Prepoziția „pe”

Genuri și specii literare

Meditaţii online la limba română # Integrame online
________________________________________________________

Pronumele reflexiv - formele de dativ

Meditaţii online la limba română # Integrame online

---

Pronumele reflexiv ține locul substantivului care reflectă
subiectul. Ce înseamnă că reflectă subiectul? „A reflecta” înseamnă „a
oglindi”. Înseamnă că oglindește subiectul, adică este identic cu subiectul.
Prin urmare pronumele reflexiv este întotdeauna identic cu subiectul, îl
reflectă, cu alte cuvinte. De aceea se și cheamă pronume reflexiv, pentru că
reflectă.

Pronumele reflexiv are forme de acuzativ și de dativ.

Cu formele de dativ, pronumele reflexiv îndeplinește, în
primul rând, funcția sintactică de complement indirect.

Să luăm un exemplu.

George cumpără o cafea lui George.

Cine cumpără? George. Substantivul „George” (în nominativ)
este subiectul.

Cui cumpără? Lui George. Substantivul „lui George” (în
dativ) este complement indirect. Este același substantiv, care  denumește același obiect. Adică George face
acțiunea și tot el beneficiază de pe urma ei.

Complementul indirect este identic cu subiectul, adică îl
oglindește, îl reflectă.

Sigur că nimeni nu zice: „George cumpără o cafea lui George.”
Al doilea „George”, complementul indirect, este înlocuit printr-un pronume.

Acest pronume este „își”: „George își cumpără o cafea.”. Pronumele
„își” ține locul substantivului-complement indirect „George” care reflectă
subiectul. Prin urmare pronumele „își” îndeplinește aceeași funcție sintactică,
complement indirect, și reflectă subiectul. De aceea se numește pronume
reflexiv.

Din moment ce reflectă subiectul, pronumele reflexiv are
aceeași persoană și același număr ca subiectul și ca verbul. Subiectul
„George”, adică „el” are persoana a III-a, numărul singular. Verbul „cumpără”
are persoana a III-a, numărul singular. Și pronumele reflexiv „își” are
persoana a III-a, numărul singular.

Dacă vrem să accentuăm complementul indirect, mai adăugăm un
pronume:

„George își cumpără o cafea sieși/sie.”.

Și „sieși/sie” este tot pronume reflexiv, formă accentuată.
„Își” este formă neaccentuată sau, după noua gramatică, formă clitică.

Analiza pronumelui reflexiv se va face astfel:

„își” – pronume reflexiv, formă clitică (neaccentuată),
pers. III, nr. sing., caz D., funcția sint. de complement indirect;

„sieși/sie” - pronume reflexiv, formă non-clitică
(accentuată), pers. III, nr. sing., caz D., funcția sint. de complement
indirect.

Acestea sunt formele de persoana a III-a, singular, dativ,
ale pronumelui reflexiv. Cele de plural sunt la fel. Pentru persoanele I și a
II-a, pronumele reflexiv are forme identice cu pronumele personal.

Pronumele reflexiv - formele de acuzativ

Meditaţii online la limba română # Integrame online

---

Pronumele reflexiv ține locul substantivului care reflectă
subiectul. Ce înseamnă că reflectă subiectul? „A reflecta” înseamnă „a
oglindi”. Înseamnă că oglindește subiectul, adică este identic cu subiectul.
Prin urmare pronumele reflexiv este întotdeauna identic cu subiectul, îl
reflectă, cu alte cuvinte. De aceea se și cheamă pronume reflexiv, pentru că
reflectă.

Pronumele reflexiv are forme de acuzativ și de dativ.

Cu forma de acuzativ, pronumele reflexiv îndeplinește funcția
sintactică de complement direct.

Să luăm un exemplu.

Ion vede în oglindă pe Ion.

Cine vede? Ion. Substantivul „Ion” este, în propoziție,
subiect.

Pe cine vede? Pe Ion. Substantivul „Ion” (cu prepoziția
„pe”)  este complement direct. Este
același substantiv, care  denumește
același obiect. Adică Ion face acțiunea și tot el o suportă.

Complementul direct este identic cu subiectul, adică îl
oglindește, îl reflectă.

Sigur că nimeni nu zice: „Ion vede în oglindă pe Ion.” Al
doilea „Ion”, complementul direct, este înlocuit printr-un pronume.

Acest pronume este „se”: Ion se vede în oglindă. Pronumele
„se” ține locul substantivului-complement direct „Ion” care reflectă subiectul.
Prin urmare pronumele „se” îndeplinește aceeași funcție sintactică, complement
direct, și reflectă subiectul. De aceea se numește pronume reflexiv.

Din moment ce reflectă subiectul, pronumele reflexiv are
aceeași persoană și același număr ca subiectul și ca verbul. Subiectul „Ion”,
adică „el”, are persoana a III-a, numărul singular. Verbul „vede” are persoana
a III-a, numărul singular. Și pronumele reflexiv „se” are persoana a III-a,
numărul singular.

Dacă vrem să accentuăm complementul direct, mai adăugăm un
pronume:

„Ion se vede în oglindă pe sine.”.

Și „sine” este tot pronume reflexiv, formă accentuată. „Se”
este formă neaccentuată sau, după noua gramatică, formă clitică.

Analiza pronumelui reflexiv se va face astfel:

„se” – pronume reflexiv, formă clitică (neaccentuată), pers.
III, nr. sing., caz Ac., funcția sint. de complement direct;

„(pe) sine” - pronume reflexiv, formă non-clitică
(accentuată), pers. III, nr. sing., caz Ac., funcția sint. de complement direct
(cu prep. „pe”);

Acestea sunt formele de persoana a III-a, singular,
acuzativ, ale pronumelui reflexiv. Cele de plural sunt la fel. Pentru
persoanele I și a II-a, pronumele reflexiv are forme identice cu pronumele
personal.

„A servi” și „a se servi”

Verbul „a servi” nu înseamnă „a bea”, „a mânca”, ci „a aduce la masă mâncare, băutură etc.”

În consecință:

Este incorect spus: „Am servit masa în oraș.” Corect este: „Am luat masa în oraș” sau „Am mâncat în oraș.”

Incorect: „Vă rog să mai serviți o sarma!”. Corect: „Vă rog să mai luați o sarma.”

Incorect: „Nu mai servesc, mulțumesc.” Corect: „Nu mai iau / nu mai mănânc, mulțumesc.”

Cel care servește este ospătarul, gazda etc.

„Ospătarul servește friptura la masa noastră.”

„Gazda ne-a servit cu fursecuri.”

Este adevărat, verbul „a servi” are și o variantă reflexivă, „a se servi”, cu sensul „a lua să mănânce sau să bea.”

Putem spune astfel corect:

„Vă rog să vă mai serviți cu o sarma!”

„Serviți-vă cu friptură, vă rog!”

„Eu mă servesc cu o felie de tort.”