joi, 10 mai 2012

"Călin (file din poveste)" - clasa a VII-a, manual Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 5 / pag. 131 - aici
Ex. 6 / pag. 131
Î: Comentaţi modul în care este sugerată atmosfera de sărbătoare din secvenţa a treia a textului. 
R: Alături de nunta lui Călin cu fata craiului, se porneşte şi o nuntă a vieţuitoarelor naturii în care protagoniştii sunt un fluture - mirele - şi o viorea -mireasa. Prin această nuntă Eminescu vrea să sugereze că toată natura ia parte la bucuria iubirii împărtăşite. Când iubeşti ţi se pare că întreg universul vibrează alături de tine. Evident, atmosfera nunţii micilor vieţuitoare - care are aspectul unei nunţi ţărăneşti - este plină de sărbătoare. Toate imaginile o sugerează. Furnicile şi albinele sunt cuprinse de febra pregătirilor: unele aduc făină pentru plăcinte şi colaci, altele aduc miere pentru masă şi colb de aur pentru cerceii miresei de care se va ocupa cariul, mare meşter faur. Alaiul de nuntă este condus de un greiere pe post de vornicel. Înaintea lui, responsabili cu hora, sunt puricii, care sar neobosiţi, deşi sunt potcoviţi cu potcoave de oţel. Următoarea imagine, cea a bondarului-popă, care cântă pe nas, este şi ea plină de haz. În continuarea alaiului, îl vedem pe mire, de asemenea într-o postură amuzantă: stă răsturnat într-o cojiţă de alună trasă de lăcuste şi îşi răsuceşte, cochet şi sigur pe el, mustaţa. Neamurile lui, ceilalţi fluturi, formează un lanţ lung în urma lui, toţi puşi pe glume şi pe flirt. Şi pentru că nu se poate nuntă fără muzică, apar ţânţarii pe post de lăutari, urmaţi de alte felurite insecte: gândăcei, cărăbuşi. Tot alaiul se îndreaptă spre casa miresei - o viorea -, care, în tradiţie ţărănească, se ascunde după uşă, prefăcându-se că nu vrea să meargă după mirele ei. 
Succesiunea rapidă a imaginilor, diversitatea, bogăţia, animaţia personajelor şi ipostazele lor hazlii, zumzetul şi gălăgia provoacă o atmosferă veselă, de adevărată sărbătoare.

luni, 23 aprilie 2012

Portretul lui Ştefan cel Mare - clasa a VI-a, manual EDP

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 1 / pag. 139 
Ştefan cel Mare era un bărbat scund. Grigore Ureche îl descrie ca fiind "...om nu mare de statu...", iar Mihail Sadoveanu spune că era "...scund de statură...". 

Ex. 2 / pag. 139 
În general, portretul făcut de Grigore Ureche lui Ştefan cel Mare este unul pozitiv. Pentru a nu scădea din valoarea domnitorului, cronicarul se fereşte de cuvinte care i-ar ştirbi personalitatea. De aceea, în loc să folosească un cuvânt cu potenţial depreciativ precum "scund", preferă să folosească formula ocolitoare "nu mare de statu...". 

Ex. 3 / pag. 139 
Portretul făcut de Grigore Ureche domnitorului Ştefan cel Mare este în general favorabil, deşi sunt arătate şi defectele. Astfel, aflăm încă de la începutul textului că voievodul moldovean era iute la mânie, vărsând de multe ori sânge nevinovat: era "degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu." Sunt prezentate însă apoi pe larg calităţile domnitorului. Ştefan cel Mare era un bărbat cu caracter integru ("om întreg la fire"), energic ("neleneşu") şi priceput ("lucrul său ştia a-l acoperi"). Era un bun conducător militar ("la lucruri de războaie meşter"), fiind de multe ori un exemplu în luptă pentru oştenii săi ("unde era nevoie însuşi se vârâea, ca văzându-l ai săi, să nu se îndărăpteze"). În plus, dădea dovadă de încredere în sine şi de tenacitate, nerenunţând la luptă nici în situaţiile mai dificile: "Şi unde biruiau alţii, nu perdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor".

duminică, 8 aprilie 2012

Calendar cu scriitori români: Emil Cioran

Calendar cu scriitori români: Emil Cioran: Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română Azi se împlinesc 101 ani de la naşterea scriitorului Emil Cioran. ...

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Bacalaureat 2012, proba orală - emiţătorul mesajului

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Am văzut în articolul anterior că unul dintre elementele situaţiei de comunicare este emiţătorul, prin urmare, una dintre întrebările de pe bilet l-ar putea viza pe acesta. 
Cine este emiţătorul mesajului în cazul nostru? Cred că e clar că emiţătorul este autorul textului. 
De cele mai multe ori, numele autorului este uşor de aflat dacă te uiţi sub text. Fie că este un text literar, fie că este un text nonliterar (memorialistic, epistolar, jurnalistic, stiinţific, eseistic), numele autorului său apare sub text. Nu ai altceva de făcut decât să-l cauţi acolo.
Singurele situaţii în care identitatea autorului pune ceva probleme sunt cele ale textelor populare (din categoria celor literare) şi  juridic-administrative (din categoria celor nonliterare).
Dacă ai un text popular, trebuie să spui că autorul este:
  • un om simplu, din popor, fără ştiinţă de carte;
  • anonim (adică, numele său nu este cunoscut, pentru că el nu şi-a iscălit textul, deoarece nici nu l-a scris, ci l-a transmis pe cale orală);
  • colectiv (adică, practic, textul nu este creaţia unui singur autor, ci a tuturor celor care au fost implicaţi în procesul transmiterii lui: unii au mai adăugat ceva textului iniţial, alţii au mai omis câte ceva).
În cazul unui text juridic-administrativ (adică, un articol de lege, un regulament de funcţionare al vreunei instituţii etc.), trebuie să spui că nu există un autor anume, pentru că la elaborarea legilor sau a regulamentelor participă mai multe persoane, jurişti de meserie, iar numele lor nu sunt cunoscute publicului larg.
Trebuie să mai menţionez că în modelele de subiecte pentru proba orală publicate de minister în ultimii doi ani nu sunt cerinţe referitoare la emiţătorul textului. Într-unul din cele două modele din 2010 există însă o asemenea cerinţă.