joi, 2 aprilie 2020

„A servi” și „a se servi”





Verbul „a servi” nu înseamnă „a bea”, „a mânca”, ci „a aduce la masă mâncare, băutură etc.”

În consecință:

Este incorect spus: „Am servit masa în oraș.” Corect este: „Am luat masa în oraș” sau „Am mâncat în oraș.”

Incorect: „Vă rog să mai serviți o sarma!”. Corect: „Vă rog să mai luați o sarma.”

Incorect: „Nu mai servesc, mulțumesc.” Corect: „Nu mai iau / nu mai mănânc, mulțumesc.”

Cel care servește este ospătarul, gazda etc.

„Ospătarul servește friptura la masa noastră.”

„Gazda ne-a servit cu fursecuri.”

Este adevărat, verbul „a servi” are și o variantă reflexivă, „a se servi”, cu sensul „a lua să mănânce sau să bea.”

Putem spune astfel corect:

„Vă rog să vă mai serviți cu o sarma!”

„Serviți-vă cu friptură, vă rog!”

„Eu mă servesc cu o felie de tort.”

duminică, 15 martie 2020

vineri, 6 martie 2020

Bacalaureat 2020 - relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Meditaţii online la limba română   #    Integrame online


SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

Vorbele noastre ne-au minţit.
Au spus prea mult, pierdut li-e înţelesul
şi tremurul ecoului lor stins e.
Am vrut ce nu ne sta-n puteri:
o poartă care nu ni s-a deschis,
lumea din gând de care n-am fost vrednici.
Avânt răpus ca o privire de-ntuneric, –
taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –
poate aşa a fost să fie:
pe dezbinate drumuri doi străini
cu vina lor, respinşi de paradis,
purtând căinţi pe urma unui vis.

                                                           Ion Vinea, Variantă

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Propunere de rezolvare

Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a cărui temă este iubirea. Eul liric se află într-o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune la destinul trist al propriei iubiri, destrămată din motive nespuse. El constată că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au avut suficientă putere să-și ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice, însoțite de sentimente de tristețe și de regret sunt redate prin mijloace artistice moderne, în special prin metafore ample (unele încorporând comparații) ale eșecului cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avânt răpus ca o privire de-ntuneric” sau „taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu”.  Drama despărțirii și a iluziilor sfărâmate este sugestiv redată în metafora dezvoltată din ultimele trei versuri. Prozodia este, la rândul ei, modernă, nesupusă constrângerilor ritmice și de rimă: măsura versurilor este inegală, ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge așadar firesc, urmând doar ritmul interior al sufletului poetului.