Subiectul I rezolvat - limba română, bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate
 Subiectul I -----------------(30 de puncte)

Se dă următorul text:

Mi-am dat seama că nu se gândea întotdeauna la o eventuală despărţire; asemenea gânduri, cumplite, le respingea cu dârzenie întreaga ei fiinţă. Dar bănuia că viaţa aceasta, trăită împreună clipă de clipă, miracolul acela, a două făpturi necontenit prezente una pentru alta, nu va putea dura. Îşi dădea seama, zărindu-mă uneori în faţa raftului cu cărţi, că în curând mă va cuprinde vechea mea patimă, şi că atunci munca mă va fura de lângă ea ceasuri şi zile întregi. Ştia că setea mea de creaţie, de scris, a fost numai adormită, că ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se împăcase cu acest destin - despărţirea noastră pentru lungi, chinuitoare intervale - dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit.
Câteodată îşi spunea că e imorală cu dragostea ei strivitoare, că un om nu poate trăi fără să muncească şi mai ales un artist nu are dreptul să-şi îngroape talentul într-o dragoste fericită. şi pentru fiinţa ei cinstită îndoielile acestea erau chinuitoare. Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

                                                                       (Mircea Eliade, Nuntă în cer)

CERINŢE

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: despărţire, patimă.

R. despărţire – separare, patimă - pasiune
2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

R. În general punctele de suspensie marchează o întrerupere – momentană  sau definitivă -  în şirul vorbirii. În acest context  întreruperea şirului vorbirii este definitivă, sugerând o acţiune repetitivă. Personajul feminin se frământă iar şi iar, căutând argumente în favoarea dragostei lor, care i se părea  când că îl striveşte pe partener, când  că „este singurul lucru esenţial” care li se întâmplă. Revenirea aceloraşi gânduri este sugerată prin folosirea punctelor de suspensie.

3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conţină substantivul gând.

Vorbele mele l-au pus pe gânduri.

Vorbele mele l-au făcut să cadă pe gânduri.
4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

R. Naraţiunea este homodiegetică,  naratorul fiind în acelaşi timp şi actor (personaj), prin urmare se narează la persoana I, adică avem perspectiva narativă a personajului-actor, o perspectivă evident subiectivă. (Ca în orice text modern însă perspectiva este complicată în acest fragment de faptul că naratorul-personaj ne relatează la persoana a III-a ce gândeşte un alt personaj, pătrunzând în interiorul acestuia, aşa cum ar face naratorul omniscient dintr-o naraţiune heterodiegetică.)

5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al creaţiei.

R. scris, cărţi, artist, muncă, talent
6. Notează două motive literare din textul dat.

R. motivul creaţiei, motivul iubirii
7. Prezintă semnificaţia unei figuri de stil din textul dat.

R. Fragmentul vorbeşte despre frământările unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. În acest context, autorul foloseşte epitetul strivitoare, care vrea să exprime sentimentul de vină pe care îl trăieşte femeia la  gândul că prin dragostea ei l-ar putea sufoca pe bărbat, îndepărtându-l de menirea sa creatoare.
8. Menţionează două trăsături ale genului epic, ilustrându-le cu exemple din text.

R: Textul aparţine genului epic, deoarece are acţiune, are personaje, are narator. Acţiunea fragmentului prezintă frământările interioare ale unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. Fragmentul are două personaje: cei doi îndrăgostiţi. Naratorul se confundă cu personajul masculin, prin urmare se narează la persoana I, dintr-o perspectivă subiectivă („mi-am dat seama”, „setea mea de creaţie”).
9. Comentează, în şase-zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

R: Cei doi se iubesc. Pentru ea dragostea înseamnă dăruire totală şi definitivă bărbatului iubit. El însă este un creator. Menirea lui este de a scrie. Iubirea l-a sustras temporar pasiunii sale,  dar ea, când îl vede zăbovind uneori în faţa raftului cu cărţi, se teme că el se va întoarce la munca sa, care i-l răpea uneori ceasuri şi chiar zile întregi. Ajunge să se frământe în sinea ei, simţindu-se chiar vinovată că prin iubirea ei sufocantă îl deturnează pe el de la ţelul său. Fragmentul citat arată că în cele din urmă, în sufletul femeii biruieşte gândul că totuşi nimic nu e mai important decât iubirea. Pentru ea dragostea este experienţa supremă, esenţială a vieţii, superioară tuturor celorlalte, care nu sunt altceva decât zădărnicii omeneşti ale pământului . Citatul conţine deci un elogiu adus iubirii, dintr-o perspectivă feminină.

Rezolvarea subiectelor de la proba de limba română din cadrul examenului de bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

După terminarea probei.

Rezultatele de la Evaluarea naţională 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Înainte de contestaţii	După contestaţii
Arad
Bihor
Braşov
Dolj - centrul 1
Dolj - centrul 2
Galaţi
Iaşi - centrul 3
Olt
Sălaj - centrul 1
Sălaj - centrul 2
Sălaj - centrul 3
Sălaj - centrul 4

Structura probei scrise la disciplina limba si literatura română din cadrul examenului de bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Proba scrisă este alcătuită din trei subiecte:

1. Subiectul I are ca suport un text literar studiat/ la prima vedere care aparţine unuia dintre genurile: liric, epic, dramatic. Tipuri de itemi: semiobiectivi cu răspuns scurt si cu răspuns elaborat.

2. Subiectul al II-lea, constând în elaborarea unui text argumentativ, are ca suport un text de tip aforistic. Subiectul constă într-un item subiectiv de tip eseu liber.

3. Subiectul al III-lea, constând în elaborarea unui eseu structurat, vizează aspecte de analiză tematică, structurală, stilistică, a operelor studiate ce aparţin autorilor canonici/ speciilor literare menţionate în programa de bacalaureat.

Barem oficial de evaluare şi notare pentru subiectul de la proba de limba română din cadrul Evaluării naţionale 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Găsiţi baremul oficial aici.

Subiectul II rezolvat - proba de limba română, Evaluarea naţională 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Citeşte, cu atenţie, textul următor:

 Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. Ei au dimensiuni care variază de la un micron*, şi chiar sub un micron, până la zece kilometri. Cel mai impresionant ca dimensiuni este un bloc de 65000 de tone care a creat, cu patruzeci de mii de ani în urmă, „Meteor crater", cu un diametru de 1200 m. Cel mai recent e un meteorit de 12 kg care a căzut în portbagajul unei maşini parcate în Teekskill - New-York. El provenea dintr-un bolid extrem de luminos care parcursese, în 1992, 700 de km deasupra statului Virginia şi s-a spart în 40 de fragmente, totul fiind filmat de numeroase persoane. [...]

 Se presupune că aceşti meteoriţi s-au format în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.

 (Tudor Opriş, Enciclopedia lumii vii)

*micron: s.m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un milimetru.

 A.       Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

 1.        Formulează câte un enunţ în care să indici următoarele elemente care privesc textul citat:                                                                                                   6 puncte

 -          dimensiunea posibilă a meteoriţilor;

 -          locul în care s-au format meteoriţii;

 -          scopul examinării directe a meteoriţilor.

R. Dimensiunea posibilă a meteoriţilor variază între un micron (chiar sub un micron) şi zece kilometri.

Locul formării meteoriţilor este în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.

Scopul examinării directe a meteoriţilor este de a descoperi urme de viaţă sau produse ale activităţii vitale în Cosmos.

 

 2.        Scrie titlul volumului din care este extras textul dat şi numele autorului.    6 puncte

R. Titlul volumului din care este extras textul dat este Enciclopedia lumii vii, iar autorul volumului este Tudor Opriş.

 3.        Notează literă corespunzătoare răspunsului pe care îl consideri corect:       6 puncte

Propoziţia subordonată din fraza Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. este:

 a.         completivă directă;

 b.        atributivă;

 c.         completivă indirectă.

R.        b. atributivă

 4.        Precizează valoarea morfologică şi funcţia sintactică pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în text: probe, direct, ei.                                            6 puncte

R. probe – substantiv comun, nume predicativ;

    direct – adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;

    ei – pronume personal, subiect.

Subiectul I rezolvat - proba de limba română, Evaluarea naţională 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Subiectul I                                                                                   42 de puncte

Citeşte, cu atenţie, textul următor:

A fost odată un împărat, şi-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea şi dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun alt om pământean n-a apucat să vadă poamă din rodul acela. Era, se vede, pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc, cineva care nu lăsa să cadă nici o poamă pe pământ, ci le culegea toate la timpul potrivit. Împăratul ţinea doar să afle cum sunt poamele rodite de pomul acela, şi a dat de ştire în toată împărăţia lui că aceluia care se va fi urcat în pomul acela şi va putea spune cum anume îi sunt poamele îi va da în căsătorie pe aceea dintre fetele sale pe care el însuşi şi-o va alege.

Au venit dar boieri de toate spiţele, feciori de împărat, până chiar şi feţi-frumoşi, dar nici unul n-a fost în stare să se urce în pom.

Era însă la curtea împărătească un flăcău ţanţoş, şi acesta s-a lăudat mumei sale că el are să se urce, şi-a rugat-o pe aceasta să se ducă la împărat să-i spună că el se urcă.

Împăratul nu credea aşa ceva şi l-a chemat pe Danciu la sine.
— N-o să fii nici tu în stare să te urci, i-a zis, şi să ştii că, dacă nu te vei putea urca, dau poruncă să-ţi taie capul.

Danciu s-a învoit să-i taie capul, dacă nu va fi în stare să se urce, şi a rugat pe împăratul să-i dea răgaz de trei zile ca să se gândească, iar în timpul acestor trei zile a pus pe un meşter faur să-i facă căţărătoare de fier, apoi s-a pus pe urcate.

S-a urcat omul şi iar s-a urcat timp de trei zile şi trei nopţi, şi deodată a dat în scoarţa copacului de o gaură prin care a intrat în o colibă în care a găsit o babă bătrână, de tot bătrână. El îi dete bineţele cuvenite.

— Bună seara, bunică dragă! îi zise apoi.

(Ioan Slavici, Rodul tainic)

1. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

1. Notează câte un sinonim pentru cuvintele subliniate din text:

R. odată – cândva; pom – copac, arbore;  fetele – fiicele, copilele.

2. Explică rolul virgulei în structura: — Bună seara, bunică dragă!

R: Virgula are rolul de a izola substantivul în vocativ bunică (şi determinantul lui) de restul propoziţiei.

3. Precizează două structuri din textul dat care surprind repere ale spaţiului descris.

R: Exemple de structuri care surprind repere ale spaţiului descris: în curtea acelui împărat;  pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc; în toată împărăţia lui; la curtea împărătească;  în scoarţa copacului; o gaură prin care a intrat într-o colibă.

4. Numeşte două moduri de expunere utilizate în textul dat.

R: În text se folosesc naraţiunea şi dialogul.

5. Prezintă, în maximum, cinci rânduri, semnificaţia structurii: Au venit dar boieri de toate spiţele, feciori de împărat, până chiar şi feţi-frumoşi, dar nici unul n-a fost în stare să se urce în pom.

R: În textul „Rodul tainic” este vorba despre un împărat, care avea un pom atât de înalt, încât nu i se vedea vârful. Nimeni nu putuse gusta din rodul lui, pentru că cineva nevăzut din înălţime culegea poamele când se coceau. Împăratul  a dat de veste că cine se va sui în pom şi îi va aduce fructele va primi de soţie pe una din fiicele sale. Pasajul citat arată că, în ciuda promisiunii, niciun boier, fecior de împărat sau făt-frumos nu a reuşit să urce în pom. Va reuşi însă Danciu, un flăcău simplu, dar încrezător în el. Semnificaţia pasajului este că valoarea omului nu ţine de rangul său (boier sau fecior de împărat), ci de calităţile personale. Danciu nu e nici boier, nici fecior de împărat, dar, cu toate astea, prin curaj şi hotărâre, va îndeplini misiunea.

                       

2. Redactează o compunere de 10- 15 rânduri în care să argumentezi că textul citat aparţine speciei literare basm.

R.

Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice (împăraţi, feţi-frumoşi, zmei) stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.

Fragmentul citat aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.

În primul rând avem de-a face cu un text epic. Are acţiune, are personaje, are narator. Din acţiune avem expoziţiunea şi intriga. La curtea unui împărat creşte un pom atât de înalt, încât nu i se vede vârful. O fiinţă misterioasă, neştiută, fură în fiecare an roadele pomului. Împăratul dă de veste că cine va aduce fructele din înaltul copacului va primi de soţie pe una din fiicele sale. Se înfăţişează mulţi temerari: boieri, feciori de împăraţi, feţi-frumoşi. Niciunul nu reuşeşte să urce în pom. Apare un flăcău hotărât care declară că el va reuşi ceea ce alţii nu putuseră. Împăratul îl ameninţă cu tăierea capului în caz de nereuşită, dar omul nu renunţă. El pune pe un  meşter faur să-i facă o „căţărătoare de fier”. Urcă apoi trei zile şi trei nopţi până ajunge la o scorbură în scoarţa copacului. Intră şi ajunge într-o colibă unde se afla o bătrână. Personajele sunt împăratul, flăcăul, pe nume Danciu, şi bătrâna. Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a.

În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale. Astfel, avem un copac atât de înalt, încât vârful i se pierde în cer. Avem o întâmplare ciudată, cu o fiinţă misterioasă care fură roadele copacului.  Este prezentă cifra magică „trei”: Danciu cere răgaz de gândire trei zile, apoi urcă trei zile şi trei nopţi. Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului: împăraţi, feţi-frumoşi, fiinţe misterioase.

Un al treilea element caracteristic basmului este formula iniţială: A fost odată..., care plasează acţiunea într-un timp nedeterminat, fabulos.

În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm.

Rezolvarea subiectelor de la proba de limba română din cadrul Evaluării naţionale 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate
Mâine, după terminarea probei de limba română, puteţi găsi aici rezolvarea subiectelor.

Demonstraţie că un text este basm popular - planul compunerii

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE 1. Definiţia basmului popular	Basmul popular este o creaţie ...
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului "Prâslea cel voinic...” la specia basmului    a) creaţie populară:             - orală;             - anonimă;             - colectivă.     b) aparţine genului epic:              - acţiune : rezumat + momentele subiectului;               - personajele:                        - reprezintă binele şi răul;                        - au forţe supranaturale;               - narator        c) binele învinge răul - demonstraţie                       d) prezenţa supranaturalului:                 - timpul şi spaţiul fabuloase;                 - obiecte magice;                 - fiinţe supranaturale;                 - cifre magice;         e) formule specifice:                 - iniţiale;                 - mediane;                 - finale.          f) mesajul basmului:                 - cultiva optimismul;                 - are valenţe educative.	“Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular, pentru că... În primul rînd ... În al doilea rând, În al treilea rând... În al patrulea rând... Ultimul argument că textul este basm constă ...
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul “Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular...

Puteţi găsi o propunere de compunere pe site-ul cu compuneri.

Argumentarea apartenenţei unui text literar la genul liric - compunere

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului liric	Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
II. CUPRINS  Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei", la categoria textelor lirice a)      exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului  în MOD DIRECT (iei poezia strofă cu strofă şi arăţi ce spune autorul, ce gânduri, idei şi sentimente comunică) b)      există eu liric ( cauţi mărcile prezenţei eului liric în text ) c)      limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate: ·        imagini artistice şi figuri de stil  (prezentarea celor mai importante imagini şi  figuri de stil, cu semnificaţia lor) ·        muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)	„Mezul iernei” este un text liric pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. În primul rând, este un text liric pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta este mai întâi îngrozit de virulenţa gerului. E atât de frig, încât se aud trosnind stejarii în pădure, încât şi stele par încremenite pe bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric este fermecat de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul că trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor. Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul principal, iar stelele sunt făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul scoate sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri. Omul se simte mărunt în faţa grandorii naturii.             În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa în ultima strofă prin verbul la persoana I „văd”.  De asemenea, se simte prezenţa eului liric şi în exclamaţii:             „E un ger amar, cumplit”             „O! Tablou măreţ, fantastic!”             În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Astfel, prima strofă începe cu imaginea vizual-auditivă a naturii copleşite de ger. Epitetele „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit”  transmit un sentiment de nelinişte şi chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Strofa continuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de zăpadă. Comparaţia „zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi „strălucitoare” sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În următoarele strofe, autorul creează imaginea naturii ca un templu. El foloseşte comparaţia fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe sonoare” şi epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreţ”, „fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţia şi misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie amestecată cu teamă. Eul liric presimte existenţa unui creator divin îndărătul acestei grandori cosmice.             Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală (de 15 – 16 silabe), are rimă împerecheată şi ritm trohaic.
III. ÎNCHEIERE  Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul „Mezul iernei” este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de iarnă, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.

Argumentarea apartenenţei unui text la genul epic - compunere

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. INTRODUCERE Definiţia operei epice	Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
II. CUPRINS Argumentarea faptului că"Vizită", de I.L. Caragiale este o operă epică:     a) are acţiune – rezumat, eventual momentele subiectului;      b) are  personaje – prezentare scurtă;       c) are narator – felul naratorului, la ce persoană povesteşte;    d) se foloseşte naraţiunea, ca mod de expunere principal, dar, în funcţie de text, ea se împleteşte cu dialogul şi descrierea.	“Vizită” , de I.L. Caragiale, este un text epic, deoarece are trăsăturile acestui tip de text. În primul rând, are acţiune. De Sf. Ion, un musafir soseşte în vizită la dna Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului acesteia. Pe parcursul vizitei, micuţul sărbătorit se dovedeşte neastâmpărat şi lipsit de educaţie, făcând numai pozne. Este gata să răstoarne maşina de făcut cafea, face tărăboi cu trâmbiţa şi toba, o loveşte pe mama sa cu sabia în apropierea ochiului, toarnă pe ascuns dulceaţă în şoşonii musafirului, fumează o ţigaretă întreagă, varsă cu mingea cafeaua pa pantalonii musafirului, în sfârşit, leşină, din cauza tutunului. În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje: musafirul, dna Popescu, Ionel, jupâneasa. Personajul principal este Ionel, un copilaş rău crescut, căruia mama îi tolerează orice. În al treilea rând, caracterul epic al textului este dovedit de prezenţa naratorului, care povesteşte la persoana I, adoptând perspectiva unuia dintre personaje. În sfârşit, ca în orice text epic, sunt folosite toate modurile de expunere. Naraţiunea este folosită pentru a prezenta acţiunea. Dialogul dă viaţă personajelor. Descrierea apare foarte puţin, din loc în loc, pentru a crea cadrul acţiunii şi a prezenta sumar personajele.
III. ÎNCHEIERE  Concluzii - scurt rezumat al cuprinsului;                      - mesajul artistic (ce vrea să transmită INDIRECT autorul);	În concluzie, textul “Vizită...” este un text epic, în care autorul comunică indirect, prin intermediul unei poveşti, un mesaj ironic-dezaprobator la adresa educaţiei făcute copiilor în anumite familii.

Demonstraţie că un text este nonliterar

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului nonliterar	Textul nonliterar este un text care  are drept scop informarea obiectivă a cititorului în legătură cu anumite aspecte ale realităţii  într-un limbaj clar şi precis, conţinând adesea termeni ştiinţifici şi tehnici.
II. CUPRINS  Argumentarea apartenenţei textului "Cartoful", la categoria textelor nonliterare: a)      îşi propune să informeze în mod obiectiv cititorii în legătură cu aspecte ale realităţii – prezinţi pe scurt conţinutul textului; b)      foloseşte un limbaj clar şi precis, fără procedee de expresivitate artistică: ·        cuvinte cu sens propriu; ·        termeni ştiinţifici şi tehnici ·        date numerice	Textul “Cartoful” este un text nonliterar, pentru că are toate caracteristicile unui astfel de text. În primul rând, este text nonliterar, deoarece conţine  informaţii obiective despre cartof, şi nu opiniile subiective ale autorului. Aflăm prin urmare despre cartof că este o plantă erbacee din familia solanaceelor şi că este cultivat pentru tuberculii săi comestibili. Ni se spune că este originar din America de Sud şi că reprezintă, după orez, grâu şi porumb, a patra sursă de energie alimentară de pe pământ. Alte informaţii oferite de text se referă la conţinutul cartofului. Cartoful conţine amidon, vitamina C, fibre, proteine şi mult potasiu. De asemenea conţine glicoalcaloizi, cum ar fi solanina şi ciaconina. Acestea sunt câteva dintre informaţiile conţinute de text. În al doilea rând, caracterul nonliterar al textului este dat de limbajul său. Este un limbaj clar şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici, precum erbacee, solanacee, tubercul, amidon, potasiu, glicoalcaloizi etc. De asemenea, apar date numerice: 200 ( de specii de cartof ), 170 de grade ( temperatura ).
III. ÎNCHEIERE  Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul “Cartoful” este nonliterar, pentru că ni se prezintă informaţii obiective despre o plantă reală, folosindu-se un limbaj ştiinţific.

Argumentare că un text este literar - compunere

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului literar	Textul literar este un text prin care autorul îşi propune să impresioneze şi să emoţioneze cititorii, exprimându-şi propriile gânduri, idei şi sentimente, prin folosirea unui limbaj artistic, puternic marcat de subiectivitate.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei", la categoria textelor literare a)      îşi propune să impresioneze cititorii – explici cum face asta; b)      exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului (iei poezia strofă cu strofă şi arăţi ce spune autorul, ce gânduri, idei şi sentimente comunică) c)      limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate: ·        imagini artistice şi figuri de stil  (prezentarea celor mai importante imagini şi  figuri de stil, cu semnificaţia lor) ·        muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)	„Mezul iernei” este un text literar pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. În primul rând, îşi propune să impresioneze, să emoţioneze cititorii prin descrierea unui tablou de iarnă, în care gerul striveşte natura, nerăpindu-i totuşi frumuseţea şi misterul.             În al doilea rând, este un text literar pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta este mai întâi îngrozit de virulenţa gerului. E atât de frig, încât se aud trosnind stejarii în pădure, încât şi stele par încremenite pe bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric este fermecat de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul că trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor. Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul principal, iar stelele sunt făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul scoate sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri. Omul se simte mărunt în faţa grandorii naturii.             În al treilea rând, caracterul literar al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Astfel, prima strofă începe cu imaginea vizual-auditivă a naturii copleşite de ger. Epitetele „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit”  transmit un sentiment de nelinişte şi chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Strofa continuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de zăpadă. Comparaţia „zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi „strălucitoare” sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În următoarele strofe, autorul creează imaginea naturii ca un templu. El foloseşte comparaţia fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe sonoare” şi epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreţ”, „fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţia şi misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie amestecată cu teamă. Eul liric presimte existenţa unui creator divin îndărătul acestei grandori cosmice.             Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri, are rimă împerecheată şi ritm trohaic.
III. ÎNCHEIERE  Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul „Mezul iernei” este literar, deoarece, prin intermediul unui limbaj artistic, expresiv, autorul îşi comunică emoţii şi gânduri legate de iarnă, prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.

Caracterizarea unui personaj dintr-un text studiat (planul compunerii)

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Scrie o compunere de 10-15 rânduri, în care să caracterizezi personajul principal dintr-o schiţă studiată de tine la şcoală.

În redactarea compunerii, vei avea în vedere :

-         precizarea, însoţită de exemple, a două mijloace / procedee de caracterizare existente în schiţa aleasă ;

-         numirea a patru trăsături ale personajului principal ;

-         ilustrarea acestor trăsături, prin citate comentate sau prn referire la întîmplări / la situaţii semnificative ;

-         prezentarea relaţiei dintre personajul principal şi alte două personaje ale schiţei.

Notă

Vei primi  puncte pentru redactarea întregii lucrări:

-          unitatea compoziţiei;

-          coerenţa textului;

-          registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

-          ortografia;

-          punctuaţia;

-          aşezarea corectă a textului în  pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. INTRODUCERE  Locul personajului (principal / secundar / episodic etc.)	Goe este personajul principal al schiţei “D-l Goe...”, de I.L. Caragiale.
II. CUPRINS 1. Rolul personajului în acţiune - f. scurt rezumat al subiectului 2. Trăsături caracteristice :   ·        identificarea  însuşirii şi numirea ei; ·        argumentare (de unde reiese însuşirea: citate comentate sau referire la întâmplări semnificative); ·        modalităţi de caracterizare : - directă (făcută de autor, de alte personaje sau de personajul însuşi); SAU - indirectă ( din faptele lui, din vorbe, din relaţiile cu alte personaje etc.); 3. Atitudinea autorului faţă de personaj	Goe pleacă împreună cu familia la Bucureşti, de 10 mai. Pe peron şi în tren, el face ............... .......................................................................... .................................................................... Pentru a-l caracteriza pe Goe autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi cea indirectă. Caracterizarea directă este făcută direct de narator, precum şi de alte personaje. Din spusele directe ale naratorului aflăm că .......... ........................................................................... Din ce spun alte personaje, reiese că Goe .......... ........................................................................ Modalităţile de caracterizare indirectă sunt în special comportamentul şi vorbele personajului, dar şi felul în care este îmbrăcat şi chiar numele lui. Astfel, din comportamentul lui, reiese că................ Felul în care vorbeşte indică faptul că Goe .................................................................... El este îmbrăcat ...................................... ceea ce sugerează că .............................................. Autorul este evident ironic faţă de personajul său.....................................................................
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului                - mesajul artistic	În concluzie, prin Goe, autorul vrea să contureze un anumit tip .......................................................... ......................................