Formularea subiectului se găsește aici.
________________________________________________
Registrul colocvial îndeplinește funcția de
comunicare în viața cotidiană, între prieteni și membrii familiei. Are caracter
spontan, neelaborat, structuri libere, caracteristici ale oralităţii, lexic
variat, natural, nepretenţios,
ticuri verbale, mărci ale subiectivităţii, ale implicării afective. Este puternic individualizat, reliefând
gradul de instrucţie, cultura, mediul socio-profesional ale celui care îl
folosește.
Registrul
colocvial este folosit, în
măsură diferită, în ambele texte date, atât în discursul naratorului, cât și în
cel al personajelor. În primul text, folosirea lui este mai puțin evidentă în
discursul naratorului, întrucât acesta apare în ipostaza unui tânăr
intelectual, prin urmare limbajul folosit de el este mai puțin încărcat de
indici colocviali. Totuși, folosirea unui lexic relativ nepretențios, prezența interjecției de intrare în câmpul vizual „iată”, a interogațiilor
(„În ce anume constă importanța unei clipe?”), a repetițiilor („În fiecare
clipă”), a punctelor de suspensie sugerând spontaneitatea gândirii, dau un aer
de monolog interior în desfășurare, în care naratorul-personaj pare că vorbește
cu sine însuși. Efectul este că ne creează iluzia, nouă, ca cititori, că am
pătruns în viața intimă a personajului și că asistăm, „live”, la frământările
sale, neprelucrate literar. Este ca și cum am asculta confesiunea unui prieten.
De asemenea, în primul text, stilul colocvial se întâlnește, firesc, în
dialogul celor doi prieteni (iubiți?), ca marcă a autenticității.
Mai evidentă este folosirea registrului
colocvial în cel de-al doilea text. Și aici, el se folosește atât în discursul
naratorului-personaj, cât și în discursul personajelor. Manifestări ale
colocvialității în discursul naratorial sunt lexicul nepretențios,
construcțiile sintactice scurte, relativ necomplicate, tempoul rapid al
vorbirii („care-i”, „și-am”, „unde-am văzut”, „n-aveam”, „n-avusese” etc.), folosirea persoanei a II-a („ție”, „ți”, „ai
căuta”) mărci ale subiectivității precum
adverbele „firește”, „parcă”, „evident”, forme neliterare ale unor cuvinte
(„aia”, „ăsta”, „asta”), cuvinte și expresii populare („i” „de ce naiba”,
„schepsis”, „chestii”), ticuri verbale („mă rog”). Rolul stilului colocvial în
discursul naratorial este crearea iluziei că am pătruns în universul lăuntric
al personajului. În discursul personajelor, întâlnim, de asemenea, mărci ale
colocvialității, în special în replicile șoferului: elidarea unor vocale
(„colegu'”, „juma'”, „pân'”, „da'”), tempoul rapid al vorbirii („s-o amânăm”,
„de-acolo”), termeni populari („ăia”,„chestia”,
„schepsis”). Efectul artistic este, pe de o parte, de creare a impresiei de
autenticitate a secvenței prezentate și, pe de altă parte, de conturare a
portretului personajului, prin caracterizare indirectă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu