Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv - clasa a şaptea

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Într-adevăr, analiza acestora ridică unele probleme. Propun o rezolvare aici şi aici.

Ex. 2 / pag. 101, manual Humanitas, clasa a VII-a

„noastre” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „casele” (feminin, plural, Ac.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„meu” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana I; se acordă cu substantivul „cozonacul” (masculin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„(de la) ai tăi” – pronume posesiv, înlocuieşte mai multe obiecte posedate, gen masculin; înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana II; cazul Ac., cu prepoziţia „de la”, funcţia sintactică de atribut pronominal prepoziţional;

„sa” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana III; se acordă cu substantivul „obligaţia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„noastră” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „familia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival.

Ex. 2 / pag. 69, clasa 7, manual Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

 Ex. 2 / pag. 69
Realizaţi o scurtă prezentare a modului în care are loc înlănţuirea secvenţelor povestirii.

Ceea ce atrage atenţia în această povestire este numărul mare al secvenţelor naraţiunii şi modul în care autorul foloseşte tehnica înlănţuirii.

Delimităm în primele două pagini ale textului nu mai puţin de 9 secvenţe narative. Pentru prezentarea lor autorul foloseşte tehnica înlănţuirii, adică aranjarea lor în ordinea temporală a desfăşurării întâmplărilor.

Astfel, textul începe cu evocarea unei toamne aurii în Moldova de altădată.

Secvenţa a doua restrânge cadrul şi ne prezintă ce se întâmpla pe atunci la Hanul Ancuţei. Legătura dintre cele două secvenţe se face prin conjuncţia „şi” urmată de adverbul „atuncea”, care trimite la momentul evocat anterior.

Secvenţa a treia ne prezintă chipul Ancuţei şi este legată de secvenţa precedentă prin conjuncţia „iar” urmată de numirea personajului „Ancuţa cea tânără”.

A patra secvenţă a textului descrie Hanul Ancuţei. Pentru a introduce această secvenţă naratorul ni se adresează direct nouă, cititorilor: „Trebuie să ştiţi dumneavoastră...”.

În secvenţa a cincea ni se face cunoştinţă cu personajul principal al naraţiunii, comisul Ioniţă. Legătura cu secvenţa anterioară se face logic prin adverbul „acolo”, care trimite la hanul ce a fost descris mai înainte.

Secvenţa a şasea ne înfăţişează calul cel slab al lui Ioniţă şi este înlănţuită logic prin reluarea cuvântului „cal”, cu care se terminase secvenţa anterioară.

A şaptea secvenţă decurge logic din cea de dinaintea ei, căci în ea comisul vorbeşte chiar despre calul ce ne fusese prezentat înainte. Autorul nu foloseşte niciun cuvânt de legătură, ci pur şi simplu juxtapune secvenţa după cea de dinaintea ei.

Secvenţa a opta conţine replica ironică a lui moş Leonte la adresa calului. Legătura între această secvenţă şi cea anterioară se face prin conjuncţia coordonatoare „însă” şi prin reluarea verbului „a se duce” cu care se terminase secvenţa a şaptea.

În sfârşit ultima secvenţă este cea în care comisul Ioniţă îi răspunde lui moş Leonte, prin urmare se face o înlănţuire logică şi cronologică, fiind vorba despre acelaşi subiect şi de acţiuni care îşi urmează una alteia în ordine temporală. Formal, legătura între secvenţe se face printr-o formulă de adresare: „Să ştii dumneata, prietine Leonte!”.

În concluzie, la începutul textului său, Sadoveanu construieşte mai multe secvenţe narative în care conturează cadrul acţiunii – locul şi timpul – şi introduce câteva personaje importante: Ancuţa, moş Leonte, comisul Ioniţă şi calul său. Ca metodă de aranjare a secvenţelor autorul foloseşte înlănţuirea, adică dispunerea secvenţelor în ordinea în care s-au desfăşurat întâmplările. Elementele formale folosite pentru a realiza înlănţuirea sunt cuvintele de legătură (conjuncţii, adverbe), repetarea unor cuvinte din secvenţele anterioare, juxtapunerea şi adresarea directă către cititori.

Diferenţa dintre "expus" şi "vulnerabil"

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Redau aici discuţie interesantă pe care am purtat-o pe messenger. Şi părerile voastre sunt binevenite.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

raulmonda: buna seara

raulmonda: am o mica disputa cu un prieten referitor la diferenta dintre intelesul cuvintelor "expus" si "vulnerabil"; am verificat si DEX-ul

meditatii_la_romana: Bună ziua.

meditatii_la_romana: EXPÚS adj. nesigur, periculos, primejdios. (Un loc ~.)

meditatii_la_romana: VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile.

raulmonda: in acceptiunea mea vulnerabil implica prezenta riscului si a unei slabiciuni care poate fi exploatata; pe de alta parte "expus" implica prezenta unui risc fara a fi prezenta si slabiciunea. Cu alte cuvinte "expus" inseamna a fi in fata riscului dar nu neaparat supus unei actiuni

meditatii_la_romana: Au o zonă semantică în comun, zic eu, şi asta ţine de ceea ce aţi numit "prezenţa riscului".

meditatii_la_romana: Diferenţa ar consta în cauza riscului.

meditatii_la_romana: La "vulnerabil" riscul se datorează unei carenţe intrinseci, funciare, care ţine, deci, de natura obiectului.

meditatii_la_romana: La "expus" riscul, zic eu, se datorează unei circumstanţe exterioare, din afara obiectului.

raulmonda: disputa intre noi a aparut in urmatorul context: un avion plin cu pasageri este rapit de teroristi (islam). Prietenul meu a afirmat ca pasagerii de origine americana vor fi cei mai vulnerabili, si eu l-am corectat ca fiind "expusi"

raulmonda: si de aici disputa

meditatii_la_romana: Dacă sunt consecvent cu mine însumi, trebuie să fiu de acord cu prietenul dvs.

raulmonda: mda, asa este

meditatii_la_romana: Expuşi erau toţi atacului, dar americanii erau mai vulnerabili, tocmai pentru că erau americani,

meditatii_la_romana: deci datorită unei calităţi intrinseci a lor.

meditatii_la_romana: Când ne urcăm în avion suntem toţi expuşi unui atac terorist.

raulmonda: exact, aveti dreptate

meditatii_la_romana: Americanii sunt mai vulnerabili pentru că s-ar putea ca teroriştii să nu mă vrea pe mine, român,

meditatii_la_romana: pentru că nu-i interesez,

raulmonda: asa este

meditatii_la_romana: ci vor vrea să ceară despăgubiri guvernului american,

raulmonda: am inteles

meditatii_la_romana: pentru un cetăţean american.

meditatii_la_romana: Eu s-ar putea să scap.

raulmonda: deci americanul este vulnerabil, pe cind romanul doar expus

raulmonda: corect

raulmonda: va multumesc.

Jurnalul personajelor: Jurnalul lui Percy (Percy Jackson şi Olimpienii : ...

Jurnalul personajelor: Jurnalul lui Percy (Percy Jackson şi Olimpienii : ...: Dragă Jurnalule, Eu cu Annabeth şi cu Grover (prietenul meu satir) tocmai scăpasem din explozia din autobuz, p...

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

"Amintiri din copilărie", de Ion Creangă, clasa a VI-a, manualul Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Am fost rugat să răspund la două exerciţii din manual.

1. Precizează semnificaţia titlului.

Ca să rezolvăm un asemenea exerciţiu, vom face o scurtă compunere, după următorul plan:

- introducere : titlul are legătură cu conţinutul textului;

- cuprins:  povestim în câteva cuvinte conţinutul textului;

- încheiere : tragem o concluzie, prin care reluăm şi întărim ideea iniţială.

Iată un exemplu de asemenea compunere.

      Titlul acestui text este „Amintiri din copilărie”, deoarece autorul susţine că povesteşte o întâmplare adevărată de când era el mic.

      Într-o zi de vară, s-a dus la furat cireşe de la mătuşa Mărioara. Descoperit în copac, a sărit în grădina plină cu cânepă. Mătuşa l-a fugărit, dar el a reuşit să scape. Seara, când tatăl lui Nică a aflat despre întâmplare şi a fost nevoit să plătească paguba, l-a pedepsit pe făptaş.

      Prin urmare, Ion Creangă vrea să ne facă să credem că această întâmplare este reală, de aceea îi dă titlul „Amintiri din copilărie”.

2. Precizaţi care este raportul autor-narator-personaj.

    Autorul este o persoană reală, este Ion Creangă, scriitor român din secolul al XIX-lea. El scrie o lucrare intitulată "Amintiri din copilărie".

    Naratorul este vocea care povesteşte întâmplările. El face parte din lumea textului. El povesteşte la persoana I întâmplările unui personaj pe nume Nică. Tragem concluzia că cel care povesteşte este chiar Nică ajuns la vârsta maturităţii. Prin urmare naratorul se identifică cu personajul principal. Întrucât naratorul şi personajul sunt creaţiile lui Ion Creangă, iar Creangă pretinde că relatează întâmplări din propria copilărie, putem spune că şi el se identifică, în lumea imaginarului, cu cei doi.

    Naratorul şi personajul sunt proiecţii imaginare ale lui Ion Creangă.