Ex. 1 / pag. 11
În text sunt două
metafore referitoare la ochii iubitei.
Prima metaforă
este "izvorul nopţii" şi dă
chiar titlul poeziei. Ea se bazează pe asemănarea culorii ochilor cu
întunericul. Ochii ei sunt negri ca noaptea.
A doua metaforă o
dezvoltă pe prima şi se întâlneşte în versurile 5 - 9:
"...izvorul
din care tainic
curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi
peste şesuri,
acoperind
pământul
c-o mare de
întuneric."
Ea se bazează pe
mai multe asemănări subînţelese. Ochii iubitei iradiază aşa cum noaptea "curge". Ochii
iubitei ascund un mister, aşa cum noaptea ascunde universul în întuneric. Ochii
iubitei sunt învăluitori, îl acaparează pe eul liric - îndrăgostit, aşa cum noaptea
învăluie natura.
Ex. 1 / pag. 12
Între natură şi
iubită există o relaţie specială. Natura întreagă pare a se naşte din ochii
iubitei. Pentru îndrăgostit iubita este totul, este realitatea lui primordială,
astfel încât tot restul pare derivat de la ea. Întâi există iubita, cu misterul
ochilor ei, apoi întreg universul pare că se naşte din acest mister fundamental. Nu
avem de-a face cu o poezie despre natură, ci cu una despre frumuseţea iubitei.
În ordinea realităţii îndrăgostitului, iubita există înaintea cosmosului, prin
urmare nu iubita preia frumuseţea de la natură. Iubita şi natura nu sunt nici
măcar concomitente, deci nu putem spune că natura se impregnează de frumuseţea
iubitei. Iubita precedă natura, natura se naşte din ochii ei, prin urmare putem spune că ea este big-bangul cosmosului
subiectiv al îndrăgostitului.
Ex. 2 / pag. 12
În textul lui
Blaga, apar două substantive în vocativ, prin care îndrăgostitul se adresează
iubitei: "Frumoaso" şi "lumina (mea)". Între ele există o
corespondenţă semantică. Asta înseamnă că cele două cuvinte se potrivesc ca
înţeles. Pentru îndrăgostit, frumuseţea este asociată luminii. Frumuseţea nu are legătură cu aspectul fizic al femeii,
ci cu lumina care izvorăşte din ochii ei. Dacă ochii sunt oglinda sufletului,
putem trage concluzia că frumuseţea pe care o apreciază îndrăgostitul la femeia
iubită este cea sufletească, spirituală, care i se poate citi în privire.
