Scurtă prezentare
Varianta scrisă
Varianta digitală
Se afișează postările cu eticheta limba romana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta limba romana. Afișați toate postările
miercuri, 30 august 2017
Editura Corint - Limba și literatura română, manual pentru clasa a V-a
Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea
Scurtă prezentare
Varianta scrisă
Varianta digitală
Scurtă prezentare
Varianta scrisă
Varianta digitală
Editura Sigma - Limba și literatura română, manual pentru clasa a V-a
Editura CDPRESS - Limba și literatura română, manual pentru clasa a V-a
Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare # Spânzurătoarea
Prezentarea lor
Prezentarea lor
- *Manualul este conceput ca o poveste, în jurul a două personaje, Flexi și Dexi, două suricate prietenoase, fin ilustrate și pline de umor.
- * Include o serie de planșe didactice în care informația este susținută de infografice moderne, imagini spectaculoase etc.
- * Oferă activități de învățare cu grade diferite de dificultate (peste 1100 de exerciții în manualul tipărit și aproximativ 300 de activități multimedia în varianta digitală), care permit personalizarea demersului didactic în funcție de nivelul clasei.
- * Rubrica originală Atelier de creație conține proiecte care încurajează gândirea creativă, folosind diverse medii, inclusiv digitale.
- * Manualul este însoțit de un PACHET EDUCAȚIONAL EXTINS, format din: Ghidul profesorului (planificare anuală, proiectarea unităților de învățare, sugestii metodologice), descărcabil GRATUIT pe www.cdpress.ro.; Caiet de lucru; acces GRATUIT la platforma educațională www.clasadigitală.ro (include numeroase materiale digitale descărcabile).
- * Este creat de o echipă de autori cu o vastă experiență la catedră și în realizarea de manuale și auxiliare școlare:
Iată PRINCIPALELE ATUURI ale manualului editat de CD PRESS, editură cu peste 23 de ani de experiență în realizarea de manuale școlare de calitate, aprobate de MEN:
- Anca Șerban, autor cu peste 20 de ani de experiență în crearea de manuale și auxiliare de Limba și literatura română pentru gimnaziu, aprobate de MEN, profesor grad I Școala Gimnazială nr. 79, București.
- Roxana Ciobanu, drd. în filologie, coautor a numeroase auxiliare școlare, cadru didactic la licee de prestigiu – Colegiul Național Andrei Șaguna, Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Colegiul Național Spiru Haret, cu o însemnată activitate în coordonarea elevilor care au obținut premii importante la olimpiadele naționale și internaționale de profil.
- Ana-Maria Barău, profesor grad II, Școala Gimnazială nr. 79, București, cadru didactic cu rezultate excelente în pregătirea elevilor participanți la olimpiadele de profil (Olimpiada de Limba și Literatura română, Olimpiada de Lingvistică).
- Iuliana Băiașu, profesor grad I Colegiul Național Matei Basarab, București, autoare de auxiliare școlare, cu o bogată activitate la catedră.
miercuri, 15 iulie 2015
luni, 2 iulie 2012
Bacalaureat 2012 - subiecte rezolvate, limba română
Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line
Citeşte următorul text:
Mergând într-o zi acolo cu Pantazi, către amiazi, dădeam de o tânără,
nouă necunoscută (...). La intrarea noastră, ridicând capul, roși până în
albul ochilor. Văzui atunci pe Pantazi, palid ca un mort, ducându-și
mâna la inimă: "Doamne, îl auzii, șoptind, cum îi seamănă!"
Făceam astfel cunoștința "duduii" Ilinca Arnoteanu. Știam că mai era o
fată, cea mai mică, pe care o luase din leagăn să o crească o soră a
maioresei, de la Piatra-Neamț, văduvă cu dare de mână și fără copii. Cei
șaisprezece ani ai Ilincăi se depănaseră alintați în pacea acelui
romantic ținut cu zări tainice ce trebuise să le fi amintit bunilor
cavaleri de la cari i se trage numirea, dulcea lor Suabie. Porecla de
"nemțoaică" ce Mima îi dase acestei surori "noi" i se potrivea nu numai
din pricina locului de unde venea, dar și a înfățișării. Blajinul soare
moldovenesc îi cruțase poleiala stinsă a cosițelor și albeața sidefie a
pielei, aproape nefirești amândouă(...). Părinții erau cum nu se putea mai mândri de
dânsa(...); Ilinca fusese întotdeauna premianta întâia
și se pregătea să treacă două clase într-un an (...).
Primisem s-o ajut să-și revadă câteva "materii" la cari se credea mai
slabă. Între timp, mai vorbind și de una-alta, m-a uimit cât de cuminte
cap avea, ce sănătos judeca și limpede. Spunându-i odată ce rar e să
găsești pe cineva care să învețe ca dânsa numai de plăcere, îmi observă
că ea învăța cu plăcere, dar de nevoie, ca să aibă o meserie. Cum, dar
nu avea să fie bogată? se știa doar că era singura moștenitoare a
mătușii sale (...). Chiar așa, dar averea, pe lângă că
se poate pierde, nu e o piedică la o meserie; dimpotrivă. - Cu numele
ei? - De ce nu? a lucra nu e o rușine; munca înnobilează. Tocmai, cu
numele ei (...)
avea să fie mai prețuită și mai respectată; respectată: lucrul la care
ținea mai mult ca la orice. Numele ei, știa bine ce i se datora și ce-i
datora: prestigiul lui, viu încă, i se revelase înainte de a-l cunoaște. (...) Da, marele nume de dregători, de cărturari și
de ctitori, ea avea să-l poarte cu demnitate; destul se întrecuseră să-l
păteze surorile ei.
(Mateiu I. Caragiale - Craii de Curtea-Veche)
1. pacea - tihna, liniştea; a uimit - a impresionat, a surprins, a uluit;
2. În secvenţa s-o ajut cratima indică rostirea în aceeaşi silabă a două cuvinte diferite: conjuncţia să şi pronumele personal o. Prin folosirea cratimei:
- dispare vocala ă din să;
- dispare o silabă; în loc de 2 silabe - să o - , rămâne una singură: s-o.
3. Cântecul acesta mă unge pe inimă.
4. Perspectiva narativă este subiectivă, întrucât naratorul este şi personaj în acţiune şi narează la persoana I, din propriul unghi de vedere.
5. Câmpul semantic al familiei: soră, părinţii, mătuşă.
6. Motive literare: numele nobil, omul superior.
7. Imperfectul indicativului indică o acţiune petrecută în trecut şi
aflată în plină desfăşurare, neterminată, prin urmare are o capacitate mare de
evocare. Pe de altă parte, imperfectul aduce o nuanţă de irealitate, specifică, de fapt, întregului roman al lui Mateiu Caragiale.
8. Textul aparţine genului epic, deoarece are acţiune, personaje şi narator. Personajul-narator cunoaşte o fată extraordinară, Ilinca Arnoteanu, dintr-o familie nobilă decăzută. O ajută la învăţat şi află concepţiile ei despre viaţă. Personaje sunt cei doi, deja amintiţi, şi Pantazi, care apare la începutul fragmentului. Naratorul relatează la persoana I, dintr-o perspectivă, evident, subiectivă. Un alt argument în favoarea caracterului epic al textului este predominanţa naraţiunii ca mod de expunere, în interiorul căreia se întâlnesc pasaje consistente cu descriere.
sâmbătă, 23 iunie 2012
Evaluarea Naţională 2012 - subiecte şi rezolvări
Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line
Subiectele de la proba de limba şi literatura română din cadrul Evaluării Naţionale 2012 şi rezolvarea lor vor fi publicate luni, 25 iunie 2012, imediat după terminarea probei pe acest blog.
duminică, 4 martie 2012
"Două loturi", de I.L. Caragiale - exerciţii, clasa a VII-a, manualul Humanitas
Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line
Ex. 3 / pag. 182
Î: Discutaţi cum se stabileşte contactul cu cititorul.
R: În două secvenţe ale textului naratorul stabileşte un contact cu cititorul.
Într-o primă secvenţă Caragiale imaginează un dialog între un presupus cititor şi naratorul textului. Naratorul îşi închipuie că un potenţial cititor l-ar putea întreba de unde ştie dl Lefter de câştig dacă a pierdut biletele, iar el îi răspunde că le-a cumpărat cu bani de împrumut de la dl căpitan Pandele şi a aflat de la el. La sfârşitul secvenţei naratorul îşi exprimă convingerea că cititorul a găsit acum răspuns la întrebarea sa: "Cititorul a înţeles acuma ce caută...".
A doua secvenţă în care naratorul ia contact cu cititorul este la finalul textului: "Dar... fiindcă nu sunt...madam Popescu.". Aici naratorul se adresează direct cititorului folosind un pronume de persoana a II-a plural: "să vă spun". Cuvintele care indică prezenţa naratorului sunt: "nu sunt", "prefer", "să spun", "nu ştiu", "meu".
Ex. 4 / pag. 182
Î: Ce rol are acest contact în textul studiat? Alegeţi...
R: Contactul dintre cei doi are rolul de a atrage interesul cititorului asupra celor povestite.
duminică, 30 octombrie 2011
Cuvântul polisemantic şi omonimele
Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line
Utilizatorul elev_bun mă întreabă pe forum ce diferenţă este între omonime şi cuvinte polisemantice.
Teoretic, diferenţa pare evidentă. Omonimele sunt două (sau mai multe cuvinte) care, întâmplător, au aceeaşi formă (acelaşi corp sonor), dar au sensuri total diferite. Cuvântul polisemantic este un cuvânt care are mai multe sensuri înrudite. Repet, în-ru-di-te.
Practic, uneori e mai greu de spus dacă avem de-a face cu două cuvinte diferite sau numai cu unul singur, cu mai multe sensuri înrudite.
Să exemplific.
1. Cuvintele sare şi sare sunt omonime. Au aceeaşi formă (sunt formate din aceleaşi sunete: s, a, r, e), dar au înţeles total diferit:
Maria sare coarda.
Mama pune sare în mâncare.
2. Cuvântul baie este polisemantic. El are mai multe sensuri înrudite.
- cadă: Am pus apă în baie.
- încăpere: Uşa de la baie s-a rupt.
- spălare: Eu fac baie.
Aici nu e la fel ca mai sus, în cazul lui sare-sare. Nu avem trei cuvinte cu aceeaşi formă, ci este un singur cuvânt cu trei sensuri înrudite (toate au legătură cu apa, cu ideea de spălare). Provine din latinescul bannea.
Ca să fie şi mai clar, trebuie să ştiţi că mai există un cuvânt baie (omonim cu cel de mai sus), care înseamnă mină. Provine din maghiarul banya. Îl întâlnim în denumirile oraşelor Baia Mare, Baia de Fier, Baia de Aramă, care se numesc aşa, deoarece există o mină în regiune. Prin urmare primul cuvânt baie (cel cu trei sensuri) şi acesta (cu sensul de mină) sunt omonime.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)