marți, 13 decembrie 2011

"Amintiri din copilărie", de Ion Creangă, clasa a VI-a, manualul Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Am fost rugat să răspund la două exerciţii din manual.
1. Precizează semnificaţia titlului.
Ca să rezolvăm un asemenea exerciţiu, vom face o scurtă compunere, după următorul plan:
- introducere : titlul are legătură cu conţinutul textului;
- cuprins:  povestim în câteva cuvinte conţinutul textului;
- încheiere : tragem o concluzie, prin care reluăm şi întărim ideea iniţială.
Iată un exemplu de asemenea compunere.
      Titlul acestui text este „Amintiri din copilărie”, deoarece autorul susţine că povesteşte o întâmplare adevărată de când era el mic.
      Într-o zi de vară, s-a dus la furat cireşe de la mătuşa Mărioara. Descoperit în copac, a sărit în grădina plină cu cânepă. Mătuşa l-a fugărit, dar el a reuşit să scape. Seara, când tatăl lui Nică a aflat despre întâmplare şi a fost nevoit să plătească paguba, l-a pedepsit pe făptaş.
      Prin urmare, Ion Creangă vrea să ne facă să credem că această întâmplare este reală, de aceea îi dă titlul „Amintiri din copilărie”.

2. Precizaţi care este raportul autor-narator-personaj.
    Autorul este o persoană reală, este Ion Creangă, scriitor român din secolul al XIX-lea. El scrie o lucrare intitulată "Amintiri din copilărie".
    Naratorul este vocea care povesteşte întâmplările. El face parte din lumea textului. El povesteşte la persoana I întâmplările unui personaj pe nume Nică. Tragem concluzia că cel care povesteşte este chiar Nică ajuns la vârsta maturităţii. Prin urmare naratorul se identifică cu personajul principal. Întrucât naratorul şi personajul sunt creaţiile lui Ion Creangă, iar Creangă pretinde că relatează întâmplări din propria copilărie, putem spune că şi el se identifică, în lumea imaginarului, cu cei doi.
    Naratorul şi personajul sunt proiecţii imaginare ale lui Ion Creangă.

miercuri, 7 decembrie 2011

"Mi-aştept amurgul", de Lucian Blaga

Forumul orei de limba română # Teste pentru admitere # Dictare online # Jocuri lingvistice şi literare # Meditaţii on-line la limba română # Rebus on-line
În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…

Comentariu pe Yahoo!Messenger


green_eyes_girl07: Buna seara
green_eyes_girl07: V-am scris si de pe site
green_eyes_girl07: Legat de poemul lui Blaga, "Mi-astept amurgul"
green_eyes_girl07: puteti, va rog, sa-mi spuneti ce-a vrut sa "descrie" prin "amurg"?
meditatii_la_romana: "Minunile întunericului" sunt adevăruri profunde pe care le purtăm în noi (despre noi, despre lume, despre existenţă), dar la care nu putem ajunge, în tinereţe, pentru că suntem prea orientaţi spre exterior, spre trăirile cotidiene, simple şi superficiale.
green_eyes_girl07: asadar, eul liric asteapta... batranetea/intelepciunea?
meditatii_la_romana: Cam aşa.
meditatii_la_romana: Maturitatea.
meditatii_la_romana: Care uneori vine numai prin suferinţă.
green_eyes_girl07: Multumesc!
meditatii_la_romana: Cu plăcere!
green_eyes_girl07: O seara placuta!
meditatii_la_romana: La revedere!

marți, 6 decembrie 2011

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale - ex. 4, pag. 60, clasa 9, manualul ART

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul danutz are pe forumul nou următoarea solicitare (citez):
am si eu nevoie de ex 4 si 5 de la pag 60,la personaje, jos
Îi ofer un exemplu de cum ar trebui să arate un răspuns corect.
În timp ce domnul, doamna Georgescu şi puişorul lor merg la gară cu birja, „gramama” este trimisă acolo cu tramvaiul, cu toate că este bătrână. Evident că ea întârzie şi ajunge în sala de aşteptare gâfâind. Când dă ochii cu ginerele său, rosteşte replica:
- Uf! Nu mai poci!
Aceste vorbe au rolul de a caracteriza personajul, scoţând în evidenţă originea socială joasă a acestuia. Cocoana Anica este o mahalagioaică, fără prea multă carte şi educaţie, care nu ştie să folosească limba română literară.
De altfel, aceeaşi expresie o foloseşte şi domnul Georgescu spre finalul textului. Asta vrea să spună că, în ciuda ifoselor lor de oameni de familie bună, cu obiceiuri burgheze, Georgeştii nu sunt decât nişte parveniţi, incapabili să-şi depăşească, în gândire şi comportament, extracţia socială.