În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…
Comentariu pe Yahoo!Messenger
green_eyes_girl07: Buna seara green_eyes_girl07: V-am scris si de pe site green_eyes_girl07: Legat de poemul lui Blaga, "Mi-astept amurgul" green_eyes_girl07: puteti, va rog, sa-mi spuneti ce-a vrut sa "descrie" prin "amurg"? meditatii_la_romana: "Minunile întunericului" sunt adevăruri profunde pe care le purtăm în noi (despre noi, despre lume, despre existenţă), dar la care nu putem ajunge, în tinereţe, pentru că suntem prea orientaţi spre exterior, spre trăirile cotidiene, simple şi superficiale. green_eyes_girl07: asadar, eul liric asteapta... batranetea/intelepciunea? meditatii_la_romana: Cam aşa. meditatii_la_romana: Maturitatea. meditatii_la_romana: Care uneori vine numai prin suferinţă. green_eyes_girl07: Multumesc! meditatii_la_romana: Cu plăcere! green_eyes_girl07: O seara placuta! meditatii_la_romana: La revedere! |
