Frunză verde magheran...
Frunză verde magheran, Voinicel mehedinţean, Sunt născut pe frunzi de fag Ca să fiu la lume drag. Şi-s scăldat de mic în Olt, Să mă fac viteaz de tot Şi-s frecat cu busuioc, Să am zile cu noroc. După ce am mai crescut, Din ochi maica m-a pierdut, C-am fugit de la părinţi Tot în munţi, la Mehedinţi. Apoi m-am lăsat în vale Cu trei rânduri de pistoale, Ş-am ajuns un voinicel Cu inima de oţel. Aoleo! ce foc de dor! Veni-va badea Tudor Să mai strângă din păduri | Cete mândre de panduri Ca s-alunge de la noi Şi pe greci şi pe ciocoi. Frunză verde păducel, Cine-a merge după el? Un şoiman mehedinţel Care ştie să chitească, Rândunica s-o lovească, Şi mai ştie de călare Să se lupte-n fuga mare. Şi mai ştie să înoate Vâslind Dunărea din coate. Aoleo! mă arde focul Ca să-mi cerc şi eu norocul. Aoleo! de rău, de bine, Ţipă sufletul în mine!
(Vasile Alecsandri - Poezii populare
ale românilor)
|
ADJECTIV | ADVERB |
Eu am un câine rău. | Câinele meu muşcă rău. |
Domnul Popescu este un bărbat bine. | Mihai învaţă bine. |
4. Transcrieţi versurile ce conţin interjecţii, subliniaţi interjecţiile şi arătaţi semnificaţia lor.
Primul vers ce conţine interjecţie este: Aoleo! ce foc de dor!. Interjecţia "aoleo" exprimă intensitatea nerăbdării haiducului de a vedea pornită lupta împotriva duşmanilor poporului.
Al doilea vers ce conţine interjecţie este: Aoleo! mă arde focul.... Aici, interjecţia "aoleo" exprimă dorinţa arzătoare a haiducului de a porni la luptă alături de pandurii lui Tudor.
În sfârşit, ultimul vers ce conţine o interjecţie este: Aoleo! de rău, de bine....Aici, interjecţia "aoleo" este expresia unei stări sufleteşti intense şi complexe (Ţipă sufletul în mine!, continuă versul următor). Pe de o parte haiducul suferă din cauza nedreptăţilor din ţară, produse de ciocoi (de rău). Pe de altă parte, el se bucură intens la gândul că prin luptă nedreptăţile vor fi înlăturate şi oamenii o vor duce mai bine (de bine).