Subiectul I rezolvat (bacalaureat 2011 - sesiunea a II-a)

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Se dă următorul text:

Birjarul a închis portiţa în urma ei si, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, si-a mai scos capul de câteva ori din landou, cu fluturări de voal – voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic si pe care de atunci nu si-l mai pusese niciodată – si, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului roz.

În acest moment începu trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea... Cetatea Neamţului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopţile cu lună îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede si dispăruse după orizont, condus de Adela.

„Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?” Cuvintele astea simple, puţin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de stihuri, mă obsedează.

Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus cândva, odinioară... Da, i-am spus... I-am spus stângaci, ofensator de stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică si rece si puţin din braţul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simţit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele.

(G. Ibrăileanu, Adela)

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: odinioară, alarmat. 2 puncte

2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus

cândva, odinioară... 2 puncte

3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/ expresie care să conţină verbul a se duce.

2 puncte

4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat. 4 puncte

5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al timpului. 4 puncte

6. Notează două motive literare din textul dat. 4 puncte

7. Prezintă rolul interogaţiei retorice din textul dat. 4 puncte

8. Ilustrează cu exemple din text două trăsături ale genului epic. 4 puncte

9. Comentează, în sase – zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: În acest moment începu

trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în

zilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea... 4 puncte

Rezolvare

1. odinioară – cândva; alarmat – accelerat.
2. Punctele de suspensie marchează, ca de obicei, o discontinuitate în fluxul enunţului, provocată, în cazul de faţă, de nostalgia unui moment greu de povestit. Naratorul se opreşte o clipă din povestit, ca şi cum ar avea nevoie de câteva clipe de răgaz pentru a căpăta curaj să continue.
3. Din cauza neatenţiei toată munca noastră s-a dus de râpă.
4. Avem de-a face cu o naraţiune homodiegetică, în care naratorul este şi personaj al acţiunii, prin urmare perspectiva nu poate fi decât subiectivă. Întâmplările sunt văzute prin ochii personajului principal.
5. niciodată, trecutul, cândva, odinioară
6. amintirea, sărutul
7. Interogaţia retorică din text este „Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?”. Ea are rolul de sublinia o dată în plus caracterul complex al personajului principal, un bărbat cult şi inteligent (cuvintele îi apăruseră în minte scrise în chirilică), cu o fire romantică şi sensibilă, dar pe care autocenzura mult prea severă a raţiunii îl împiedică să-şi exprime sentimentele faţă de femeia iubită.
8. Textul dat aparţine genului epic, deoarece modul de expunere predominant este naraţiunea şi sunt prezente în text instanţele comunicării narative: naratorul şi personajele. Naraţiunea este folosită pentru a reda un moment din viaţa personajului principal: despărţirea de femeia iubită, care-i trezeşte în suflet nostalgia clipelor frumoase petrecute împreună. Naraţiunea fiind făcută la persoana I,  prezenţa naratorului este marcată gramatical prin pronume şi adjective pronominale la persoana I („-mi”, „îmi”, „mă”, „mele”), precum şi prin verbe la persoana I („mă duc”, „am spus”, „să spun”, „am simţit”). Personajele care apar în text sunt Adela şi bărbatul îndrăgostit de ea.
9. Fragmentul vorbeşte despre o dragoste neîmplinită. Un bărbat iubeşte o femeie, dar nu poate să-i mărturisească acest lucru. Este un intelectual educat şi sensibil, care trăieşte în interiorul sufletului cu intensitate sentimentul iubirii. Petrece o vară cu femeia iubită, cutreierând munţii, apoi ea pleacă şi el rămâne cu amintirile. Acestea constituie acum pentru el viaţa lui. Reconstituirea lor începe chiar în clipa în care femeia iubită dispare la orizont. Pentru bărbat prezentul fără ea nu poate fi altceva decât trecutul retrăit în amintire: „în acest moment începu trecutul”. Comparaţia „ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii” sugerează frumuseţea şi bogăţia amintirilor care i-au rămas în suflet personajului. Epitetul „fierbinţi” trimite cu gândul la intensitatea sentimentului de iubire.

Subiectul I rezolvat - limba română, bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate
 Subiectul I -----------------(30 de puncte)

Se dă următorul text:

Mi-am dat seama că nu se gândea întotdeauna la o eventuală despărţire; asemenea gânduri, cumplite, le respingea cu dârzenie întreaga ei fiinţă. Dar bănuia că viaţa aceasta, trăită împreună clipă de clipă, miracolul acela, a două făpturi necontenit prezente una pentru alta, nu va putea dura. Îşi dădea seama, zărindu-mă uneori în faţa raftului cu cărţi, că în curând mă va cuprinde vechea mea patimă, şi că atunci munca mă va fura de lângă ea ceasuri şi zile întregi. Ştia că setea mea de creaţie, de scris, a fost numai adormită, că ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se împăcase cu acest destin - despărţirea noastră pentru lungi, chinuitoare intervale - dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit.
Câteodată îşi spunea că e imorală cu dragostea ei strivitoare, că un om nu poate trăi fără să muncească şi mai ales un artist nu are dreptul să-şi îngroape talentul într-o dragoste fericită. şi pentru fiinţa ei cinstită îndoielile acestea erau chinuitoare. Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

                                                                       (Mircea Eliade, Nuntă în cer)

CERINŢE

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: despărţire, patimă.

R. despărţire – separare, patimă - pasiune
2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

R. În general punctele de suspensie marchează o întrerupere – momentană  sau definitivă -  în şirul vorbirii. În acest context  întreruperea şirului vorbirii este definitivă, sugerând o acţiune repetitivă. Personajul feminin se frământă iar şi iar, căutând argumente în favoarea dragostei lor, care i se părea  când că îl striveşte pe partener, când  că „este singurul lucru esenţial” care li se întâmplă. Revenirea aceloraşi gânduri este sugerată prin folosirea punctelor de suspensie.

3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conţină substantivul gând.

Vorbele mele l-au pus pe gânduri.

Vorbele mele l-au făcut să cadă pe gânduri.
4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

R. Naraţiunea este homodiegetică,  naratorul fiind în acelaşi timp şi actor (personaj), prin urmare se narează la persoana I, adică avem perspectiva narativă a personajului-actor, o perspectivă evident subiectivă. (Ca în orice text modern însă perspectiva este complicată în acest fragment de faptul că naratorul-personaj ne relatează la persoana a III-a ce gândeşte un alt personaj, pătrunzând în interiorul acestuia, aşa cum ar face naratorul omniscient dintr-o naraţiune heterodiegetică.)

5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al creaţiei.

R. scris, cărţi, artist, muncă, talent
6. Notează două motive literare din textul dat.

R. motivul creaţiei, motivul iubirii
7. Prezintă semnificaţia unei figuri de stil din textul dat.

R. Fragmentul vorbeşte despre frământările unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. În acest context, autorul foloseşte epitetul strivitoare, care vrea să exprime sentimentul de vină pe care îl trăieşte femeia la  gândul că prin dragostea ei l-ar putea sufoca pe bărbat, îndepărtându-l de menirea sa creatoare.
8. Menţionează două trăsături ale genului epic, ilustrându-le cu exemple din text.

R: Textul aparţine genului epic, deoarece are acţiune, are personaje, are narator. Acţiunea fragmentului prezintă frământările interioare ale unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. Fragmentul are două personaje: cei doi îndrăgostiţi. Naratorul se confundă cu personajul masculin, prin urmare se narează la persoana I, dintr-o perspectivă subiectivă („mi-am dat seama”, „setea mea de creaţie”).
9. Comentează, în şase-zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

R: Cei doi se iubesc. Pentru ea dragostea înseamnă dăruire totală şi definitivă bărbatului iubit. El însă este un creator. Menirea lui este de a scrie. Iubirea l-a sustras temporar pasiunii sale,  dar ea, când îl vede zăbovind uneori în faţa raftului cu cărţi, se teme că el se va întoarce la munca sa, care i-l răpea uneori ceasuri şi chiar zile întregi. Ajunge să se frământe în sinea ei, simţindu-se chiar vinovată că prin iubirea ei sufocantă îl deturnează pe el de la ţelul său. Fragmentul citat arată că în cele din urmă, în sufletul femeii biruieşte gândul că totuşi nimic nu e mai important decât iubirea. Pentru ea dragostea este experienţa supremă, esenţială a vieţii, superioară tuturor celorlalte, care nu sunt altceva decât zădărnicii omeneşti ale pământului . Citatul conţine deci un elogiu adus iubirii, dintr-o perspectivă feminină.

Rezolvarea subiectelor de la proba de limba română din cadrul examenului de bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

După terminarea probei.