Pronumele reflexiv - formele de acuzativ

Meditaţii online la limba română # Integrame online

---

Pronumele reflexiv ține locul substantivului care reflectă
subiectul. Ce înseamnă că reflectă subiectul? „A reflecta” înseamnă „a
oglindi”. Înseamnă că oglindește subiectul, adică este identic cu subiectul.
Prin urmare pronumele reflexiv este întotdeauna identic cu subiectul, îl
reflectă, cu alte cuvinte. De aceea se și cheamă pronume reflexiv, pentru că
reflectă.

Pronumele reflexiv are forme de acuzativ și de dativ.

Cu forma de acuzativ, pronumele reflexiv îndeplinește funcția
sintactică de complement direct.

Să luăm un exemplu.

Ion vede în oglindă pe Ion.

Cine vede? Ion. Substantivul „Ion” este, în propoziție,
subiect.

Pe cine vede? Pe Ion. Substantivul „Ion” (cu prepoziția
„pe”)  este complement direct. Este
același substantiv, care  denumește
același obiect. Adică Ion face acțiunea și tot el o suportă.

Complementul direct este identic cu subiectul, adică îl
oglindește, îl reflectă.

Sigur că nimeni nu zice: „Ion vede în oglindă pe Ion.” Al
doilea „Ion”, complementul direct, este înlocuit printr-un pronume.

Acest pronume este „se”: Ion se vede în oglindă. Pronumele
„se” ține locul substantivului-complement direct „Ion” care reflectă subiectul.
Prin urmare pronumele „se” îndeplinește aceeași funcție sintactică, complement
direct, și reflectă subiectul. De aceea se numește pronume reflexiv.

Din moment ce reflectă subiectul, pronumele reflexiv are
aceeași persoană și același număr ca subiectul și ca verbul. Subiectul „Ion”,
adică „el”, are persoana a III-a, numărul singular. Verbul „vede” are persoana
a III-a, numărul singular. Și pronumele reflexiv „se” are persoana a III-a,
numărul singular.

Dacă vrem să accentuăm complementul direct, mai adăugăm un
pronume:

„Ion se vede în oglindă pe sine.”.

Și „sine” este tot pronume reflexiv, formă accentuată. „Se”
este formă neaccentuată sau, după noua gramatică, formă clitică.

Analiza pronumelui reflexiv se va face astfel:

„se” – pronume reflexiv, formă clitică (neaccentuată), pers.
III, nr. sing., caz Ac., funcția sint. de complement direct;

„(pe) sine” - pronume reflexiv, formă non-clitică
(accentuată), pers. III, nr. sing., caz Ac., funcția sint. de complement direct
(cu prep. „pe”);

Acestea sunt formele de persoana a III-a, singular,
acuzativ, ale pronumelui reflexiv. Cele de plural sunt la fel. Pentru
persoanele I și a II-a, pronumele reflexiv are forme identice cu pronumele
personal.

„A servi” și „a se servi”

Verbul „a servi” nu înseamnă „a bea”, „a mânca”, ci „a aduce la masă mâncare, băutură etc.”

În consecință:

Este incorect spus: „Am servit masa în oraș.” Corect este: „Am luat masa în oraș” sau „Am mâncat în oraș.”

Incorect: „Vă rog să mai serviți o sarma!”. Corect: „Vă rog să mai luați o sarma.”

Incorect: „Nu mai servesc, mulțumesc.” Corect: „Nu mai iau / nu mai mănânc, mulțumesc.”

Cel care servește este ospătarul, gazda etc.

„Ospătarul servește friptura la masa noastră.”

„Gazda ne-a servit cu fursecuri.”

Este adevărat, verbul „a servi” are și o variantă reflexivă, „a se servi”, cu sensul „a lua să mănânce sau să bea.”

Putem spune astfel corect:

„Vă rog să vă mai serviți cu o sarma!”

„Serviți-vă cu friptură, vă rog!”

„Eu mă servesc cu o felie de tort.”

Un prieten al meu / de-al meu / de-ai mei

Meditaţii online la limba română # Integrame online

---

Cuvinte derivate

Cum identificăm cuvintele derivate dintr-un text?

Cum le analizăm?





 

Bacalaureat 2020 - relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Meditaţii online la limba română   #    Integrame online

---

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

Vorbele noastre ne-au minţit.

Au spus prea mult, pierdut li-e înţelesul

şi tremurul ecoului lor stins e.

Am vrut ce nu ne sta-n puteri:

o poartă care nu ni s-a deschis,

lumea din gând de care n-am fost vrednici.

Avânt răpus ca o privire de-ntuneric, –

taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –

poate aşa a fost să fie:

pe dezbinate drumuri doi străini

cu vina lor, respinşi de paradis,

purtând căinţi pe urma unui vis.

                                                           Ion Vinea, Variantă

Notă

Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Propunere de rezolvare

Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a cărui temă este iubirea. Eul liric se află într-o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune la destinul trist al propriei iubiri, destrămată din motive nespuse. El constată că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au avut suficientă putere să-și ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice, însoțite de sentimente de tristețe și de regret sunt redate prin mijloace artistice moderne, în special prin metafore ample (unele încorporând comparații) ale eșecului cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avânt răpus ca o privire de-ntuneric” sau „taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu”.  Drama despărțirii și a iluziilor sfărâmate este sugestiv redată în metafora dezvoltată din ultimele trei versuri. Prozodia este, la rândul ei, modernă, nesupusă constrângerilor ritmice și de rimă: măsura versurilor este inegală, ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge așadar firesc, urmând doar ritmul interior al sufletului poetului.