1. Precizează rolul cratimei din structura „să-ţi mulţumesc”.
Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("să" şi "îţi"). Cade astfel vocala "î" din "îţi" şi cele două cuvinte se pronunţă într-o singură silabă (|săţi|). Se obţine astfel măsura dorită a versului şi ritmul potrivit.
2. Precizează rolul apostrofului, din structura „s-au înclinat pân’ la pământ”.
Apostroful marchează căderea accidentală a unui sunet dintr-un cuvânt (aici, vocala "ă" din prepoziţia "până"). Efectul este reducerea numărului de silabe, ceea ce duce la măsura dorită a versului şi la ritmul dorit.
3. Precizează rolul semnului exclamării din structura „O, încete plânsul!”.
Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii imperative.
4. Precizează rolul semnului exclamării din sintagma „o! gazeta”.
Semnul exclamării se pune după interjecţia (folosită exclamativ) "o".
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere