duminică, 27 noiembrie 2011

Exerciţiul 2 / pagina 59, clasa 7, manual Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line


Utilizatorul cupcake îmi scrie pe forum (greşelile îi aparţin):

La exercitiul 2 de la pagina 59 cel cu functiile sintactice
iata cum cred ca este corect:
-de nemodificat: f.s de complement circumstantial de mod
-de a evidentia:complement direct
-de a imagina:atribut
-umpland:comp-lement circumstantial de timp
-de a cauta:nume predicativ
-nu (poate) exista:complement direct


este corect?

Iată răspunsul meu.
Din păcate, nu este corect. În primul rând, trebuia să analizezi complet verbele la moduri nepersonale. În al doilea rând, nu ştii funcţiile sintactice, confunzi, mai ales, funcţia de nume predicativ cu funcţia de complement circumstanţial de mod.
Analiza corectă
de nemodificat - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul supin, aspectul negativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
(de) a evidenţia - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de atribut verbal;
 neobservate - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul participiu, aspectul negativ, genul feminin, numărul plural, funcţia sintactică de atribut adjectival;
 (de) a imagina - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
umplând - verb predicativ, conjugarea III, diateza activă, modul gerunziu , aspectul afirmativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod ;
(de) a căuta - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
exista - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de complement direct;
legate - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul participiu, aspectul afirmativ, genul feminin, numărul plural, funcţia sintactică de atribut adjectival.
Dacă aveţi întrebări, puneţi-le aici sau pe forum.

marți, 15 noiembrie 2011

"Mara", de Ioan Slavici - indici spaţiali

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 3 / p. 45
La începutul romanului, în expoziţiune, Slavici ne face cunoştinţă cu personajul principal, Mara Bârzovanu şi ne descrie cadrul unde vor avea loc întâmplările. Pentru a crea impresia de veridicitate, acţiunea este plasată într-un spaţiu care împrumută elemente ale realului. Localităţile Lipova, Radna, Arad şi altele, mai mici, precum şi râul Mureş, pomenite în primul capitol, pot fi uşor localizate pe harta reală a României. Pentru necesităţile naraţiunii, Slavici transfigurează însă realitatea, scoţând în evidenţă Lipova şi Radna, pe care le face adevărate centre comerciale. În plus, autorul îşi manifestă subiectivismul atunci când apreciază că „în faţa bisericii se întinde Radna cea frumoasă”, că biserica românească din Lipova are „turnul sclipicios şi plin de zorzoane” şi că „pe Murăş la vale se întinde şesul cel nesfârşit al Ţării Ungureşti”. Epitetele „cea frumoasă”, „sclipicios şi plin de zorzoane” şi „cel nesfârşit” sunt expresii ale viziunii proprii a autorului asupra spaţiului acţiunii. Realitate şi ficţiune se împletesc astfel în romanul „Mara”.

Meditaţii on-line la limba română

luni, 31 octombrie 2011

Audiţie plăcută în audienţă la ministrul Culturii

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Paronimele sunt importante. Paronimele te pot compromite. Nu ca pe şoferii care spun că le-a rămas maşina „pe geantă” (în loc de „pe jantă”), ci rău de tot, îţi pot compromite cariera, mai ales dacă eşti într-o funcţie publică. Aşa a păţit-o ministrul Culturii, Kelemen Hunor, cu ocazia discursului ţinut la deschiderea Festivalului „George Enescu” 2011, un eveniment muzical de mare ţinută, aflat anul acesta la cea de-a XX-a ediţie. 
În faţa miilor de spectatori din Sala Palatului, dl Hunor a izbutit să se ţină tare pe tot parcursul cuvântării. A fost încordat şi concentrat, ca un gimnast la inele în finala olimpică. N-a comis nicio greşeală de gramatică sau de pronunţie. N-a rotunjit (prea tare) vocalele nelabiale (aşa cum fac, de obicei, nativii maghiari). În fine, a fost (aproape) impecabil. Asta, atâta timp cât a citit cuminte, atent şi conştiincios de pe hârtiile din mână...
Însă la fel ca gimnastul care - după ce depăşeşte cu brio cele mai grele elemente ale exerciţiului - de bucurie îşi pierde concentrarea tocmai la ieşirea de pe aparat şi ratează aterizarea, dl Hunor s-a hotărât, prezumţios de imprudent, să vorbească liber, fără să se mai uite în foi. Zâmbitor şi încrezător, a ridicat privirea din hârtii – textul scris probabil se isprăvise – şi, sigur de data asta pe el, a urat celor câteva mii de spectatori din Sala Palatului, tuturor radioascultătorilor şi telespectatorilor din România, în sfârşit, întregii Românii melomane şi elevate, două vorbe pentru care cu siguranţă va deveni celebru: Audienţă plăcută!
N-am putut să vin şi eu la acest eveniment, dar am urmărit la televizor cum audienţă îi ia locul lui audiţie, spre veşnica şi ireparabila compromitere a bietului medic veterinar şi profesor de filosofie, ajuns – prin politică - ministru al Culturii în România.