Am fost rugat să răspund la două exerciţii din manual.
1. Precizează semnificaţia titlului.
Ca să rezolvăm un asemenea exerciţiu, vom face o scurtă compunere, după următorul plan:
- introducere : titlul are legătură cu conţinutul textului;
- cuprins: povestim în câteva cuvinte conţinutul textului;
- încheiere : tragem o concluzie, prin care reluăm şi întărim ideea iniţială.
Iată un exemplu de asemenea compunere.
Titlul acestui text este „Amintiri din copilărie”, deoarece autorul susţine că povesteşte o întâmplare adevărată de când era el mic.
Într-o zi de vară, s-a dus la furat cireşe de la mătuşa Mărioara. Descoperit în copac, a sărit în grădina plină cu cânepă. Mătuşa l-a fugărit, dar el a reuşit să scape. Seara, când tatăl lui Nică a aflat despre întâmplare şi a fost nevoit să plătească paguba, l-a pedepsit pe făptaş.
Prin urmare, Ion Creangă vrea să ne facă să credem că această întâmplare este reală, de aceea îi dă titlul „Amintiri din copilărie”.
2. Precizaţi care este raportul autor-narator-personaj.
Autorul este o persoană reală, este Ion Creangă, scriitor român din secolul al XIX-lea. El scrie o lucrare intitulată "Amintiri din copilărie".
Naratorul este vocea care povesteşte întâmplările. El face parte din lumea textului. El povesteşte la persoana I întâmplările unui personaj pe nume Nică. Tragem concluzia că cel care povesteşte este chiar Nică ajuns la vârsta maturităţii. Prin urmare naratorul se identifică cu personajul principal. Întrucât naratorul şi personajul sunt creaţiile lui Ion Creangă, iar Creangă pretinde că relatează întâmplări din propria copilărie, putem spune că şi el se identifică, în lumea imaginarului, cu cei doi.
Naratorul şi personajul sunt proiecţii imaginare ale lui Ion Creangă.
