Jargonul este un limbaj specific anumitor categorii sociale, care
reflectă dorințele celor ce-l vorbesc de a se distinge de marea masă a
vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și
expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a
celor de îngustă specialitate.
Iată un exemplu de text care abundă în termeni de jargon:
Angelul meu!
Agreabila-ţi fisionomie m-a anşantat din momentul sejurului dumitale la Bucureşti. Te amez cu ardoare, angelul meu; te ador cu pasiunea cea mai ardente ca Menelau pe Elena... Aibi pietate de pasiunea şi de larmele mele...
Textul aparţine unui scriitor obscur din secolul al XIX-lea, Ioan M. Bujoreanu, şi este o comedie în două acte, cu titlul Cuconu Zamfirache.
Elementele de jargon - aici, cuvinte preluate din limba franceză, cu care un oarecare îndrăgostit speră să o convingă pe aleasa inimii sale - sunt: angel, a anşantat, sejur, amez, ardente, larme.
