duminică, 29 iunie 2014

Descrierea - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

Motivează, cu ajutorul a două argumente, prezenţa descrierii în poezia citată.


PLANUL COMPUNERIICOMPUNEREA
I. Introducere
- definiţia descrierii ca mod de expunere;
Descrierea este un mod de expunere prin care se înfăţişează obiecte (în sens general: peisaje, fiinţe, lucruri) şi trăsăturile lor caracteristice. Prin folosirea, în special, a structurii substantiv-adjectiv, se creează imagini artistice (vizuale, auditive etc.).
II. Cuprins
- afirmaţia care trebuie demonstrată;
- argumente în sprijinul afirmaţiei făcute:
  • argumentul 1: descrierea prezintă obiecte şi trăsăturile lor (prezentarea, în cuvinte proprii, a elementelor descrise)
  • argumentul 2: existenţa imaginilor artistice (vizuale, auditive etc.)
  • argumentul 3: prezenţa structurii substantiv-adjectiv.


În poezia "Balul pomilor", Dimitrie Anghel foloseşte, ca mod de expunere, descrierea ...
În primul rând, sunt înfăţişate obiecte, cu trăsăturile lor caracteristice. Sub lumina lunii, caişii, zarzării...



În al doilea rând, poetul reuşeşte, din cuvinte, să creeze imagini artistice, de o extraordinară plasticitate.

În al treilea rând, se remarcă predominanţa structurii substantiv-adjectiv...

III. ÎncheiereÎn concluzie, în poezia ... modul de expunere folosit este..., prin care autorul aduce în faţa cititorului tabloul unei...

sâmbătă, 28 iunie 2014

Expresivitatea limbajului poetic - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă.

Atunci eu nu mai rătăceam
Pe-atâtea căi răzleţe,
Şi-aveaţi şi voi în curte-acum
Un stâlp la bătrâneţe.

M-aş fi-nsurat când isprăveam
Cu slujba la-mpăratul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toţi…
Cum m-ar cinsti azi satul…

Câţi ai avea azi dumneata
Nepoţi, să-ţi zică: «Moşu…»
Le-ai spune spuză de poveşti…
Cu Împăratul Roşu…
………………………………………
Aşa… vă treceţi, bieţi bătrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Şi plânge mama pe ceaslov,
Şi-n barbă plânge tata…
 Octavian Goga - "Bătrâni"

Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie), prezentă în textul dat.

Expresivitatea este acea caracteristică a limbajului poetic de a transmite cu forţă ideile şi sentimentele autorului, în aşa fel încât să impresioneze cititorul. Prin urmare, scopul final este impresionarea cititorului, adică trezirea în el a unor gânduri, emoţii şi sentimente.
Poezia lui Octavian Goga impresionează cititorul, reuşind să transmită cu forţă regretul eului liric de a-şi fi părăsit părinţii şi de a-i fi lăsat singuri la bătrâneţe.
Expresivitatea poeziei se realizează prin mai multe mijloace.
Prima sursă de expresivitate este conceperea poeziei ca pe un monolog adresat propriilor părinţi, prezenţa imaginară a acestora făcând discursul şi mai sfâşietor. Cuvintele care indică prezenţa părinţilor sunt verbele ("aţi dus", "aveaţi", "ai avea", "ai spune", "vă treceţi") şi pronumele la persoana a II-a ("voi", "dumneata").
O altă sursă de expresivitate sunt figurile de stil. Poezia începe cu repetiţia unei interogaţii retorice de un dramatism zguduitor ("De ce m-aţi dus...?), urmată de o altă repetiţie patetică: "Să fi rămas...", exprimând regretul eului liric că viaţa lui nu a avut un alt curs.
În strofa a doua se remarcă epitetul "răzleţe", care exprimă durerea însingurării, precum şi metafora "un stâlp la bătrâneţe", capabilă să transmită (prin combinaţie cu imperfectul "aveaţi" şi adverbul "acum") remuşcările eului liric că nu-şi poate ajuta părinţii bătrâni. În strofa a treia, cele trei verbe la condiţional-optativ ("m-aş fi însurat", "mi-ar fi", "ar cinsti") accentuează patetic regretul omului de a nu-şi făcut un rost în satul lui, asemenea celorlalţi semeni ai săi.
În ultima strofă, prin repetiţia verbului "plânge"dramatismul sufletesc atinge punctul său culminant.
Aşadar, poezia "Bătrâni" se caracterizează printr-o mare expresivitate, reuşind să transmită cu forţă cititorului durerea sfâşietoare a fiului care s-a îndepărtat de părinţii săi.

Valori expresive - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

Prin valoarea expresivă a unui cuvânt sau a unei construcţii înţelegem încărcătura emoţională (sporul de afectivitate, de sentiment)  pe care o aduce textului.
O metodă de a afla valoarea expresivă a unui cuvânt este de a-l scoate din text şi de a compara cele două versiuni: textul fără cuvântul respectiv şi textul original. Se poate observa astfel ce plus aduce cuvântul respectiv în text.

1. Evidenţiază valoarea expresivă a verbului la modul conjunctiv din strofa următoare:
"De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă."
Verbul la conjunctiv exprimă o acţiune ireală, posibilă. În text, verbul "să fi rămas" este la conjunctiv perfect, ceea ce înseamnă că exprimă o acţiune ireală, posibilă în trecut. Folosirea lui exprimă regretul eului liric că posibilitatea de a fi rămas în sat nu s-a transformat în realitate.

2. Precizează valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect, folosite în textul următor:
"Pe balta clară barca molatică plutea...
Albeţi neprihănite curgeau din cer; – voioase
Zâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;
Oh! Alba dimineaţă şi visul ce şoptea,
Şi norii albi – şi crinii suavi – şi balta clară,
Şi sufletul – curatul argint de-odinioară –
Oh! Sufletul! – curatul argint de-odinioară."
Imperfectul exprimă o acţiune trecută şi neterminată. În textul de mai sus, verbele la imperfect ("plutea", "curgeau", "zâmbeau", "şoptea") exprimă acţiuni care se prelungesc la infinit în memoria eului liric, provocând şi întreţinând astfel nostalgia după vârsta curată a tinereţii.

3. Precizează valoarea expresivă a adverbului "ce" din strofa de mai jos:
"Atunci acele ramuri de-odată înfloriră
Ş-o ploaie azurie vărsară peste noi...
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră...
Uscat e liliacul şi nu mai suntem doi."
Adverbul "ce" este aici un mijloc expresiv de redare a superlativului absolut al adverbului "repede". El încarcă versul cu durerea eului liric, provocată de pierderea iubirii şi a tinereţii.

4. Precizează valoarea expresivă a adverbului "decât" din strofa următoare:
"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie..."
Adverbul "decât" introduce o restricţie, care amplifică (prin sugestia că altceva nu se mai aude) sunetul paşilor celor care merg ţinându-se de mână. Se transmite aşadar o stare de nelinişte, provocată de conştiinţa singurătăţii într-un oraş populat numai de cupluri.

5. Explică valoarea expresivă a adverbului "poate", folosit de două ori în strofa următoare:
"Şi versul meu
L-o duce, poate, vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu –
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine –
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!"
Adverbul dubitativ "poate" încarcă strofa cu îndoiala, dar şi cu speranţa eului liric că iubita pierdută îşi va mai aminti vreodată de el.

Cratima, apostroful, semnul exclamării - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

1. Precizează rolul cratimei din structura „să-ţi mulţumesc”.
Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("să" şi "îţi"). Cade astfel vocala "î" din "îţi" şi cele două cuvinte se pronunţă într-o singură silabă (|săţi|). Se obţine astfel măsura dorită a versului şi ritmul potrivit.

2. Precizează rolul apostrofului, din structura „s-au înclinat pân’ la pământ”.
Apostroful marchează căderea accidentală a unui sunet dintr-un cuvânt (aici, vocala "ă" din prepoziţia "până"). Efectul este reducerea numărului de silabe, ceea ce duce la măsura dorită a versului şi la ritmul dorit.

3. Precizează rolul semnului exclamării din structura „O, încete plânsul!”.
Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii imperative.

4. Precizează rolul semnului exclamării din sintagma „o! gazeta”.
Semnul exclamării se pune după interjecţia (folosită exclamativ) "o".

Rolul punctelor de suspensie - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

1. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Ascultaţi...! marea fantomă face semn... dă o poruncă...
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez..."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, pentru a accentua suspansul şi a creşte tensiunea momentului.Cititorul este obligat să se oprească, să conştientizeze fiecare moment şi să-l trăiască la intensitate maximă.

2. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Doar mie, Domnul, vecinicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, niciunul..."
Aici, punctele de suspensie se pun la sfârşitul poeziei pentru a sugera că starea de aşteptare continuă. Eul liric nu va înceta să aştepte un semn de la Dumnezeu, chiar dacă este dezamăgit şi dezorientat.

3. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Da, plouă cum n-am mai văzut...
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!"
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Este sugerată aici incoerenţa gândirii care sare, fără o legătură vizibilă, de la imaginea vizuală a ploii, la o imagine auditivă, a tălăngilor care "sună sub şuri învechite".

4. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Astăzi, punând mâna la ochi,
m-am gândit că eşti frumoasă, că te iubesc,
că aş vrea să fii întotdeauna a mea…
Şi gândul mi se părea cuminte şi firesc."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Acesta ar vrea ca iubita să fie întotdeauna a lui şi acest gând îi stăruie în minte mai mult timp (timp sugerat de punctele de suspensie), până când devine conştient de el şi începe să îl analizeze, părându-i-se "cuminte şi firesc".

5. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Aripi reci, şi niciun gând,
peste goluri tremurând…
zbor de pasăre uitată
deznădejde-ntârziată."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care creşte încărcătura emoţională. Oprirea poate sugera o stare de vid sufletesc, o absenţă a gândurilor şi a sentimentelor, care îl încremeneşte de spaimă pe eul liric.

6. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Septemvrie... Cădeau domol, pe-o carte,
frunze târzii din nucul cel bătrân."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, ducând la creşterea încărcăturii emoţionale. Eul liric este cuprins de nostalgie în momentul rostirii numelui lunii şi, înfiorat, se opreşte câteva clipe înainte ca amintirile să-i năvălească în suflet.