1. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost, îi zise, aci de faţă”.
Virgulele separă propoziţia incidentă "îi zise" (în vorbire indirectă), de restul enunţului (în vorbire directă). Separă, cu alte cuvinte, vorbele personajului ("Am fost aci de faţă.") de vorbele naratorului ("îi zise").
2. Precizează rolul virgulelor din structura „Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.”.
Prima virgulă izolează substantivul în vocativ "stihuri" de restul enunţului. A doua virgulă separă două propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.
3. Explică utilizarea virgulei în versul „Ah, de-atunci şuvoaie-ntregi de clipe".
Virgula separă interjecţia "ah" de restul enunţului.
4. Evidenţiază rolul virgulei în versul „Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”.
Virgula separă substantivul în vocativ "înger" (cu determinanţii săi) de restul enunţului.
5. Evidenţiază rolul virgulei din strofa:
"Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre."
Virgula desparte două propoziţii aflate în raport de coordonare prin conjuncţia coordonatoare adversativă "iar". (Înaintea unei conjuncţii coordonatoare adversative - "dar", "însă", "iar", "ci" - se pune întotdeauna virgulă.)
6. Evidenţiază rolul virgulei în versul: "În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân."
Virgula separă două complemente indirecte aflate în raport de coordonare prin juxtapunere. (Virgula desparte termenii unei enumeraţii.)
7. Precizează rolul virgulei în versul: "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!"
Virgulele separă substantivul în vocativ "mamă" de restul enunţului.
8. Precizează rolul virgulei din structura „O, încete plânsul!”.
Virgula separă interjecţia "o" de restul enunţului.
9. Precizează rolul virgulelor în versurile:
"Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,
se face depărtare, se face nisip."
Virgulele separă propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.