Subiect dat la Olimpiada de limbă și literatură română, etapa națională, 2016 (vezi aici fragmentul).
4. Explică semnificația secvenței: În ce
anume constă importanţa unei clipe? În ce se poate recunoaşte profunzimea ei şi
ireversibilitatea ei definitivă? În ce se diferenţiază clipa când moare un om,
de celelalte când nu se întâmplă decât fapte banale şi simple? Dar în fiecare
clipă se petrec fapte grave şi fapte banale şi decorul rămâne acelaşi, lumina
după-amiezii aceeaşi şi aceeaşi temperatura călduţă a propriului meu trup închis
în sacul lui de piele şi când închid ochii acelaşi întuneric îmi copleşeşte
pleoapele şi aceleaşi viziuni de totdeauna mă invadează [...], extrase din Vizuina
luminată de Max Blecher.
Secvența citată scoate în evidență spiritul
reflexiv al personajului principal, care-și pune întrebări despre viață și
moarte. Meditația interioară pleacă de la constatarea că, în ordine universală,
clipa morții unui om nu se deosebește prin nimic de celelalte. Nici măcar în
ordine individuală, a insului gânditor, clipa morții altuia nu are nicio
importanță. Nevrând să accepte această constatare, degradantă pentru un om,
personajul caută cu înfrigurare o cale rațională de a determina în ce constă
importanța clipei când moare o ființă umană. Este silit însă a-și recunoaște
eșecul: în fiecare clipă mor oameni și aceasta nu schimbă cu nimic mersul
universului. Frământările personajului sunt subliniate de seria celor 3
interogații de la începutul pasajului. Conjuncția adversativă „dar”, care
deschide fraza următoare, în care el își răspunde, dublată de repetiția
demonstrativului de identitate „același” (cu variații de gen și număr) marchează
neputința găsirii unui răspuns satisfăcător.
