Calendar pentru concursuri şi examene: Calendarul evaluărilor naționale la finalul clasel...

Calendar pentru concursuri şi examene: Calendarul evaluărilor naționale la finalul clasel...: MEDITAȚII ONLINE LA LIMBA ROMÂNĂ CALENDARUL  de administrare a evaluărilor naționale la finalul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a  î...

Bacalaureat la limba şi literatura română: Rolul verbelor la imperfect și perfect simplu - pr...

Bacalaureat la limba şi literatura română: Rolul verbelor la imperfect și perfect simplu - pr...: Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidenţiind rolul verbelor la timpul imperfect şi la timpul perfect simplu, din fragme...

Semnificația unei secvențe - pregătire pentru olimpiadă

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare # Spânzurătoarea

---

Subiect dat la Olimpiada de limbă și literatură română, etapa națională, 2016 (vezi aici fragmentul).

4. Explică semnificația secvenței: În ce anume constă importanţa unei clipe? În ce se poate recunoaşte profunzimea ei şi ireversibilitatea ei definitivă? În ce se diferenţiază clipa când moare un om, de celelalte când nu se întâmplă decât fapte banale şi simple? Dar în fiecare clipă se petrec fapte grave şi fapte banale şi decorul rămâne acelaşi, lumina după-amiezii aceeaşi şi aceeaşi temperatura călduţă a propriului meu trup închis în sacul lui de piele şi când închid ochii acelaşi întuneric îmi copleşeşte pleoapele şi aceleaşi viziuni de totdeauna mă invadează [...], extrase din Vizuina luminată de Max Blecher.

Secvența citată scoate în evidență spiritul reflexiv al personajului principal, care-și pune întrebări despre viață și moarte. Meditația interioară pleacă de la constatarea că, în ordine universală, clipa morții unui om nu se deosebește prin nimic de celelalte. Nici măcar în ordine individuală, a insului gânditor, clipa morții altuia nu are nicio importanță. Nevrând să accepte această constatare, degradantă pentru un om, personajul caută cu înfrigurare o cale rațională de a determina în ce constă importanța clipei când moare o ființă umană. Este silit însă a-și recunoaște eșecul: în fiecare clipă mor oameni și aceasta nu schimbă cu nimic mersul universului. Frământările personajului sunt subliniate de seria celor 3 interogații de la începutul pasajului. Conjuncția adversativă „dar”, care deschide fraza următoare, în care el își răspunde, dublată de repetiția demonstrativului de identitate „același” (cu variații de gen și număr) marchează neputința găsirii unui răspuns satisfăcător.

Evaluarea naţională pentru absolvenţii clasei a VIII-a: Fragment decupat greșit din „Toamnă la Miorcani”

Evaluarea naţională pentru absolvenţii clasei a VIII-a: Fragment decupat greșit din „Toamnă la Miorcani”: La simularea Evaluării naționale de azi s-a dat, la subiectul I, un fragment din poezia lui Ion Pillat „Toamnă la Miorcani”. Li s-a cerut e...

Efectul utilizării registrului colocvial - subiect dat la olimpiadă în 2016, etapa națională

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare # Spânzurătoarea

---

Formularea subiectului se găsește aici.
________________________________________________

Registrul colocvial îndeplinește funcția de comunicare în viața cotidiană, între prieteni și membrii familiei. Are caracter spontan, neelaborat, structuri libere, caracteristici ale oralităţii, lexic variat, natural, nepretenţios, ticuri verbale, mărci ale subiectivităţii, ale implicării afective. Este puternic individualizat, reliefând gradul de instrucţie, cultura, mediul socio-profesional ale celui care îl folosește.

Registrul colocvial  este folosit, în măsură diferită, în ambele texte date, atât în discursul naratorului, cât și în cel al personajelor. În primul text, folosirea lui este mai puțin evidentă în discursul naratorului, întrucât acesta apare în ipostaza unui tânăr intelectual, prin urmare limbajul folosit de el este mai puțin încărcat de indici colocviali. Totuși, folosirea unui lexic relativ nepretențios,  prezența  interjecției de intrare  în câmpul vizual „iată”, a interogațiilor („În ce anume constă importanța unei clipe?”), a repetițiilor („În fiecare clipă”), a punctelor de suspensie sugerând spontaneitatea gândirii, dau un aer de monolog interior în desfășurare, în care naratorul-personaj pare că vorbește cu sine însuși. Efectul este că ne creează iluzia, nouă, ca cititori, că am pătruns în viața intimă a personajului și că asistăm, „live”, la frământările sale, neprelucrate literar. Este ca și cum am asculta confesiunea unui prieten. De asemenea, în primul text, stilul colocvial se întâlnește, firesc, în dialogul celor doi prieteni (iubiți?), ca marcă a autenticității.

Mai evidentă este folosirea registrului colocvial în cel de-al doilea text. Și aici, el se folosește atât în discursul naratorului-personaj, cât și în discursul personajelor. Manifestări ale colocvialității în discursul naratorial sunt lexicul nepretențios, construcțiile sintactice scurte, relativ necomplicate, tempoul rapid al vorbirii („care-i”, „și-am”, „unde-am văzut”, „n-aveam”, „n-avusese” etc.),  folosirea persoanei a II-a („ție”, „ți”, „ai căuta”) mărci  ale subiectivității precum adverbele „firește”, „parcă”, „evident”, forme neliterare ale unor cuvinte („aia”, „ăsta”, „asta”), cuvinte și expresii populare („i” „de ce naiba”, „schepsis”, „chestii”), ticuri verbale („mă rog”). Rolul stilului colocvial în discursul naratorial este crearea iluziei că am pătruns în universul lăuntric al personajului. În discursul personajelor, întâlnim, de asemenea, mărci ale colocvialității, în special în replicile șoferului: elidarea unor vocale („colegu'”, „juma'”, „pân'”, „da'”), tempoul rapid al vorbirii („s-o amânăm”, „de-acolo”), termeni populari („ăia”,„chestia”, „schepsis”). Efectul artistic este, pe de o parte, de creare a impresiei de autenticitate a secvenței prezentate și, pe de altă parte, de conturare a portretului personajului, prin caracterizare indirectă.