Valori expresive - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

Prin valoarea expresivă a unui cuvânt sau a unei construcţii înţelegem încărcătura emoţională (sporul de afectivitate, de sentiment)  pe care o aduce textului.

O metodă de a afla valoarea expresivă a unui cuvânt este de a-l scoate din text şi de a compara cele două versiuni: textul fără cuvântul respectiv şi textul original. Se poate observa astfel ce plus aduce cuvântul respectiv în text.

1. Evidenţiază valoarea expresivă a verbului la modul conjunctiv din strofa următoare:

"De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă."

Verbul la conjunctiv exprimă o acţiune ireală, posibilă. În text, verbul "să fi rămas" este la conjunctiv perfect, ceea ce înseamnă că exprimă o acţiune ireală, posibilă în trecut. Folosirea lui exprimă regretul eului liric că posibilitatea de a fi rămas în sat nu s-a transformat în realitate.

2. Precizează valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect, folosite în textul următor:

"Pe balta clară barca molatică plutea...
Albeţi neprihănite curgeau din cer; – voioase
Zâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;
Oh! Alba dimineaţă şi visul ce şoptea,
Şi norii albi – şi crinii suavi – şi balta clară,
Şi sufletul – curatul argint de-odinioară –
Oh! Sufletul! – curatul argint de-odinioară."

Imperfectul exprimă o acţiune trecută şi neterminată. În textul de mai sus, verbele la imperfect ("plutea", "curgeau", "zâmbeau", "şoptea") exprimă acţiuni care se prelungesc la infinit în memoria eului liric, provocând şi întreţinând astfel nostalgia după vârsta curată a tinereţii.

3. Precizează valoarea expresivă a adverbului "ce" din strofa de mai jos:

"Atunci acele ramuri de-odată înfloriră
Ş-o ploaie azurie vărsară peste noi...
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră...
Uscat e liliacul şi nu mai suntem doi."

Adverbul "ce" este aici un mijloc expresiv de redare a superlativului absolut al adverbului "repede". El încarcă versul cu durerea eului liric, provocată de pierderea iubirii şi a tinereţii.

4. Precizează valoarea expresivă a adverbului "decât" din strofa următoare:

"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie..."

Adverbul "decât" introduce o restricţie, care amplifică (prin sugestia că altceva nu se mai aude) sunetul paşilor celor care merg ţinându-se de mână. Se transmite aşadar o stare de nelinişte, provocată de conştiinţa singurătăţii într-un oraş populat numai de cupluri.

5. Explică valoarea expresivă a adverbului "poate", folosit de două ori în strofa următoare:

"Şi versul meu
L-o duce, poate, vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu –
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine –
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!"

Adverbul dubitativ "poate" încarcă strofa cu îndoiala, dar şi cu speranţa eului liric că iubita pierdută îşi va mai aminti vreodată de el.

Cratima, apostroful, semnul exclamării - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

1. Precizează rolul cratimei din structura „să-ţi mulţumesc”.

Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("să" şi "îţi"). Cade astfel vocala "î" din "îţi" şi cele două cuvinte se pronunţă într-o singură silabă (|săţi|). Se obţine astfel măsura dorită a versului şi ritmul potrivit.

2. Precizează rolul apostrofului, din structura „s-au înclinat pân’ la pământ”.

Apostroful marchează căderea accidentală a unui sunet dintr-un cuvânt (aici, vocala "ă" din prepoziţia "până"). Efectul este reducerea numărului de silabe, ceea ce duce la măsura dorită a versului şi la ritmul dorit.

3. Precizează rolul semnului exclamării din structura „O, încete plânsul!”.

Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii imperative.

4. Precizează rolul semnului exclamării din sintagma „o! gazeta”.

Semnul exclamării se pune după interjecţia (folosită exclamativ) "o".

Rolul punctelor de suspensie - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

1. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Ascultaţi...! marea fantomă face semn... dă o poruncă...
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez..."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, pentru a accentua suspansul şi a creşte tensiunea momentului.Cititorul este obligat să se oprească, să conştientizeze fiecare moment şi să-l trăiască la intensitate maximă.

2. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Doar mie, Domnul, vecinicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, niciunul..."

Aici, punctele de suspensie se pun la sfârşitul poeziei pentru a sugera că starea de aşteptare continuă. Eul liric nu va înceta să aştepte un semn de la Dumnezeu, chiar dacă este dezamăgit şi dezorientat.

3. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Da, plouă cum n-am mai văzut...
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!"

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Este sugerată aici incoerenţa gândirii care sare, fără o legătură vizibilă, de la imaginea vizuală a ploii, la o imagine auditivă, a tălăngilor care "sună sub şuri învechite".

4. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Astăzi, punând mâna la ochi,
m-am gândit că eşti frumoasă, că te iubesc,
că aş vrea să fii întotdeauna a mea…
Şi gândul mi se părea cuminte şi firesc."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Acesta ar vrea ca iubita să fie întotdeauna a lui şi acest gând îi stăruie în minte mai mult timp (timp sugerat de punctele de suspensie), până când devine conştient de el şi începe să îl analizeze, părându-i-se "cuminte şi firesc".

5. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Aripi reci, şi niciun gând,
peste goluri tremurând…
zbor de pasăre uitată
deznădejde-ntârziată."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care creşte încărcătura emoţională. Oprirea poate sugera o stare de vid sufletesc, o absenţă a gândurilor şi a sentimentelor, care îl încremeneşte de spaimă pe eul liric.

6. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Septemvrie... Cădeau domol, pe-o carte,
frunze târzii din nucul cel bătrân."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, ducând la creşterea încărcăturii emoţionale. Eul liric este cuprins de nostalgie în momentul rostirii numelui lunii şi, înfiorat, se opreşte câteva clipe înainte ca amintirile să-i năvălească în suflet.

Rolul virgulei - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

1. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost, îi zise, aci de faţă”.

Virgulele separă propoziţia incidentă "îi zise" (în vorbire indirectă), de restul enunţului (în vorbire directă). Separă, cu alte cuvinte, vorbele personajului ("Am fost aci de faţă.") de vorbele naratorului ("îi zise").

2. Precizează rolul virgulelor din structura „Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.”.

Prima virgulă izolează substantivul în vocativ "stihuri" de restul enunţului. A doua virgulă separă două propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.

3. Explică utilizarea virgulei în versul „Ah, de-atunci şuvoaie-ntregi de clipe".

Virgula separă interjecţia "ah" de restul enunţului.

4. Evidenţiază rolul virgulei în versul „Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”.

Virgula separă substantivul în vocativ "înger" (cu determinanţii săi) de restul enunţului.

5.  Evidenţiază rolul virgulei din strofa:

"Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre."

Virgula desparte două propoziţii aflate în raport de coordonare prin conjuncţia coordonatoare adversativă "iar". (Înaintea unei conjuncţii coordonatoare adversative - "dar", "însă", "iar", "ci" - se pune întotdeauna virgulă.)

6. Evidenţiază rolul virgulei în versul: "În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân."

Virgula separă două complemente indirecte aflate în raport de coordonare prin juxtapunere. (Virgula desparte termenii unei enumeraţii.)

7. Precizează rolul virgulei în versul: "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!"

Virgulele separă substantivul în vocativ "mamă" de restul enunţului.

8. Precizează rolul virgulei din structura „O, încete plânsul!”.

Virgula separă interjecţia "o" de restul enunţului.

9. Precizează rolul virgulelor în versurile:

"Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,

se face depărtare, se face nisip."

Virgulele separă propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.

Linia de pauză - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

Iubeşti – când urciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.(Lucian Blaga, Iubire)

Cerințe:

2. Precizează rolul liniilor de pauză utilizate în primul vers al fiecărei strofe. 

Răspuns posibil

Fiecare strofă se constituie ca o definiţie poetică a iubirii. Ca într-un dicţionar sui-generis, Blaga marchează prin linia de pauză egalitatea între termenul de definit - redat prin verbul "iubeşti" - şi definiţia sa. Bogăţia de semnificaţii a verbului iubirii este scoasă astfel mai bine în evidenţă.

Scrierea cu majusculă - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Spânzurătoarea

---

Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)

Cerințe:

2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.

Răspuns posibil

Poetul personifică luna septembrie, atribuindu-i însuşiri umane ("nebunul"). "Septembre" devine astfel un fel de zeitate a pădurii şi e firesc ca numele lui să se scrie cu iniţială majusculă, pentru că este substantiv propriu.

Evaluarea naţională 2014 - subiecte rezolvate

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

O posibilă rezolvare a subiectelor de la Evaluarea naţională 2014

Subiectul I
A.
1. "fiindcă" - deoarece, pentru că; "cer" - solicit; "liniştit" - calm, paşnic, domol.
2. Virgula separă substantivul în vocativ "An (nou)" de restul enunţului.
3. Primul vers are măsura de 6 silabe, iar versul al doilea are măsura de 4 silabe.
4.a) exprimarea directă a unor sentimente: bucurie, speranţă provocate de sosirea anului nou;
b) prezenţa eului liric, marcată prin verbe la persoana I ("aştept", "cer") şi pronume şi adjective pronominale la persoana I ("mi", "mea").
5. Poezia lui Minulescu exprimă sentimente de bucurie şi de speranţă provocate de sosirea Anului Nou. Pentru a-şi exprima aceste sentimente, poetul alege forma unei scrisori adresate Anului Nou, personificat. Din acest motiv, titlul este "Rânduri pentru Anul Nou", substantivul "rânduri" având aici sensul de "şiruri de cuvinte", la fel ca în expresia "a-i scrie cuiva câteva rânduri". Aşadar, titlul anunţă forma poeziei şi orientează lectura, indicând felul cum trebuie înţeleasă.

Subiectul II
A.
1. Universitatea în cadrul căreia s-a realizat cercetarea este Universitatea York.
Categoria de copii cu o capacitate mai mare de empatie este cea a copiilor expuşi mai mult timp la literatura pentru copii.
2. Corina Zorzor, "Empatia, o abilitate dobândită prin lectură".
3. "de" - prepoziţie simplă; "care" - pronume relativ; "şi" - conjuncţie coordonatoare; "psihologice" - adjectiv propriu-zis.
4. "aceia" - subiect simplu; "capacitate" - complement direct;
5. "când sunt scrise bine" - CT (subordonată temporală);
"care îl încurajează pe cititor" - AT (subordonată atributivă);
"să înţeleagă mai bine profunzimea experienţei umane" - CI (subordonată completivă indirectă).
6. Dorinţa lui este să ia examenul. ("să ia examenul" - PR)

Bacalaureat 2014 - sesiune specială, 26.05.2014

Analize gramaticale online # Forumul orei de limba română # Spânzurătoarea

---

Subiect - filiera teoretică (profil real), filiera tehnologică şi filiera vocaţională (toate profilurile, cu excepţia profilului pedagogic)

Rezolvări posibile

1. "să povesteşti" - să narezi, să vorbeşti; "liniştită" - calmă.

2. Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite: "vreme" şi "în". Prin rostirea legată a acestor cuvinte, dispare vocala "î" din cuvântul "în" şi se formează silaba "men", cu sunete din ambele cuvinte. În loc de 3 silabe ("vre - me în"), rămân astfel doar două ("vre - men"), păstrându-se ritmul iambic şi măsura regulată a versului (de 18 silabe).

3. Am ieşit să luăm aer. Nu prea am învăţat pentru examen şi sunt în aer. Ai aerul că glumeşti! Nu-mi place de el, prea îşi dă aere.

4. pronume personale, pers. I (sg. şi pl.): "mine", "noi"; verbe, pers. I, pl.: "vedeam", "porneam".

5. ploaia, grădina, florile

6. "umblând sub ramuri", "vedeam grădina că-i pustie".

7. Strofa a doua conţine două imagini vizuale: a porumbeilor care se rotesc peste statuile parcului şi a picăturilor de ploaie care cad din când în când strălucind în lumina soarelui. Autorul foloseşte epitetul "voioşi" (pentru "porumbei") pentru a sugera bucuria zilei de primăvară şi animaţia naturii înviorate de ploaie şi soare. Comparaţia "o lacrimă de ploaie ca un diamant aprins de-o rază" aduce un plus de strălucire tabloului, contribuind la starea generală de fericire pe care o transmite această evocare a unei zile din trecut, dar introducând şi o undă de regret şi melancolie, din perspectiva prezentului.

8. Prima trăsătură a genului liric pe care o regăsim în această poezie este transmiterea directă a unor idei şi sentimente. Ceea ce comunică textul este nostalgia unei zile fericite din trecut. Un vers semnificativ este: "Pe zilele acele însă cine din noi nu și-ar da anii?" A doua trăsătură a genului liric pe care o are textul este prezenţa eului liric, evidenţiată de pronumele de persoana I "mine" şi "noi" şi de verbele de persoana I "vedeam" şi "porneam".

 9. Poezia evocă nostalgic o bucurie trecută. Eul liric îşi aminteşte o zi de demult, când, alături de iubita sa, se plimba printr-un parc din Luxemburg. Sunt descrise acele elemente ale tabloului care i s-au întipărit în minte: statuile din parc, porumbeii, florile, pomii, fanfara. Totul are un aer de prospeţime şi strălucire. Ultima strofă încheie plimbarea celor doi îndrăgostiţi, care, treziţi din visare de răpăitul unei darabane îndepărtate, constată că au rămas singuri în grădina publică şi se întorc acasă "reîntineriţi". Strofa se caracterizează printr-o simplitate stilistică capabilă să transmită sinceritatea sentimentului trăit. Fericirea momentului face ca noţiunea timpului să dispară, lucru sugerat prin folosirea epitetului "nedumerită": 

"Curgea nedumerită vremea..." 

Comparaţia "o darabană-ndepărtată suna ca după bătălie" şi epitetul "pustie" asociat substantivului "grădină" transmit, de asemenea, o stare sufletească de ieşire din timp, de bucurie a trăirii în doi. 

În sfârşit, epitetul "reîntineriţi" sugerează starea de spirit revigorantă pe care plimbarea prin parc le-a produs-o celor doi parteneri. 

Aşadar, fără multe figuri de stil, ultima strofă încheie fericit poezia, impresionând prin simplitate şi sinceritate.

Limba şi literatura română pentru clasa a VIII-a: Testul 21 - pregătire pentru evaluarea naţională

Limba şi literatura română pentru clasa a VIII-a: Testul 21 - pregătire pentru evaluarea naţională:  Testul 21 - 42 de puncte Citeşte cu atenţie textul următor: Se-nnorează ceru-albastru, Nicio floare, niciun astru, Căci şi cer ca şi ...

Descrierea literară - argumentare

Analize gramaticale online # Forumul orei de limba română # Spânzurătoarea

---

Scrie o compunere în care să argumentezi că textul următor este o descriere literară:

De treci codri de aramã, de departe vezi albind
Ş-auzi mândra glãsuire a pãdurii de argint.
Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet ;
Pare-cã şi trunchii vecinici poartã suflete sub coajã,
Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã.
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind ;
Ele trec cu harnici unde şi suspinã-n flori molatic,
Când coboarã-n ropot dulce din tãpşanul prãvãlatic,
Ele sar în bulgãri fluizi peste prundul din rãstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul vãratic de mireasmã şi rãcoare
A popoarelor de muşte sãrbãtori murmuitoare.

(Mihai Eminescu - "Călin (file din poveste)")

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. Introducere - definiţia descrierii literare	Descrierea literară este un text literar în care sunt prezentate obiecte, peisaje...
II. Cuprins - afirmaţia care trebuie demonstrată; - argumente: • se prezintă obiecte şi trăsăturile lor (arătăm care sunt acele obiecte şi trăsăturile lor); • predomină construcţiile substantiv-adjectiv (exmple); • se creează imagini artistice prin folosirea unor procedee de expresivitate artistică (figuri de stil, tehnici prozodice etc); • textul impresionează şi trezeşte reacţii sufleteşti (care sunt acelea?)	Fragmentul citat constituie începutul părţii a opta a poemului "Călin (file din poveste) şi este o descriere literară pentru că... În primul rând, sunt înfăţişate obiecte... În al doilea rând, ne dăm seama că textul este o descriere după predominanţa... În al treilea rând, textul este o descriere literară, pentru că limbajul folosit este... În al patrulea rând, textul este o descriere literară prin...
III. Încheiere • concluzie - rezumat al cuprinsului, reluarea nuanţată a afirmaţiei care trebuia demonstrată	În concluzie, acest fragment este o descriere literară -un tablou literar- pentru că...

........................................................................................................
O propunere de compunere puteţi găsi aici sau aici.

Limba şi literatura română pentru clasa a VIII-a: Testul 19 - pregătire pentru evaluarea naţională

Limba şi literatura română pentru clasa a VIII-a: Testul 19 - pregătire pentru evaluarea naţională: Testul 19 - 30 de puncte Citeşte, cu atenţie, textul: Cu lung pumnal de fulgere albastre,  Îşi taie drumul ploaia fumurie  Pe-ntinsul ...