Explică semnificaţia unei figuri de stil
identificate în prima strofă.
Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de
arbori se întind,
Crengi mari în flori de
umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu
stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta
cea fină
În val de aur părul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de
ninsoare,
Desfaci visând pieptarul
de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…
Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în
geamuri.
(Mihai Eminescu, Stau
în cerdacul tău…)
* a se ardica, vb. – a se ridica
Planul compunerii
|
Compunerea
|
I. Introducere
|
În prima strofă a poeziei, Eminescu foloseşte ...
Poezia vorbeşte despre ...
Prima strofă prezintă ...
|
II. Cuprins
|
Această
metaforă – în conexiune cu restul strofei - sugerează ...
|
III. Încheiere
|
În concluzie, prin metafora „flori de umbră”, Eminescu ...
|
Textul integral poate fi găsit pe site-ul cu compuneri.