Periodizarea literaturii române

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Denumirea perioadei	Denumirea subperioadei	Anii	Curentul	Reprezentanţi
PERIOADA VECHE		Sec. XVII-XVIII	Umanism	Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce
	Perioada premodernă	1780 – 1830	Iluminism Clasicism	Şcoala Ardeleană: Samuel Micu,  Gheorghe Şincai, Petru Maior Ion Budai-Deleanu Poeţii Văcăreşti Costache Conachi
PERIOADA MODERNĂ	Perioada paşoptistă -preromantică -         paşoptistă    -     postpaşoptistă	1830 - 1860	Clasicism Romantism	Vasile Cârlova Ion Heliade-Rădulescu Mihail Kogălniceanu – „Dacia literară”, 1840 Vasile Alecsandri Costache Negruzzi Nicolae Filimon Alexandru Odobescu B. P. Hasdeu
	Epoca marilor clasici	1867 – 1885	Clasicism Romantism Realism	Titu Maiorescu – cenaclul Junimea, revista „Convorbiri literare” Mihai Eminescu Ioan Slavici Ion Creangă I.L. Caragiale
	Perioada simbolistă	1892 - 1916	Simbolism	Alexandru Macedonski – revista „Literatorul” Ştefan Petică Dimitrie Anghel Ion Minulescu George Bacovia
	Prelungiri ale romantismului şi clasicismului	1900 - 1916	Sămănătorism Poporanism	George Coşbuc Octavian Goga
	Perioada interbelică	1918 - 1940	Tradiţionalism Modernism Avangarda	Nechifor Crainic – revista „Gândirea” Ion Pillat Vasile Voiculescu Mihail Sadoveanu Eugen Lovinescu – revista „Sburătorul” Tudor Arghezi Lucian Blaga Ion Barbu Liviu Rebreanu Camil Petrescu George Călinescu Mircea Eliade Tristan Tzara Ilarie Voronca
	Perioada postbelică	După 1945	Neomodernism 1960-1980 Postmodernism După 1980	Marin Preda Nichita Stănescu Marin Sorescu Mircea Cărtărescu

 

După ce studiezi, verifică-ţi cunoştinţele aici şi aici.

Elemente de jargon

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line

---

Jargonul este un limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorințele celor ce-l vorbesc de a se distinge de marea masă a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate.

Iată un exemplu de text care abundă în termeni de jargon:

Angelul meu!

Agreabila-ţi fisionomie m-a anşantat din momentul sejurului dumitale la Bucureşti. Te amez cu ardoare, angelul meu; te ador cu pasiunea cea mai ardente ca Menelau pe Elena... Aibi pietate de pasiunea şi de larmele mele...

Textul aparţine unui scriitor obscur din secolul al XIX-lea, Ioan M. Bujoreanu, şi este o comedie în două acte, cu titlul Cuconu Zamfirache.

Elementele de jargon - aici, cuvinte preluate din limba franceză, cu care un oarecare îndrăgostit speră să o convingă pe aleasa inimii sale - sunt: angel, a anşantat, sejur, amez, ardente, larme.

Semnificaţia titlului unei opere lirice

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Redactează o compunere de 10 - 15 rânduri în care să prezinţi semnificaţia titlului poeziei Noapte de iarnă prin raportare la conţinutul fragmentului citat. În compunerea ta, trebuie:

- să ilustrezi relaţia dintre titlu şi conţinutul fragmentului de text liric;                                 4 puncte

- să evidenţiezi două mijloace artistice prin care este susţinută ideea sugerată de titlu;      4 puncte

- să ai o structură adecvată tipului de text şi cerinţei formulate;                                       2 puncte

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.                                                                      2 puncte

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.                    Introducere -         un enunţ general despre poezie şi poet II.                 Cuprins       - un enunţ în care arătăm despre ce este vorba în poezie ; -   prezentarea conţinutului textului strofă cu strofă                     - imagini                       - figuri de stil                      - idei, sentimente transmise de autor	« Noapte de iarnă » este una dintre cele mai frumoase poezii ale lui George Topârceanu.           Poetul creează tabloul unei nopţi de iarnă, în care zăpada se aşterne peste oraşul tăcut.      Prima strofă conturează o imagine vizuală care are în centru siluetele plopilor din oraşul adormit sub ninsoare. Autorul surprinde frumuseţea şi strălucirea fulgilor de nea,  prin folosirea metaforei “mărgăritare”. Se transmite totuşi o stare de melancolie, mai ales datorită epitetelor “solitare”, “neclintit”, şi comparaţiei “plopii ... visători ca amorezii ». Putem presupune că eul liric suferă din dragoste.     Strofa a doua conţine acelaşi amestec de frumuseţe feerică şi tristeţe melancolică. Tabloul vizual este îmbogăţit cu imaginea pomilor, a caselor şi a felinarelor acoperite cu zăpadă. Frumuseţea feerică este sugerată de comparaţia “lume ca din basme”. Tristeţea melancolică este transmisă de epitetele « tristă », « somnoroase », « neclintită », « bizare ».      Ultima strofă accentuează frumuseţea şi strălucirea tabloului, scoţând în evidenţă sentimentul de încântare în detrimentul celui de melancolie. Fumurile care ies pe hornuri închipuie o colonadă, zăpada se aşază în « capiteluri » pe trunchiurile copacilor, iar prin crengile copacilor pune buchete de fulgi care se scutură uşor. Strofa abundă în figuri de stil. Epitetele « albă », « cochete », metaforele « colonadă », « capiteluri », « flori de marmură », « ghirlandă de buchete », « petale », « roi de fluturi » contribuie toate la crearea unui sentiment de încântare şi gingăşie.
III.               Încheiere	Poezia se numeşte « Noapte de iarnă ». Titlul se potriveşte conţinutului poeziei, în care este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig,  singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă.

 

Cum să faci un comentariu literar?

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Iată o metodă aplicată la strofa I a poeziei "Iarna", de Vasile Alecsandri.

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

1. Citim cu atenţie textul şi completăm tabelul de mai jos.

CE SPUNE AUTORUL? (conţinutul de idei, sentimente, imagini)	CUM SPUNE AUTORUL? (limbajul artistic: procedee artistice, figuri de stil etc.)	DE CE SPUNE AUTORUL? (semnificaţii artistice, efecte artistice)
Cerul este acoperit de nori imenşi, din care curge zăpada. (imagine vizuală) (versurile 1 - 2)	- epitet : "cumplita (iarnă)" - 2 epitete: "lungi (troiene) călătoare" - personificare: "cumplita iarnă cerne norii"	grozăvia iernii teamă faţă de grozăvia iernii măreţia iernii teama concretă faţă de ameninţarea vremii
Fulgii joacă în aer şi acoperă pământul ţării. (imagine vizuală) (versurile 3-4)	- comparaţie: "fulgii zbor... ca un roi de fluturi albi." - epitet: "(fiori) de gheaţă" - personificare: "ai ţării umeri dalbi"	frumuseţea fulgilor încântare faţă de frumuseţea fulgilor înfiorare frumuseţea iernii încântarea faţă de frumuseţea peisajului

2. Adunăm constatările din tabel într-un text organizat. Iată un exemplu (atenţie la culori, corespund celor din tabel).

În prima strofă, autorul descrie imaginea ninsorii abundente care se revarsă din văzduh.  

Primele două versuri înfăţişează cerul acoperit de nori imenşi, din care curge zăpada. Este o imagine vizuală. Autorul foloseşte epitetul "cumplita" (pentru subst. "iarnă"), pentru a sugera grozăvia iernii şi a transmite un sentiment de teamă faţă de ea. Tot pentru a exprima măreţia iernii sunt folosite şi epitetele "lungi" şi "călătoare" (pentru substantivul "troiene"). De asemenea, iarna este personificată ("cumplita iarnă cerne norii de zăpadă"), pentru a transmite ideea de ameninţare concretă pe care o resimte eul liric.

Versurile 3 - 4 prezintă o altă imagine vizuală: cea a fulgilor care joacă în aer şi...

Umorul domnitorului Mihai Vodă Sturza

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu, manual Humanitas, clasa a VII-a

Ex. 6 / pag. 51

Domnitorul dovedeşte că are simţul umorului de două ori. Prima dată, la han. Comisul Ioniţă, neştiind cu cine vorbeşte în realitate, îi spune boierului necunoscut că, dacă vodă nu-i va face dreptate, să poftească să-i pupe iapa nu departe de coadă. Boierul nu reacţionează în niciun fel, nu-şi trădează identitatea, nu se simte jignit şi nu porunceşte să i se taie capul netrebnicului, ci, dimpotrivă, bea o ulcică de vin împreună cu acesta şi chiar acceptă cinstea lui. Acest comportament dovedeşte că vodă avea simţul umorului. El parcă prevede urmarea întâmplării şi se amuză în sinea lui de reacţia pe care o va avea curajosul comis când va afla cu cine a stat de vorbă.

A doua oară, vodă face dovada că posedă simţul umorului cu ocazia reîntâlnirii la palat cu comisul Ioniţă. Deşi răzăşul se dovedeşte la fel de îndrăzneţ în vorbe, afirmând că avea iapa pregătită, dacă nu i se făcea dreptate, domnitorul nu se supără nici de data asta, ci face mare haz şi îl bate pe umăr cu prietenie pe Ioniţă.

Avem de-a face prin urmare cu un domnitor deschis la minte, care ştie să guste vorbele de duh din popor, chiar dacă sunt acide la adresa lui.

"Izvorul nopţii", de Lucian Blaga - clasa 8, Humanitas

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Ex. 1 / pag. 11

În text sunt două metafore referitoare la ochii iubitei.

Prima metaforă este "izvorul nopţii" şi  dă chiar titlul poeziei. Ea se bazează pe asemănarea culorii ochilor cu întunericul. Ochii ei sunt negri ca noaptea.

A doua metaforă o dezvoltă pe prima şi se întâlneşte în versurile 5 - 9:

 "...izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

şi peste munţi şi peste şesuri,

acoperind pământul

c-o mare de întuneric."

Ea se bazează pe mai multe asemănări subînţelese. Ochii iubitei iradiază  aşa cum noaptea "curge". Ochii iubitei ascund un mister, aşa cum noaptea ascunde universul în întuneric. Ochii iubitei sunt învăluitori, îl acaparează pe eul liric - îndrăgostit, aşa cum noaptea învăluie natura.

Ex. 1 / pag. 12

Între natură şi iubită există o relaţie specială. Natura întreagă pare a se naşte din ochii iubitei. Pentru îndrăgostit iubita este totul, este realitatea lui primordială, astfel încât tot restul pare derivat de la ea. Întâi există iubita, cu misterul ochilor ei, apoi întreg universul pare că se naşte din acest mister fundamental. Nu avem de-a face cu o poezie despre natură, ci cu una despre frumuseţea iubitei. În ordinea realităţii îndrăgostitului, iubita există înaintea cosmosului, prin urmare nu iubita preia frumuseţea de la natură. Iubita şi natura nu sunt nici măcar concomitente, deci nu putem spune că natura se impregnează de frumuseţea iubitei. Iubita precedă natura, natura se naşte din ochii ei, prin urmare  putem spune că ea este big-bangul cosmosului subiectiv al îndrăgostitului.

Ex. 2 / pag. 12

În textul lui Blaga, apar două substantive în vocativ, prin care îndrăgostitul se adresează iubitei: "Frumoaso" şi "lumina (mea)". Între ele există o corespondenţă semantică. Asta înseamnă că cele două cuvinte se potrivesc ca înţeles. Pentru îndrăgostit, frumuseţea este asociată luminii. Frumuseţea  nu are legătură cu aspectul fizic al femeii, ci cu lumina care izvorăşte din ochii ei. Dacă ochii sunt oglinda sufletului, putem trage concluzia că frumuseţea pe care o apreciază îndrăgostitul la femeia iubită este cea sufletească, spirituală, care i se poate citi în privire.

Verbul "a fi" - valori morfologice

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste online pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

 Clasa a VIII-a, manual Corint
Ex. 2 / pag. 17
Precizaţi valorile morfologice ale verbului a fi în primele opt versuri ale poeziei.

"Lacul", de Mihai Eminescu - interpretarea textului, clasa a VIII-a

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Ex. 1 / pag. 7
În ciuda simplităţii aparente a poeziei, din text se degajă o vrajă aparte. Explicaţi de unde provine această impresie.

În ciuda simplităţii aparente a poeziei, din text se degajă o vrajă aparte.

Această impresie are mai multe surse.

O primă sursă ar fi muzicalitatea interioară, dată de folosirea ici-colo a unor cuvinte al căror sens conţine sugestii muzicale. Identificăm astfel, substantivul „glas” în strofa a treia, verbele „foşnească”  şi „sune” în strofa a patra.

Altă sursă a impresiei de vrajă pe care o produce textul este plasticitatea imaginilor. Eminescu reuşeşte prin cuvinte să evoce în mintea noastră un tablou al naturii de o forţă vizuală deosebită. Poezia începe cu imaginea cromatică a lacului albastru încărcat de nuferi galbeni şi brăzdat fin de cercuri albe. Avem apoi imaginea visătoare a îndrăgostitului care trece îngândurat de-a lungul malurilor. Urmează imaginea celor doi tineri plimbându-se cu barca sub lumina lunii. În sfârşit, imaginea finală îl surprinde din nou pe îndrăgostit singur şi trist pe malul lacului albastru. Întreg tabloul se prezintă cu claritate imaginaţiei cititorului.

Dar tabloul nu are doar imagini vizuale, ci şi auditive. Aceasta e a treia sursă a impresiei de vrajă pe care o emană textul lui Eminescu: îmbinarea imaginilor vizuale cu cele sonore. Astfel, plimbarea imaginară a îndrăgostiţilor cu barca este acompaniată de muzica naturii: se aude „glas de ape” şi foşnetul lin al vântului în trestii.

Impresia de farmec e dată şi de armonia care există între cei doi îndrăgostiţi. Bărbatul este un visător care se preumblă pe malul lacului. Femeia, la rândul ei, apare, ca o zână a pădurii, dintre trestii. Se potrivesc. El are un suflet sensibil, îşi imaginează o scenă romantică, apoi, aceasta nerealizându-se, suspină şi suferă. Ea e delicată şi fragilă, se cuibăreşte tandră la pieptul lui („să-mi cadă lin pe piept”). Se potrivesc. Amândoi sunt de acord să plutească la nesfârşit împreună, singuri, departe de oameni, pe apele lacului:

„Şi să scap din mână cârma

Şi lopeţile să-mi scape…”

În sfârşit, impresia de vrajă degajată de poezie se datorează şi atmosferei generate de frumuseţea cadrului natural. Este frumoasă imaginea lacului albastru încărcat cu nuferi galbeni. Este frumoasă luna, este frumos foşnetul lin al vântului, este frumos susurul apei.Natura este frumoasă, de aici farmecul poeziei.

Prin urmare, muzicalitatea interioară a versurilor, plasticitatea imaginilor, îmbinarea imaginilor vizuale cu cele auditive, armonia dintre cei doi îndrăgostiţi şi frumuseţea naturii concură, toate, la producerea unei impresii de vrajă aparte.

Imagini poetice şi figuri de stil în "Seară de toamnă", de Duiliu Zamfirescu

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Ah! ce frumoase-s serile de toamnă! 

Prin frunze reci doar un fior adie; 
S-arată-n deal, cu fața purpurie, 
A nopților fermecătoare Doamnă. 

Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie 
Strălucitoarea-i negură albastră, 
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră 
Atâta farmec ar putea descrie! 

Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul. 
În umbra lui mă simt prins de tristețe: 
Există oare-atâta frumusețe 
În fire, — așa cum o simți tu, poetul? 

Ori suntem pradă — o! gândire-amară! 
De-a simțurilor noastre amăgire 
Ce-aruncă-un văl frumos peste-o neștire, 
Și totuși, Doamne, ce frumoasă seară!

(Duiliu Zamfirescu - Seară de toamnă) 

Poezia începe cu imaginea tactilă a răcorii provocate de vântul uşor de toamnă. Senzaţia se datorează în special epitetului reci, adăugat substantivului frunze.

Următoarele două versuri  conturează imaginea vizuală a lunii care apare pe cer deasupra dealurilor. Frumuseţea şi maiestuozitatea astrului nopţii sunt scoase în evidenţă prin câteva figuri de stil bine plasate: metafora a nopţilor… Doamnă, însoţită de epitetul fermecătoare, apoi personificarea (de asemenea, urmată de epitet) cu faţa purpurie, care sugerează strălucirea.

Strofa a doua continuă imaginea anterioară. Se văd câmpurile veştejite, inundate de strălucitoarea lumină a lunii. Aici avem epitetul veşted pentru substantivul câmpul şi două epitete strălucitoarea şi albastră pentru substantivul negură. Rezultă o combinaţie cromatică (galben, negru, albastru), care, potenţată de încă un epitet (tainic) - al verbului împrăştie -, sugerează misterul şi farmecul firii.

Tot o imagine vizuală este cea a boschetului pătat de umbrele întunericului din strofa a treia, imagine având în centru epitetul metaforic stropit cu lacrimi, care sugerează tristeţea eului liric.

"Frunză verde magheran" - clasa a VIII-a, editura Corint

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

---

Frunză verde magheran...

Frunză verde magheran, Voinicel mehedinţean, Sunt născut pe frunzi de fag Ca să fiu la lume drag. Şi-s scăldat de mic în Olt, Să mă fac viteaz de tot Şi-s frecat cu busuioc, Să am zile cu noroc. După ce am mai crescut, Din ochi maica m-a pierdut, C-am fugit de la părinţi Tot în munţi, la Mehedinţi. Apoi m-am lăsat în vale Cu trei rânduri de pistoale, Ş-am ajuns un voinicel Cu inima de oţel. Aoleo! ce foc de dor! Veni-va badea Tudor Să mai strângă din păduri

Cete mândre de panduri Ca s-alunge de la noi Şi pe greci şi pe ciocoi. Frunză verde păducel, Cine-a merge după el? Un şoiman mehedinţel Care ştie să chitească, Rândunica s-o lovească, Şi mai ştie de călare Să se lupte-n fuga mare. Şi mai ştie să înoate Vâslind Dunărea din coate. Aoleo! mă arde focul Ca să-mi cerc şi eu norocul. Aoleo! de rău, de bine, Ţipă sufletul în mine! (Vasile Alecsandri - Poezii populare ale românilor)

1. Creaţi patru contexte în care cuvintele rău şi bine să fie folosite, pe rând, ca adjective şi adverbe.

ADJECTIV	ADVERB
Eu am un câine rău.	Câinele meu muşcă rău.
Domnul Popescu este un bărbat bine.	Mihai învaţă bine.

4. Transcrieţi versurile ce conţin interjecţii, subliniaţi interjecţiile şi arătaţi semnificaţia lor.

Primul vers ce conţine interjecţie este: Aoleo! ce foc de dor!. Interjecţia "aoleo" exprimă intensitatea nerăbdării haiducului de a vedea pornită lupta împotriva duşmanilor poporului.

Al doilea vers ce conţine interjecţie este: Aoleo! mă arde focul.... Aici, interjecţia "aoleo" exprimă dorinţa arzătoare a haiducului de a porni la luptă alături de pandurii lui Tudor.

În sfârşit, ultimul vers ce conţine o interjecţie este:  Aoleo! de rău, de bine....Aici, interjecţia "aoleo" este expresia unei stări sufleteşti intense şi complexe (Ţipă sufletul în mine!, continuă versul următor). Pe de o parte haiducul suferă din cauza nedreptăţilor din ţară, produse de ciocoi (de rău). Pe de altă parte, el se bucură intens la gândul că prin luptă nedreptăţile vor fi înlăturate şi oamenii o vor duce mai bine (de bine).

Rolul timpurilor verbale în "Metamorfoză", de Vasile Voiculescu

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare # Rebus on-line

Omidă uriaşă strivită între nori, 

Vărgată cu cenuşă, cu aur şi cu sânge, 

Lumina se târăşte spre margine de zări 

Şi în gogoaşa nopţii tot mai adânc se strânge. 

S-a-nchis grădina serii cu porţi de abanos, 

Dar mâine răsări-va din celălalt colţ al vieţii 

Un flutur ce va umple, învoalt şi luminos, 

Cu aripile albe tot cerul dimineţii. 

(Vasile Voiculescu - Metamorfoză)

În această poezie, autorul descrie momentul înserării şi îşi exprimă gândurile şi sentimentele legate de acesta. Sunt două strofe. În prima este înfăţişată dispariţia treptată a luminii, înghiţită încet-încet de noapte, ca o omidă de gogoaşa ei. Autorul foloseşte aici două verbe ("se târăşte", "se strânge"), ambele la timpul prezent, pentru a da impresia de autenticitate, de participare la un moment real. 

Strofa a doua dă ocazia eului poetic să-şi exprime gândurile şi sentimentele legate de momentul la care a asistat. Dispariţia luminii nu-l întristează, nu-i provoacă melancolie, ci, dimpotrivă, frumuseţea amurgului şi a nopţii îl duce cu gândul la eternitatea universului, care nu piere niciodată. Lumina, ştie eul poetic, n-a dispărut definitiv, ea va reapărea triumfătoare, a doua zi de dimineaţă, asemenea unui fluture alb din gogoaşa lui. În această strofă este un verb la trecut ("s-a-nchis"), care vorbeşte despre momentul anterior al dispariţiei luminii şi două verbe la viitor ("răsări-va" şi "va umple") care exprimă încrederea în reapariţia luminii.peste câteva ore. 

Prin urmare, în această poezie, Vasile Voiculescu foloseşte verbele la toate cele trei timpuri (prezent, trecut şi viitor) pentru a sugera ciclul neîntrerupt al existenţei, privit, cu optimism, din perspectiva fiinţei trecătoare, care este omul.

Identificarea cuvintelor derivate într-un text

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare # Rebus on-line

---

Semivocalele limbii române

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

 Transcriere de pe Yahoo!Messenger

first.cop90: Buna ziua, dnul profesor ! As avea o intrebare : cand devin semivocale vocalele e,i,o,u ?
first.cop90: Va rog sa-mi raspundeti !
first.cop90: Sunteti ?
first.cop90: Imi puteti spune ?
meditatii_la_romana: Bună seara!
meditatii_la_romana: Vocalele nu devin semivocale.
meditatii_la_romana: Sunt tipuri diferite de sunete.
meditatii_la_romana: Există vocalele: a,ă,î,e,i,o,u.
meditatii_la_romana: Sunt sunete care se pot rosti singure.
meditatii_la_romana: Există semivocalele e,i,o,u.
meditatii_la_romana: Sunt sunete care seamănă şi cu vocalele şi cu consoanele.
meditatii_la_romana: Seamănă cu vocalele pentru că sunt un fel de jumătăţi de vocală.
meditatii_la_romana: Seamănă cu consoanele pentru că nu se pot rosti singure, ci numai împreună cu o vocală.
meditatii_la_romana: O semivocală şi o vocală formează un diftong.
meditatii_la_romana: Două semivocale şi o vocală formează un triftong.
meditatii_la_romana: De exemplu:
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "oa" înaintea vocalei "a" este o semivocală;
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "ea" înaintea vocalei "a" este o semivocală;
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "oi" după vocala "o" este o semivocală;
meditatii_la_romana: - sunetul care se aude în diftongul "ou" după vocala "o" este o semivocală.
meditatii_la_romana: Acestea sunt semivocalele limbii române.
meditatii_la_romana: Eu am dat doar nişte exemple de grupuri de sunete în care apar semivocalele.
meditatii_la_romana: Mai sunt şi altele.

Familia lexicală - clasa a V-a

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare # Rebus on-line

---

Forma cuvântului

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Bacalaureat 2012 - subiecte rezolvate, limba română

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

 Citeşte următorul text:

Mergând într-o zi acolo cu Pantazi, către amiazi, dădeam de o tânără, nouă necunoscută (...). La intrarea noastră, ridicând capul, roși până în albul ochilor. Văzui atunci pe Pantazi, palid ca un mort, ducându-și mâna la inimă: "Doamne, îl auzii, șoptind, cum îi seamănă!"

Făceam astfel cunoștința "duduii" Ilinca Arnoteanu. Știam că mai era o fată, cea mai mică, pe care o luase din leagăn să o crească o soră a maioresei, de la Piatra-Neamț, văduvă cu dare de mână și fără copii. Cei șaisprezece ani ai Ilincăi se depănaseră alintați în pacea acelui romantic ținut cu zări tainice ce trebuise să le fi amintit bunilor cavaleri de la cari i se trage numirea, dulcea lor Suabie. Porecla de "nemțoaică" ce Mima îi dase acestei surori "noi" i se potrivea nu numai din pricina locului de unde venea, dar și a înfățișării. Blajinul soare moldovenesc îi cruțase poleiala stinsă a cosițelor și albeața sidefie a pielei, aproape nefirești amândouă(...). Părinții erau cum nu se putea mai mândri de dânsa(...);  Ilinca fusese întotdeauna premianta întâia și se pregătea să treacă două clase într-un an (...).

Primisem s-o ajut să-și revadă câteva "materii" la cari se credea mai slabă. Între timp, mai vorbind și de una-alta, m-a uimit cât de cuminte cap avea, ce sănătos judeca și limpede. Spunându-i odată ce rar e să găsești pe cineva care să învețe ca dânsa numai de plăcere, îmi observă că ea învăța cu plăcere, dar de nevoie, ca să aibă o meserie. Cum, dar nu avea să fie bogată? se știa doar că era singura moștenitoare a mătușii sale (...). Chiar așa, dar averea, pe lângă că se poate pierde, nu e o piedică la o meserie; dimpotrivă. - Cu numele ei? - De ce nu? a lucra nu e o rușine; munca înnobilează. Tocmai, cu numele ei (...) avea să fie mai prețuită și mai respectată; respectată: lucrul la care ținea mai mult ca la orice. Numele ei, știa bine ce i se datora și ce-i datora: prestigiul lui, viu încă, i se revelase înainte de a-l cunoaște. (...) Da, marele nume de dregători, de cărturari și de ctitori, ea avea să-l poarte cu demnitate; destul se întrecuseră să-l păteze surorile ei.

                            (Mateiu I. Caragiale - Craii de Curtea-Veche)

1. pacea - tihna, liniştea; a uimit -  a impresionat, a surprins, a uluit;

2. În secvenţa s-o ajut cratima indică rostirea în aceeaşi silabă a două cuvinte diferite: conjuncţia să şi pronumele personal o. Prin folosirea cratimei:

- dispare vocala ă din să;

- dispare o silabă; în loc de 2 silabe - să o - , rămâne una singură: s-o.

3. Cântecul acesta mă unge pe inimă.

4. Perspectiva narativă este subiectivă, întrucât naratorul este şi personaj în acţiune şi narează la persoana I, din propriul unghi de vedere.

5. Câmpul semantic al familiei: soră, părinţii, mătuşă.

6. Motive literare: numele nobil, omul superior.

7. Imperfectul indicativului indică o acţiune petrecută în trecut şi aflată în plină desfăşurare, neterminată,  prin urmare are o capacitate mare de evocare. Pe de altă parte, imperfectul aduce o nuanţă de irealitate, specifică, de fapt, întregului roman al lui Mateiu Caragiale.

8. Textul aparţine genului epic, deoarece are acţiune, personaje şi narator. Personajul-narator cunoaşte o fată extraordinară, Ilinca Arnoteanu, dintr-o familie nobilă decăzută. O ajută la învăţat şi află concepţiile ei despre viaţă. Personaje sunt cei doi, deja amintiţi, şi Pantazi, care apare la începutul fragmentului. Naratorul relatează la persoana I, dintr-o perspectivă, evident, subiectivă. Un alt argument în favoarea caracterului epic al textului este predominanţa naraţiunii ca mod de expunere, în interiorul căreia se întâlnesc pasaje consistente cu descriere.

Bacalaureat 2012 - subiecte şi rezolvări

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Subiectele de la proba de limba şi literatura română din cadrul examenului de Bacalaureat 2012 şi rezolvarea lor vor fi publicate luni, 2 iulie 2012, imediat după terminarea probei pe acest blog.

Compuneri, eseuri, texte argumentative: Evaluarea Naţională 2012 - exprimarea opiniei desp...

Compuneri, eseuri, texte argumentative: Evaluarea Naţională 2012 - exprimarea opiniei desp...: Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să-ţi prezinţi opinia despre mesajul fragmentul...

Evaluarea Naţională 2012 - limba română, subiecte rezolvate

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Subiectele şi baremul de evaluare şi notare pot fi găsite aici.

---

Subiectul I

A.

1. leac -  medicament, remediu, doctorie, tratament

înfricoşătoare – înspăimântătoare,  îngrozitoare, groaznice etc.

crezuse -  socotise,  îşi închipuise,  considerase etc.

2. Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii exclamative.

3. epitete – grele, înfricoşătoare,  ameţitoare, rănită;

enumeraţie – ...până îi va cădea cartea din mână, până când  îi va cădea capul pe pernă, până când îi vor cădea, grele, pleoapele...; 

...un jurnal cu întâmplări nostime, ... cu avânturile, cu certurile, cu neînţelegerile... etc.

4. naraţiunea, dialogul, descrierea

5. Personajul Dan este un copil căruia îi plăcea să citească. Citind, el intra în lumea cărţii, trăia, împreună cu personajele din carte,  emoţiile lor. Cititul devenea astfel, pentru el, un leac. Trăind emoţiile altora, emoţii fictive, din lumea imaginară, Dan  uita de propriile emoţii, cele adevărate, din lumea reală. Secvenţa citată vrea să semnifice că Dan reuşea aşa de bine să se transpună în lumea imaginară, încât, ori de câte ori citea cartea, părea că retrăieşte aventurile împreună cu eroii fictivi din Evul Mediu. Şi asta îi plăcea foarte mult.

Subiectul  II

A.

1. Numele autorului este Ion Vianu.

Un dezavantaj al e-bookului este dificultatea răsfoirii.

Un avantaj al e-bookului este că eşti conectat la un dicţionar şi regăseşti instantaneu definiţiile cuvintelor.

2. Articolul se numeşte Kindle şi a apărut în revista Dilemateca.

3. c. subiectivă

4. mă – pronume personal, complement direct;

 cuvintelor – substantiv comun, atribut substantival genitival;

să ştiu – verb predicativ, predicat verbal.

Evaluarea Naţională 2012 - subiecte şi rezolvări

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Subiectele de la proba de limba şi literatura română din cadrul Evaluării Naţionale 2012 şi rezolvarea lor vor fi publicate luni, 25 iunie 2012, imediat după terminarea probei pe acest blog.

"Paşa Hassan", de G. Coşbuc - ex. 1 / pag. 152

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

     Ex. 1 / pag. 152 

    Argumentaţi că poezia “Paşa Hassan” este epică.  

    Textul epic este acel text literar în care autorul îşi exprimă în mod indirect gânduri, idei, sentimente, prin intermediul unei acţiuni şi al unor personaje. Vocea care povesteşte se numeşte narator. 

    Poezia "Paşa Hassan" este un text epic, deoarece are toate trăsăturile caracteristice unui astfel de text. Are acţiune, are personaje, are narator. 

    În primul rând, este text epic, deoarece are acţiune. Coşbuc prezintă o secvenţă din bătălia de la Călugăreni, din 1595, dintre oastea română, condusă de Mihai Viteazul şi armata otomană, condusă de Sinan-Paşa şi Hassan-Paşa. Poezia începe cu confruntarea celor două oşti pe podul de la Neajlov. Văzând că soldaţii români nu pot rezista iureşului duşman, voievodul Mihai se aruncă el însuşi în bătălie şi, cu barda în mână, face cărare prin oastea turcă, slujind drept model pentru ai săi. Surprinşi de neaşteptata apariţie, turcii intră în panică şi se răstoarnă, cu cai cu tot, în mocirla de sub pod, în frunte cu bătrânul Sinan, conducătorul lor. Paşa Hassan încearcă un atac prin spatele românilor, dar Mihai îi dejoacă planul. Zărindu-l pe paşă undeva la poala pădurii, Mihai pleacă în urmărirea lui, omorându-i pe turcii întâlniţi în cale. Mihai îl provoacă pe Hassan la duel, dar acesta fuge nebun, cuprins de groaza morţii. După o goană lungă şi umilitoare, conducătorul turc ajunge, aproape înnebunit de spaimă, la corturile turceşti şi este salvat. 

    În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje. Personajele principale sunt cei doi conducători, Mihai şi Hassan, caracterizaţi de Coşbuc prin antiteză. În timp ce voievodul muntean este curajos şi puternic, făcând prăpăd în tabăra duşmană, paşa este laş şi slab, fugind din faţa luptei şi făcându-se de râs prin comportamentul său nedemn. În text mai apare fugitiv şi Sinan-Paşa, de asemenea într-o stare ridicolă, târându-se prin baltă. 

    În al treilea rând, textul este epic, deoarece are narator. Naratorul este vocea care povesteşte. Povestirea se face la persoana a III-a, iar naratorul este evident favorabil lui Mihai Viteazul, căruia îi face un portret pozitiv, plin de măreţie. 

    În concluzie, pentru că are acţiune, personaje şi narator, poezia “Paşa Hassan” este epică. George Coşbuc îşi exprimă admiraţia pentru unul dintre eroii poporului nostru, Mihai Viteazul.

Funcţiile sintactice ale pronumelui posesiv

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Utilizatorul danijocuri vrea exemple cu următoarele funcţii ale pronumelui posesiv:

• subiect - Ai mei au venit acasă. 
• nume predicativ - Cei doi din stânga sunt ai mei. 
• atribut pronominal - Opiniile alor tăi nu-mi plac. 
• atribut adjectival - imposibil să fie atribut adjectival, din moment ce este exprimat prin pronume! 
• complement direct - I-aţi văzut cumva pe ai noştri? 
• complement indirect - Se vorbeşte mult despre ale voastre.

"Călin (file din poveste)" - clasa a VII-a, manual Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

---

Ex. 5 / pag. 131 - aici
Ex. 6 / pag. 131

Î: Comentaţi modul în care este sugerată atmosfera de sărbătoare din secvenţa a treia a textului. 

R: Alături de nunta lui Călin cu fata craiului, se porneşte şi o nuntă a vieţuitoarelor naturii în care protagoniştii sunt un fluture - mirele - şi o viorea -mireasa. Prin această nuntă Eminescu vrea să sugereze că toată natura ia parte la bucuria iubirii împărtăşite. Când iubeşti ţi se pare că întreg universul vibrează alături de tine. Evident, atmosfera nunţii micilor vieţuitoare - care are aspectul unei nunţi ţărăneşti - este plină de sărbătoare. Toate imaginile o sugerează. Furnicile şi albinele sunt cuprinse de febra pregătirilor: unele aduc făină pentru plăcinte şi colaci, altele aduc miere pentru masă şi colb de aur pentru cerceii miresei de care se va ocupa cariul, mare meşter faur. Alaiul de nuntă este condus de un greiere pe post de vornicel. Înaintea lui, responsabili cu hora, sunt puricii, care sar neobosiţi, deşi sunt potcoviţi cu potcoave de oţel. Următoarea imagine, cea a bondarului-popă, care cântă pe nas, este şi ea plină de haz. În continuarea alaiului, îl vedem pe mire, de asemenea într-o postură amuzantă: stă răsturnat într-o cojiţă de alună trasă de lăcuste şi îşi răsuceşte, cochet şi sigur pe el, mustaţa. Neamurile lui, ceilalţi fluturi, formează un lanţ lung în urma lui, toţi puşi pe glume şi pe flirt. Şi pentru că nu se poate nuntă fără muzică, apar ţânţarii pe post de lăutari, urmaţi de alte felurite insecte: gândăcei, cărăbuşi. Tot alaiul se îndreaptă spre casa miresei - o viorea -, care, în tradiţie ţărănească, se ascunde după uşă, prefăcându-se că nu vrea să meargă după mirele ei. 

Succesiunea rapidă a imaginilor, diversitatea, bogăţia, animaţia personajelor şi ipostazele lor hazlii, zumzetul şi gălăgia provoacă o atmosferă veselă, de adevărată sărbătoare.