sâmbătă, 28 iunie 2014

Cratima, apostroful, semnul exclamării - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

1. Precizează rolul cratimei din structura „să-ţi mulţumesc”.
Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("să" şi "îţi"). Cade astfel vocala "î" din "îţi" şi cele două cuvinte se pronunţă într-o singură silabă (|săţi|). Se obţine astfel măsura dorită a versului şi ritmul potrivit.

2. Precizează rolul apostrofului, din structura „s-au înclinat pân’ la pământ”.
Apostroful marchează căderea accidentală a unui sunet dintr-un cuvânt (aici, vocala "ă" din prepoziţia "până"). Efectul este reducerea numărului de silabe, ceea ce duce la măsura dorită a versului şi la ritmul dorit.

3. Precizează rolul semnului exclamării din structura „O, încete plânsul!”.
Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii imperative.

4. Precizează rolul semnului exclamării din sintagma „o! gazeta”.
Semnul exclamării se pune după interjecţia (folosită exclamativ) "o".

Rolul punctelor de suspensie - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

1. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Ascultaţi...! marea fantomă face semn... dă o poruncă...
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez..."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, pentru a accentua suspansul şi a creşte tensiunea momentului.Cititorul este obligat să se oprească, să conştientizeze fiecare moment şi să-l trăiască la intensitate maximă.

2. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Doar mie, Domnul, vecinicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, niciunul..."
Aici, punctele de suspensie se pun la sfârşitul poeziei pentru a sugera că starea de aşteptare continuă. Eul liric nu va înceta să aştepte un semn de la Dumnezeu, chiar dacă este dezamăgit şi dezorientat.

3. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Da, plouă cum n-am mai văzut...
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!"
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Este sugerată aici incoerenţa gândirii care sare, fără o legătură vizibilă, de la imaginea vizuală a ploii, la o imagine auditivă, a tălăngilor care "sună sub şuri învechite".

4. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Astăzi, punând mâna la ochi,
m-am gândit că eşti frumoasă, că te iubesc,
că aş vrea să fii întotdeauna a mea…
Şi gândul mi se părea cuminte şi firesc."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Acesta ar vrea ca iubita să fie întotdeauna a lui şi acest gând îi stăruie în minte mai mult timp (timp sugerat de punctele de suspensie), până când devine conştient de el şi începe să îl analizeze, părându-i-se "cuminte şi firesc".

5. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Aripi reci, şi niciun gând,
peste goluri tremurând…
zbor de pasăre uitată
deznădejde-ntârziată."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care creşte încărcătura emoţională. Oprirea poate sugera o stare de vid sufletesc, o absenţă a gândurilor şi a sentimentelor, care îl încremeneşte de spaimă pe eul liric.

6. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:
"Septemvrie... Cădeau domol, pe-o carte,
frunze târzii din nucul cel bătrân."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, ducând la creşterea încărcăturii emoţionale. Eul liric este cuprins de nostalgie în momentul rostirii numelui lunii şi, înfiorat, se opreşte câteva clipe înainte ca amintirile să-i năvălească în suflet.

Rolul virgulei - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

1. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost, îi zise, aci de faţă”.
Virgulele separă propoziţia incidentă "îi zise" (în vorbire indirectă), de restul enunţului (în vorbire directă). Separă, cu alte cuvinte, vorbele personajului ("Am fost aci de faţă.") de vorbele naratorului ("îi zise").

2. Precizează rolul virgulelor din structura „Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.”.
Prima virgulă izolează substantivul în vocativ "stihuri" de restul enunţului. A doua virgulă separă două propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.

3. Explică utilizarea virgulei în versul „Ah, de-atunci şuvoaie-ntregi de clipe".
Virgula separă interjecţia "ah" de restul enunţului.

4. Evidenţiază rolul virgulei în versul „Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”.
Virgula separă substantivul în vocativ "înger" (cu determinanţii săi) de restul enunţului.

5.  Evidenţiază rolul virgulei din strofa:
"Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre."
Virgula desparte două propoziţii aflate în raport de coordonare prin conjuncţia coordonatoare adversativă "iar". (Înaintea unei conjuncţii coordonatoare adversative - "dar", "însă", "iar", "ci" - se pune întotdeauna virgulă.)

6. Evidenţiază rolul virgulei în versul: "În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân."
Virgula separă două complemente indirecte aflate în raport de coordonare prin juxtapunere. (Virgula desparte termenii unei enumeraţii.)

7. Precizează rolul virgulei în versul: "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!"
Virgulele separă substantivul în vocativ "mamă" de restul enunţului.

8. Precizează rolul virgulei din structura „O, încete plânsul!”.
Virgula separă interjecţia "o" de restul enunţului.

9. Precizează rolul virgulelor în versurile:
"Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,
se face depărtare, se face nisip."
Virgulele separă propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.

Linia de pauză - pregătire pentru bacalaureat

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

Iubeşti – când urciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.
(Lucian Blaga, Iubire)


Cerințe:

2. Precizează rolul liniilor de pauză utilizate în primul vers al fiecărei strofe. 
Răspuns posibil
Fiecare strofă se constituie ca o definiţie poetică a iubirii. Ca într-un dicţionar sui-generis, Blaga marchează prin linia de pauză egalitatea între termenul de definit - redat prin verbul "iubeşti" - şi definiţia sa. Bogăţia de semnificaţii a verbului iubirii este scoasă astfel mai bine în evidenţă.

Scrierea cu majusculă - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Spânzurătoarea



Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.
(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)


Cerințe:

2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.


Răspuns posibil

Poetul personifică luna septembrie, atribuindu-i însuşiri umane ("nebunul"). "Septembre" devine astfel un fel de zeitate a pădurii şi e firesc ca numele lui să se scrie cu iniţială majusculă, pentru că este substantiv propriu.