
Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit, strivit de o ierarhie socială care măsoară omul în hectare: ce altceva putea face? Lectura aceasta, confortabilă și cu iz de compasiune socială, transferă responsabilitatea […]
Articolul Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante? apare prima dată în Meditații online la limba română.
..............................................................
Pentru articolul complet, dă click aici.
.......................................................................
Prof. Ionel-Dumitru Nedelcu
Meditații online la limba română
Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante?
Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit, strivit de o ierarhie socială care măsoară omul în hectare: ce altceva putea face? Lectura aceasta, confortabilă și cu iz de compasiune socială, transferă responsabilitatea […]
miercuri, 1 aprilie 2026
„Subsuoară” sau „subțioară”?
Substantivul feminin care denumește „partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul”, are forma corectă „subsuoară”, în patru silabe: „sub-su-oa-ră”. Cuvântul este foarte vechi, își are originea în construcția latinească „sub ala” care însemna „sub aripă”. Fiind foarte vechi, el a dezvoltat o mulțime de variante, dintre care cele mai cunoscute sunt „subsioară” și „subțioară”. […]