Periodizarea literaturii române

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Denumirea perioadei	Denumirea subperioadei	Anii	Curentul	Reprezentanţi
PERIOADA VECHE		Sec. XVII-XVIII	Umanism	Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce
	Perioada premodernă	1780 – 1830	Iluminism Clasicism	Şcoala Ardeleană: Samuel Micu,  Gheorghe Şincai, Petru Maior Ion Budai-Deleanu Poeţii Văcăreşti Costache Conachi
PERIOADA MODERNĂ	Perioada paşoptistă -preromantică -         paşoptistă    -     postpaşoptistă	1830 - 1860	Clasicism Romantism	Vasile Cârlova Ion Heliade-Rădulescu Mihail Kogălniceanu – „Dacia literară”, 1840 Vasile Alecsandri Costache Negruzzi Nicolae Filimon Alexandru Odobescu B. P. Hasdeu
	Epoca marilor clasici	1867 – 1885	Clasicism Romantism Realism	Titu Maiorescu – cenaclul Junimea, revista „Convorbiri literare” Mihai Eminescu Ioan Slavici Ion Creangă I.L. Caragiale
	Perioada simbolistă	1892 - 1916	Simbolism	Alexandru Macedonski – revista „Literatorul” Ştefan Petică Dimitrie Anghel Ion Minulescu George Bacovia
	Prelungiri ale romantismului şi clasicismului	1900 - 1916	Sămănătorism Poporanism	George Coşbuc Octavian Goga
	Perioada interbelică	1918 - 1940	Tradiţionalism Modernism Avangarda	Nechifor Crainic – revista „Gândirea” Ion Pillat Vasile Voiculescu Mihail Sadoveanu Eugen Lovinescu – revista „Sburătorul” Tudor Arghezi Lucian Blaga Ion Barbu Liviu Rebreanu Camil Petrescu George Călinescu Mircea Eliade Tristan Tzara Ilarie Voronca
	Perioada postbelică	După 1945	Neomodernism 1960-1980 Postmodernism După 1980	Marin Preda Nichita Stănescu Marin Sorescu Mircea Cărtărescu

 

După ce studiezi, verifică-ţi cunoştinţele aici şi aici.

Elemente de jargon

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line

---

Jargonul este un limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorințele celor ce-l vorbesc de a se distinge de marea masă a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate.

Iată un exemplu de text care abundă în termeni de jargon:

Angelul meu!

Agreabila-ţi fisionomie m-a anşantat din momentul sejurului dumitale la Bucureşti. Te amez cu ardoare, angelul meu; te ador cu pasiunea cea mai ardente ca Menelau pe Elena... Aibi pietate de pasiunea şi de larmele mele...

Textul aparţine unui scriitor obscur din secolul al XIX-lea, Ioan M. Bujoreanu, şi este o comedie în două acte, cu titlul Cuconu Zamfirache.

Elementele de jargon - aici, cuvinte preluate din limba franceză, cu care un oarecare îndrăgostit speră să o convingă pe aleasa inimii sale - sunt: angel, a anşantat, sejur, amez, ardente, larme.

Semnificaţia titlului unei opere lirice

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Redactează o compunere de 10 - 15 rânduri în care să prezinţi semnificaţia titlului poeziei Noapte de iarnă prin raportare la conţinutul fragmentului citat. În compunerea ta, trebuie:

- să ilustrezi relaţia dintre titlu şi conţinutul fragmentului de text liric;                                 4 puncte

- să evidenţiezi două mijloace artistice prin care este susţinută ideea sugerată de titlu;      4 puncte

- să ai o structură adecvată tipului de text şi cerinţei formulate;                                       2 puncte

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.                                                                      2 puncte

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.                    Introducere -         un enunţ general despre poezie şi poet II.                 Cuprins       - un enunţ în care arătăm despre ce este vorba în poezie ; -   prezentarea conţinutului textului strofă cu strofă                     - imagini                       - figuri de stil                      - idei, sentimente transmise de autor	« Noapte de iarnă » este una dintre cele mai frumoase poezii ale lui George Topârceanu.           Poetul creează tabloul unei nopţi de iarnă, în care zăpada se aşterne peste oraşul tăcut.      Prima strofă conturează o imagine vizuală care are în centru siluetele plopilor din oraşul adormit sub ninsoare. Autorul surprinde frumuseţea şi strălucirea fulgilor de nea,  prin folosirea metaforei “mărgăritare”. Se transmite totuşi o stare de melancolie, mai ales datorită epitetelor “solitare”, “neclintit”, şi comparaţiei “plopii ... visători ca amorezii ». Putem presupune că eul liric suferă din dragoste.     Strofa a doua conţine acelaşi amestec de frumuseţe feerică şi tristeţe melancolică. Tabloul vizual este îmbogăţit cu imaginea pomilor, a caselor şi a felinarelor acoperite cu zăpadă. Frumuseţea feerică este sugerată de comparaţia “lume ca din basme”. Tristeţea melancolică este transmisă de epitetele « tristă », « somnoroase », « neclintită », « bizare ».      Ultima strofă accentuează frumuseţea şi strălucirea tabloului, scoţând în evidenţă sentimentul de încântare în detrimentul celui de melancolie. Fumurile care ies pe hornuri închipuie o colonadă, zăpada se aşază în « capiteluri » pe trunchiurile copacilor, iar prin crengile copacilor pune buchete de fulgi care se scutură uşor. Strofa abundă în figuri de stil. Epitetele « albă », « cochete », metaforele « colonadă », « capiteluri », « flori de marmură », « ghirlandă de buchete », « petale », « roi de fluturi » contribuie toate la crearea unui sentiment de încântare şi gingăşie.
III.               Încheiere	Poezia se numeşte « Noapte de iarnă ». Titlul se potriveşte conţinutului poeziei, în care este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig,  singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă.

 

Cum să faci un comentariu literar?

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Iată o metodă aplicată la strofa I a poeziei "Iarna", de Vasile Alecsandri.

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

1. Citim cu atenţie textul şi completăm tabelul de mai jos.

CE SPUNE AUTORUL? (conţinutul de idei, sentimente, imagini)	CUM SPUNE AUTORUL? (limbajul artistic: procedee artistice, figuri de stil etc.)	DE CE SPUNE AUTORUL? (semnificaţii artistice, efecte artistice)
Cerul este acoperit de nori imenşi, din care curge zăpada. (imagine vizuală) (versurile 1 - 2)	- epitet : "cumplita (iarnă)" - 2 epitete: "lungi (troiene) călătoare" - personificare: "cumplita iarnă cerne norii"	grozăvia iernii teamă faţă de grozăvia iernii măreţia iernii teama concretă faţă de ameninţarea vremii
Fulgii joacă în aer şi acoperă pământul ţării. (imagine vizuală) (versurile 3-4)	- comparaţie: "fulgii zbor... ca un roi de fluturi albi." - epitet: "(fiori) de gheaţă" - personificare: "ai ţării umeri dalbi"	frumuseţea fulgilor încântare faţă de frumuseţea fulgilor înfiorare frumuseţea iernii încântarea faţă de frumuseţea peisajului

2. Adunăm constatările din tabel într-un text organizat. Iată un exemplu (atenţie la culori, corespund celor din tabel).

În prima strofă, autorul descrie imaginea ninsorii abundente care se revarsă din văzduh.  

Primele două versuri înfăţişează cerul acoperit de nori imenşi, din care curge zăpada. Este o imagine vizuală. Autorul foloseşte epitetul "cumplita" (pentru subst. "iarnă"), pentru a sugera grozăvia iernii şi a transmite un sentiment de teamă faţă de ea. Tot pentru a exprima măreţia iernii sunt folosite şi epitetele "lungi" şi "călătoare" (pentru substantivul "troiene"). De asemenea, iarna este personificată ("cumplita iarnă cerne norii de zăpadă"), pentru a transmite ideea de ameninţare concretă pe care o resimte eul liric.

Versurile 3 - 4 prezintă o altă imagine vizuală: cea a fulgilor care joacă în aer şi...

Umorul domnitorului Mihai Vodă Sturza

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu, manual Humanitas, clasa a VII-a

Ex. 6 / pag. 51

Domnitorul dovedeşte că are simţul umorului de două ori. Prima dată, la han. Comisul Ioniţă, neştiind cu cine vorbeşte în realitate, îi spune boierului necunoscut că, dacă vodă nu-i va face dreptate, să poftească să-i pupe iapa nu departe de coadă. Boierul nu reacţionează în niciun fel, nu-şi trădează identitatea, nu se simte jignit şi nu porunceşte să i se taie capul netrebnicului, ci, dimpotrivă, bea o ulcică de vin împreună cu acesta şi chiar acceptă cinstea lui. Acest comportament dovedeşte că vodă avea simţul umorului. El parcă prevede urmarea întâmplării şi se amuză în sinea lui de reacţia pe care o va avea curajosul comis când va afla cu cine a stat de vorbă.

A doua oară, vodă face dovada că posedă simţul umorului cu ocazia reîntâlnirii la palat cu comisul Ioniţă. Deşi răzăşul se dovedeşte la fel de îndrăzneţ în vorbe, afirmând că avea iapa pregătită, dacă nu i se făcea dreptate, domnitorul nu se supără nici de data asta, ci face mare haz şi îl bate pe umăr cu prietenie pe Ioniţă.

Avem de-a face prin urmare cu un domnitor deschis la minte, care ştie să guste vorbele de duh din popor, chiar dacă sunt acide la adresa lui.