Rezolvarea subiectelor - bacalaureat 2014, profil uman

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

Subiecte rezolvate

1. "adevărat" - real, veritabil, autentic; "se vor încrucişa" - se vor intersecta.

2. Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("şi" şi "în"), astfel încât ele formează o singură silabă: |şin|.

3. La acest meci important, în tribune se zărea o mare de capete.

4. întâlnirea providenţială (care marchează destinul), tânărul timid, femeia ideală.

5. Perspectivă subiectivă, naratorul relatează la persoana I întâmplări al căror personaj este.

6. "acel moment al vieţii mele"; "A fost clipa ... când am văzut întâia oară pe Alba."; "în minutul acela"; "când a ajuns în dreptul meu"; "când ea era la un pas de mine".

7. În text sunt două interogaţii retorice. Prima este: "Dar cum (am izbutit să întorc spre mine ochii ei şi să smulg un zâmbet)?  Ea are rolul de a atrage atenţia asupra momentului de maximă intensitate sufletească pe care l-a trăit personajul. Prin întrebare, autorul mobilizează participarea afectivă a cititorului, pentru că acesta are, în primă fază, impresia că el este cel întrebat. Răspunsul îl va da tot autorul, dar unui cititor, de data aceasta, amorsat afectiv. Cea de-a doua interogaţie retorică este: "A devenit oare mai mândră de ea însăşi plecând mai departe?" Este alt tip de interogaţie retorică, una care îşi conţine răspunsul, potenţându-l prin actul disimulat al întrebării. Autorul, de fapt, vrea să afirme. Da, era evident că femeia a devenit mai mândră, când a văzut câtă tulburare i-a produs bărbatului apariţia sa. Interogaţia retorică, în acest caz, accentuează răspunsul conţinut în ea, lucru învederat şi de frazele următoare, care dau explicaţii suplimentare.

8. existenţa acţiunii: "Ea m-a privit, înminunată de această întâmplare şi gravitatea ei s-a scuturat de mai multe ori în acele zbucniri de râs pe care totuşi se silea să le oprime."

existenţa personajelor ("eu" - personajul-narator şi Alba):  "eu n-am ştiut că femeia... care a trecut pe lângă mine, purta numele Alba."

9. Secvenţa dată surprinde momentul apariţiei Albei în mijlocul studenţilor şi studentelor adunaţi pe trotuarul din faţa facultăţii. Cu un aer mândru, frumoasa femeie trece printre ei, urmărită de privirile admirative ale fetelor. Scriitorul realizează o scenă de mare efect artistic, transformând-o pe Alba într-o adevărată apariţie divină coborâtă printre muritori. Contribuie la această impresie epitetele "de sus" (pentru "pas"), "care nu se oprea nicăieri" (pentru "privire") şi comparaţia "(ea parcurgea) talazurile de tineret, care se dau în lături ca valurile Mării Roşii dinaintea pasului lui Moise."

Rezolvarea subiectelor - bacalaureat 2014, profil real

Meditaţii online la limba română

---

Subiecte rezolvate

1. "straniu" - ciudat, bizar, neobişnuit; "făgăduisem" - promisesem.

2. Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("câte" şi "o"), astfel încât se formează o singură silabă din ultimele sunete ale cuvântului "câte" şi cuvântul "o": |câ - teo|.

3. De atâtea suferinţe, i-a ajuns cuţitul la os.

4. visul, banii.

5. Perspectiva narativă este subiectivă. Naratorul relatează faptele la persoana I.

6. "bătea soarele amiezii", "se întâmplaseră astă-noapte", "să fiu la unsprezece la el".

7. Verbele la imperfect se folosesc de mai multe ori în text. Ele exprimă, în principiu, o acţiune trecută şi neterminată. În primele două paragrafe şi în ultimul paragraf verbele "cutremura", "bătea", "aşteptau", "era" şi "părea" conturează cadrul desfăşurării acţiunii, exprimând acţiuni durative. În continuare, pe parcursul textului întâlnim verbe la imperfect ori de câte ori personajul trece de la mişcări bruşte, punctuale (pentru care autorul foloseşte perfectul compus) la gesturi exterioare care durează mai mult ("făceau", "trebuiau", "găseam", "mă uitam" - valoare durativă) sau reflectează asupra unor posibilităţi ("se părea", "putea", "puteam", "aveam" - valoare evocativă).

8. prezenţa acţiunii: "Am tras repede hainele, am pornit alergând aproape."

prezenţa personajelor "eu" (personajul-narator) şi servitoarea: "N-am auzit când a intrat servitoarea."

9. În această secvenţă, personajul principal reflectează asupra puterii banului. I se pare ciudat că o bucată de hârtie are atâta importanţă în viaţa oamenilor şi că aceştia consideră firesc acest lucru. Discrepanţa între neînsemnătatea materială a banului (o bucată de hârtie ca oricare alta, ce poate fi ruptă mărunt şi arsă cu uşurinţă) şi valoarea ei morală imensă (te poate face fericit sau nefericit, bun sau rău) îl tulbură şi îl intrigă pe personajul-narator.

Tipuri de comic - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

Ilustrează, în 60-100 de cuvinte  două categorii de comic, prin referire la textul dat.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. Introducere - definiţia comicului	Comicul este o categorie estetică în care sunt incluse toate elementele unui text care stârnesc râsul: situaţii,caractere, moravuri, limbaj. Prin urmare, comicul poate fi de mai multe feluri: de situaţie, de caracter, de moravuri, de limbaj.
II. Cuprins - afirmaţia de demonstrat; - argumentele în sprijinul afirmaţiei:   •  comicul nr. 1 (denumire, explicaţie, ilustrare)   •  comicul nr. 2 (denumire, explicaţie, ilustrare)	Fragmentul dat, din "Titanic vals", de Tudor Muşatescu,  ilustrează două tipuri de comic:... Primul tip de comic ce apare în text este comicul... Al doilea tip de comic este...
III. Încheiere - concluzie - rezumat al cuprinsului	În concluzie, folosind comicul ..., Tudor Muşatescu reuşeşte...

---

Fragmentul de text poate fi găsit aici, iar o propunere de compunere poate fi găsită aici.

Descrierea - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

Motivează, cu ajutorul a două argumente, prezenţa descrierii în poezia citată.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. Introducere - definiţia descrierii ca mod de expunere;	Descrierea este un mod de expunere prin care se înfăţişează obiecte (în sens general: peisaje, fiinţe, lucruri) şi trăsăturile lor caracteristice. Prin folosirea, în special, a structurii substantiv-adjectiv, se creează imagini artistice (vizuale, auditive etc.).
II. Cuprins - afirmaţia care trebuie demonstrată; - argumente în sprijinul afirmaţiei făcute: argumentul 1: descrierea prezintă obiecte şi trăsăturile lor (prezentarea, în cuvinte proprii, a elementelor descrise) argumentul 2: existenţa imaginilor artistice (vizuale, auditive etc.) argumentul 3: prezenţa structurii substantiv-adjectiv.	În poezia "Balul pomilor", Dimitrie Anghel foloseşte, ca mod de expunere, descrierea ... În primul rând, sunt înfăţişate obiecte, cu trăsăturile lor caracteristice. Sub lumina lunii, caişii, zarzării... În al doilea rând, poetul reuşeşte, din cuvinte, să creeze imagini artistice, de o extraordinară plasticitate. În al treilea rând, se remarcă predominanţa structurii substantiv-adjectiv...
III. Încheiere	În concluzie, în poezia ... modul de expunere folosit este..., prin care autorul aduce în faţa cititorului tabloul unei...

Expresivitatea limbajului poetic - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă.

Atunci eu nu mai rătăceam
Pe-atâtea căi răzleţe,
Şi-aveaţi şi voi în curte-acum
Un stâlp la bătrâneţe.

M-aş fi-nsurat când isprăveam
Cu slujba la-mpăratul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toţi…
Cum m-ar cinsti azi satul…

Câţi ai avea azi dumneata
Nepoţi, să-ţi zică: «Moşu…»
Le-ai spune spuză de poveşti…
Cu Împăratul Roşu…
………………………………………
Aşa… vă treceţi, bieţi bătrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Şi plânge mama pe ceaslov,
Şi-n barbă plânge tata…

 Octavian Goga - "Bătrâni"

Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie), prezentă în textul dat.

Expresivitatea este acea caracteristică a limbajului poetic de a transmite cu forţă ideile şi sentimentele autorului, în aşa fel încât să impresioneze cititorul. Prin urmare, scopul final este impresionarea cititorului, adică trezirea în el a unor gânduri, emoţii şi sentimente.

Poezia lui Octavian Goga impresionează cititorul, reuşind să transmită cu forţă regretul eului liric de a-şi fi părăsit părinţii şi de a-i fi lăsat singuri la bătrâneţe.

Expresivitatea poeziei se realizează prin mai multe mijloace.

Prima sursă de expresivitate este conceperea poeziei ca pe un monolog adresat propriilor părinţi, prezenţa imaginară a acestora făcând discursul şi mai sfâşietor. Cuvintele care indică prezenţa părinţilor sunt verbele ("aţi dus", "aveaţi", "ai avea", "ai spune", "vă treceţi") şi pronumele la persoana a II-a ("voi", "dumneata").

O altă sursă de expresivitate sunt figurile de stil. Poezia începe cu repetiţia unei interogaţii retorice de un dramatism zguduitor ("De ce m-aţi dus...?), urmată de o altă repetiţie patetică: "Să fi rămas...", exprimând regretul eului liric că viaţa lui nu a avut un alt curs.

În strofa a doua se remarcă epitetul "răzleţe", care exprimă durerea însingurării, precum şi metafora "un stâlp la bătrâneţe", capabilă să transmită (prin combinaţie cu imperfectul "aveaţi" şi adverbul "acum") remuşcările eului liric că nu-şi poate ajuta părinţii bătrâni. În strofa a treia, cele trei verbe la condiţional-optativ ("m-aş fi însurat", "mi-ar fi", "ar cinsti") accentuează patetic regretul omului de a nu-şi făcut un rost în satul lui, asemenea celorlalţi semeni ai săi.

În ultima strofă, prin repetiţia verbului "plânge"dramatismul sufletesc atinge punctul său culminant.

Aşadar, poezia "Bătrâni" se caracterizează printr-o mare expresivitate, reuşind să transmită cu forţă cititorului durerea sfâşietoare a fiului care s-a îndepărtat de părinţii săi.

Valori expresive - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

Prin valoarea expresivă a unui cuvânt sau a unei construcţii înţelegem încărcătura emoţională (sporul de afectivitate, de sentiment)  pe care o aduce textului.

O metodă de a afla valoarea expresivă a unui cuvânt este de a-l scoate din text şi de a compara cele două versiuni: textul fără cuvântul respectiv şi textul original. Se poate observa astfel ce plus aduce cuvântul respectiv în text.

1. Evidenţiază valoarea expresivă a verbului la modul conjunctiv din strofa următoare:

"De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă."

Verbul la conjunctiv exprimă o acţiune ireală, posibilă. În text, verbul "să fi rămas" este la conjunctiv perfect, ceea ce înseamnă că exprimă o acţiune ireală, posibilă în trecut. Folosirea lui exprimă regretul eului liric că posibilitatea de a fi rămas în sat nu s-a transformat în realitate.

2. Precizează valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect, folosite în textul următor:

"Pe balta clară barca molatică plutea...
Albeţi neprihănite curgeau din cer; – voioase
Zâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;
Oh! Alba dimineaţă şi visul ce şoptea,
Şi norii albi – şi crinii suavi – şi balta clară,
Şi sufletul – curatul argint de-odinioară –
Oh! Sufletul! – curatul argint de-odinioară."

Imperfectul exprimă o acţiune trecută şi neterminată. În textul de mai sus, verbele la imperfect ("plutea", "curgeau", "zâmbeau", "şoptea") exprimă acţiuni care se prelungesc la infinit în memoria eului liric, provocând şi întreţinând astfel nostalgia după vârsta curată a tinereţii.

3. Precizează valoarea expresivă a adverbului "ce" din strofa de mai jos:

"Atunci acele ramuri de-odată înfloriră
Ş-o ploaie azurie vărsară peste noi...
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră...
Uscat e liliacul şi nu mai suntem doi."

Adverbul "ce" este aici un mijloc expresiv de redare a superlativului absolut al adverbului "repede". El încarcă versul cu durerea eului liric, provocată de pierderea iubirii şi a tinereţii.

4. Precizează valoarea expresivă a adverbului "decât" din strofa următoare:

"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie..."

Adverbul "decât" introduce o restricţie, care amplifică (prin sugestia că altceva nu se mai aude) sunetul paşilor celor care merg ţinându-se de mână. Se transmite aşadar o stare de nelinişte, provocată de conştiinţa singurătăţii într-un oraş populat numai de cupluri.

5. Explică valoarea expresivă a adverbului "poate", folosit de două ori în strofa următoare:

"Şi versul meu
L-o duce, poate, vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu –
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine –
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!"

Adverbul dubitativ "poate" încarcă strofa cu îndoiala, dar şi cu speranţa eului liric că iubita pierdută îşi va mai aminti vreodată de el.

Cratima, apostroful, semnul exclamării - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

1. Precizează rolul cratimei din structura „să-ţi mulţumesc”.

Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("să" şi "îţi"). Cade astfel vocala "î" din "îţi" şi cele două cuvinte se pronunţă într-o singură silabă (|săţi|). Se obţine astfel măsura dorită a versului şi ritmul potrivit.

2. Precizează rolul apostrofului, din structura „s-au înclinat pân’ la pământ”.

Apostroful marchează căderea accidentală a unui sunet dintr-un cuvânt (aici, vocala "ă" din prepoziţia "până"). Efectul este reducerea numărului de silabe, ceea ce duce la măsura dorită a versului şi la ritmul dorit.

3. Precizează rolul semnului exclamării din structura „O, încete plânsul!”.

Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii imperative.

4. Precizează rolul semnului exclamării din sintagma „o! gazeta”.

Semnul exclamării se pune după interjecţia (folosită exclamativ) "o".

Rolul punctelor de suspensie - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

1. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Ascultaţi...! marea fantomă face semn... dă o poruncă...
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez..."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, pentru a accentua suspansul şi a creşte tensiunea momentului.Cititorul este obligat să se oprească, să conştientizeze fiecare moment şi să-l trăiască la intensitate maximă.

2. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Doar mie, Domnul, vecinicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, niciunul..."

Aici, punctele de suspensie se pun la sfârşitul poeziei pentru a sugera că starea de aşteptare continuă. Eul liric nu va înceta să aştepte un semn de la Dumnezeu, chiar dacă este dezamăgit şi dezorientat.

3. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Da, plouă cum n-am mai văzut...
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!"

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Este sugerată aici incoerenţa gândirii care sare, fără o legătură vizibilă, de la imaginea vizuală a ploii, la o imagine auditivă, a tălăngilor care "sună sub şuri învechite".

4. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Astăzi, punând mâna la ochi,
m-am gândit că eşti frumoasă, că te iubesc,
că aş vrea să fii întotdeauna a mea…
Şi gândul mi se părea cuminte şi firesc."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Acesta ar vrea ca iubita să fie întotdeauna a lui şi acest gând îi stăruie în minte mai mult timp (timp sugerat de punctele de suspensie), până când devine conştient de el şi începe să îl analizeze, părându-i-se "cuminte şi firesc".

5. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Aripi reci, şi niciun gând,
peste goluri tremurând…
zbor de pasăre uitată
deznădejde-ntârziată."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care creşte încărcătura emoţională. Oprirea poate sugera o stare de vid sufletesc, o absenţă a gândurilor şi a sentimentelor, care îl încremeneşte de spaimă pe eul liric.

6. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Septemvrie... Cădeau domol, pe-o carte,
frunze târzii din nucul cel bătrân."

Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, ducând la creşterea încărcăturii emoţionale. Eul liric este cuprins de nostalgie în momentul rostirii numelui lunii şi, înfiorat, se opreşte câteva clipe înainte ca amintirile să-i năvălească în suflet.

Rolul virgulei - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

1. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost, îi zise, aci de faţă”.

Virgulele separă propoziţia incidentă "îi zise" (în vorbire indirectă), de restul enunţului (în vorbire directă). Separă, cu alte cuvinte, vorbele personajului ("Am fost aci de faţă.") de vorbele naratorului ("îi zise").

2. Precizează rolul virgulelor din structura „Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.”.

Prima virgulă izolează substantivul în vocativ "stihuri" de restul enunţului. A doua virgulă separă două propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.

3. Explică utilizarea virgulei în versul „Ah, de-atunci şuvoaie-ntregi de clipe".

Virgula separă interjecţia "ah" de restul enunţului.

4. Evidenţiază rolul virgulei în versul „Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”.

Virgula separă substantivul în vocativ "înger" (cu determinanţii săi) de restul enunţului.

5.  Evidenţiază rolul virgulei din strofa:

"Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre."

Virgula desparte două propoziţii aflate în raport de coordonare prin conjuncţia coordonatoare adversativă "iar". (Înaintea unei conjuncţii coordonatoare adversative - "dar", "însă", "iar", "ci" - se pune întotdeauna virgulă.)

6. Evidenţiază rolul virgulei în versul: "În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân."

Virgula separă două complemente indirecte aflate în raport de coordonare prin juxtapunere. (Virgula desparte termenii unei enumeraţii.)

7. Precizează rolul virgulei în versul: "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!"

Virgulele separă substantivul în vocativ "mamă" de restul enunţului.

8. Precizează rolul virgulei din structura „O, încete plânsul!”.

Virgula separă interjecţia "o" de restul enunţului.

9. Precizează rolul virgulelor în versurile:

"Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,

se face depărtare, se face nisip."

Virgulele separă propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.

Linia de pauză - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

Iubeşti – când urciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.(Lucian Blaga, Iubire)

Cerințe:

2. Precizează rolul liniilor de pauză utilizate în primul vers al fiecărei strofe. 

Răspuns posibil

Fiecare strofă se constituie ca o definiţie poetică a iubirii. Ca într-un dicţionar sui-generis, Blaga marchează prin linia de pauză egalitatea între termenul de definit - redat prin verbul "iubeşti" - şi definiţia sa. Bogăţia de semnificaţii a verbului iubirii este scoasă astfel mai bine în evidenţă.

Scrierea cu majusculă - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Spânzurătoarea

---

Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)

Cerințe:

2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.

Răspuns posibil

Poetul personifică luna septembrie, atribuindu-i însuşiri umane ("nebunul"). "Septembre" devine astfel un fel de zeitate a pădurii şi e firesc ca numele lui să se scrie cu iniţială majusculă, pentru că este substantiv propriu.

Evaluarea naţională 2014 - subiecte rezolvate

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

---

O posibilă rezolvare a subiectelor de la Evaluarea naţională 2014

Subiectul I
A.
1. "fiindcă" - deoarece, pentru că; "cer" - solicit; "liniştit" - calm, paşnic, domol.
2. Virgula separă substantivul în vocativ "An (nou)" de restul enunţului.
3. Primul vers are măsura de 6 silabe, iar versul al doilea are măsura de 4 silabe.
4.a) exprimarea directă a unor sentimente: bucurie, speranţă provocate de sosirea anului nou;
b) prezenţa eului liric, marcată prin verbe la persoana I ("aştept", "cer") şi pronume şi adjective pronominale la persoana I ("mi", "mea").
5. Poezia lui Minulescu exprimă sentimente de bucurie şi de speranţă provocate de sosirea Anului Nou. Pentru a-şi exprima aceste sentimente, poetul alege forma unei scrisori adresate Anului Nou, personificat. Din acest motiv, titlul este "Rânduri pentru Anul Nou", substantivul "rânduri" având aici sensul de "şiruri de cuvinte", la fel ca în expresia "a-i scrie cuiva câteva rânduri". Aşadar, titlul anunţă forma poeziei şi orientează lectura, indicând felul cum trebuie înţeleasă.

Subiectul II
A.
1. Universitatea în cadrul căreia s-a realizat cercetarea este Universitatea York.
Categoria de copii cu o capacitate mai mare de empatie este cea a copiilor expuşi mai mult timp la literatura pentru copii.
2. Corina Zorzor, "Empatia, o abilitate dobândită prin lectură".
3. "de" - prepoziţie simplă; "care" - pronume relativ; "şi" - conjuncţie coordonatoare; "psihologice" - adjectiv propriu-zis.
4. "aceia" - subiect simplu; "capacitate" - complement direct;
5. "când sunt scrise bine" - CT (subordonată temporală);
"care îl încurajează pe cititor" - AT (subordonată atributivă);
"să înţeleagă mai bine profunzimea experienţei umane" - CI (subordonată completivă indirectă).
6. Dorinţa lui este să ia examenul. ("să ia examenul" - PR)