Iubeşti – când urciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.(Lucian Blaga, Iubire)
Cerințe:
2. Precizează rolul liniilor de pauză utilizate în primul vers al fiecărei strofe.
Răspuns posibil
Fiecare strofă se constituie ca o definiţie poetică a iubirii. Ca într-un dicţionar sui-generis, Blaga marchează prin linia de pauză egalitatea între termenul de definit - redat prin verbul "iubeşti" - şi definiţia sa. Bogăţia de semnificaţii a verbului iubirii este scoasă astfel mai bine în evidenţă.
