Se afișează postările cu eticheta limba romana subiecte rezolvate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta limba romana subiecte rezolvate. Afișați toate postările

luni, 30 iunie 2014

Rezolvarea subiectelor - bacalaureat 2014, profil uman

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

Subiecte rezolvate

1. "adevărat" - real, veritabil, autentic; "se vor încrucişa" - se vor intersecta.
2. Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("şi" şi "în"), astfel încât ele formează o singură silabă: |şin|.
3. La acest meci important, în tribune se zărea o mare de capete.
4. întâlnirea providenţială (care marchează destinul), tânărul timid, femeia ideală.
5. Perspectivă subiectivă, naratorul relatează la persoana I întâmplări al căror personaj este.
6. "acel moment al vieţii mele"; "A fost clipa ... când am văzut întâia oară pe Alba."; "în minutul acela"; "când a ajuns în dreptul meu"; "când ea era la un pas de mine".
7. În text sunt două interogaţii retorice. Prima este: "Dar cum (am izbutit să întorc spre mine ochii ei şi să smulg un zâmbet)?  Ea are rolul de a atrage atenţia asupra momentului de maximă intensitate sufletească pe care l-a trăit personajul. Prin întrebare, autorul mobilizează participarea afectivă a cititorului, pentru că acesta are, în primă fază, impresia că el este cel întrebat. Răspunsul îl va da tot autorul, dar unui cititor, de data aceasta, amorsat afectiv. Cea de-a doua interogaţie retorică este: "A devenit oare mai mândră de ea însăşi plecând mai departe?" Este alt tip de interogaţie retorică, una care îşi conţine răspunsul, potenţându-l prin actul disimulat al întrebării. Autorul, de fapt, vrea să afirme. Da, era evident că femeia a devenit mai mândră, când a văzut câtă tulburare i-a produs bărbatului apariţia sa. Interogaţia retorică, în acest caz, accentuează răspunsul conţinut în ea, lucru învederat şi de frazele următoare, care dau explicaţii suplimentare.
8. existenţa acţiunii: "Ea m-a privit, înminunată de această întâmplare şi gravitatea ei s-a scuturat de mai multe ori în acele zbucniri de râs pe care totuşi se silea să le oprime."
existenţa personajelor ("eu" - personajul-narator şi Alba):  "eu n-am ştiut că femeia... care a trecut pe lângă mine, purta numele Alba."
9. Secvenţa dată surprinde momentul apariţiei Albei în mijlocul studenţilor şi studentelor adunaţi pe trotuarul din faţa facultăţii. Cu un aer mândru, frumoasa femeie trece printre ei, urmărită de privirile admirative ale fetelor. Scriitorul realizează o scenă de mare efect artistic, transformând-o pe Alba într-o adevărată apariţie divină coborâtă printre muritori. Contribuie la această impresie epitetele "de sus" (pentru "pas"), "care nu se oprea nicăieri" (pentru "privire") şi comparaţia "(ea parcurgea) talazurile de tineret, care se dau în lături ca valurile Mării Roşii dinaintea pasului lui Moise."

Rezolvarea subiectelor - bacalaureat 2014, profil real


Subiecte rezolvate

1. "straniu" - ciudat, bizar, neobişnuit; "făgăduisem" - promisesem.
2. Cratima indică rostirea legată a două cuvinte diferite ("câte" şi "o"), astfel încât se formează o singură silabă din ultimele sunete ale cuvântului "câte" şi cuvântul "o": |câ - teo|.
3. De atâtea suferinţe, i-a ajuns cuţitul la os.
4. visul, banii.
5. Perspectiva narativă este subiectivă. Naratorul relatează faptele la persoana I.
6. "bătea soarele amiezii", "se întâmplaseră astă-noapte", "să fiu la unsprezece la el".
7. Verbele la imperfect se folosesc de mai multe ori în text. Ele exprimă, în principiu, o acţiune trecută şi neterminată. În primele două paragrafe şi în ultimul paragraf verbele "cutremura", "bătea", "aşteptau", "era" şi "părea" conturează cadrul desfăşurării acţiunii, exprimând acţiuni durative. În continuare, pe parcursul textului întâlnim verbe la imperfect ori de câte ori personajul trece de la mişcări bruşte, punctuale (pentru care autorul foloseşte perfectul compus) la gesturi exterioare care durează mai mult ("făceau", "trebuiau", "găseam", "mă uitam" - valoare durativă) sau reflectează asupra unor posibilităţi ("se părea", "putea", "puteam", "aveam" - valoare evocativă).
8. prezenţa acţiunii: "Am tras repede hainele, am pornit alergând aproape."
prezenţa personajelor "eu" (personajul-narator) şi servitoarea: "N-am auzit când a intrat servitoarea."
9. În această secvenţă, personajul principal reflectează asupra puterii banului. I se pare ciudat că o bucată de hârtie are atâta importanţă în viaţa oamenilor şi că aceştia consideră firesc acest lucru. Discrepanţa între neînsemnătatea materială a banului (o bucată de hârtie ca oricare alta, ce poate fi ruptă mărunt şi arsă cu uşurinţă) şi valoarea ei morală imensă (te poate face fericit sau nefericit, bun sau rău) îl tulbură şi îl intrigă pe personajul-narator.

joi, 19 iunie 2014

Evaluarea naţională 2014 - subiecte rezolvate

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

O posibilă rezolvare a subiectelor de la Evaluarea naţională 2014

Subiectul I
A.
1. "fiindcă" - deoarece, pentru că; "cer" - solicit; "liniştit" - calm, paşnic, domol.
2. Virgula separă substantivul în vocativ "An (nou)" de restul enunţului.
3. Primul vers are măsura de 6 silabe, iar versul al doilea are măsura de 4 silabe.
4.a) exprimarea directă a unor sentimente: bucurie, speranţă provocate de sosirea anului nou;
b) prezenţa eului liric, marcată prin verbe la persoana I ("aştept", "cer") şi pronume şi adjective pronominale la persoana I ("mi", "mea").
5. Poezia lui Minulescu exprimă sentimente de bucurie şi de speranţă provocate de sosirea Anului Nou. Pentru a-şi exprima aceste sentimente, poetul alege forma unei scrisori adresate Anului Nou, personificat. Din acest motiv, titlul este "Rânduri pentru Anul Nou", substantivul "rânduri" având aici sensul de "şiruri de cuvinte", la fel ca în expresia "a-i scrie cuiva câteva rânduri". Aşadar, titlul anunţă forma poeziei şi orientează lectura, indicând felul cum trebuie înţeleasă.

Subiectul II
A.
1. Universitatea în cadrul căreia s-a realizat cercetarea este Universitatea York.
Categoria de copii cu o capacitate mai mare de empatie este cea a copiilor expuşi mai mult timp la literatura pentru copii.
2. Corina Zorzor, "Empatia, o abilitate dobândită prin lectură".
3. "de" - prepoziţie simplă; "care" - pronume relativ; "şi" - conjuncţie coordonatoare; "psihologice" - adjectiv propriu-zis.
4. "aceia" - subiect simplu; "capacitate" - complement direct;
5. "când sunt scrise bine" - CT (subordonată temporală);
"care îl încurajează pe cititor" - AT (subordonată atributivă);
"să înţeleagă mai bine profunzimea experienţei umane" - CI (subordonată completivă indirectă).
6. Dorinţa lui este să ia examenul. ("să ia examenul" - PR)

luni, 1 iulie 2013

Rezolvarea subiectelor, bacalaureat 2013, profil real

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

Cerinţele pot fi găsite pe celălalt blog.

Rezolvări
1."mormane" - grămezi, "uzate" - tocite, deteriorate, degradate.
2. Cratima indică rostirea legată a două cuvinte. Se rostesc în aceeaşi silabă sfârşitul cuvântului "câte" şi cuvântul "un" ( "câ - teun").
3. La această acţiune trebuie să punem umărul cu toţii.
4. Perspectiva este obiectivă.
5. Două motive literare: oraşul, drumul.
6. "Strada Rahmaninov era la capătul ei dinspre lacuri..."; "De acolo, strada era pavată...".
7. Imperfectul exprimă o acţiune trecută şi neterminată, aflată în plină desfăşurare la momentul prezentării ei. Astfel, el are o mare putere evocativă, adică aduce la viaţă şi păstrează scena sub ochii cititorului. Aceasta este şi funcţia lui în acest fragment: de a învia şi a fixa în mintea noastră un cadru descriptiv: strada Rahmaninov şi grupul de oameni, dintre care se distinge bărbatul cel voinic. Cu alte cuvinte, este un imperfect descriptiv, potrivit pentru expoziţiunea unui roman.
8. Textul aparţine genului epic, datorită prezenţei instanţelor comunicării narative ( narator, personaje) şi a naraţiunii ca mod de expunere predominant. Naratorul este obiectiv şi omniscient, relatând la persoana a III-a. Personajele sunt cei douăzeci de oameni care merg în coloană pe strada Rahmaninov. Întrucât avem de-a face cu un roman, modul de expunere predominant este naraţiunea, chiar dacă în acest fragment se foloseşte mai mult descriererea, pentru că ne aflăm la începutul textului, în expoziţiune. Acţiunea este abia la început, cei douăzeci de oameni  merg la lucru.

sâmbătă, 22 iunie 2013

Rezolvarea subiectului de la Evaluarea Naţională 2013, sesiunea specială

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Rebus on-line # Jocuri lingvistice şi literare

Varianta 6

Rezolvare
A.
1. „merge” – se duce, „poruncă” – ordin, „gătită” – aranjată, dichisită, elegantă
2. Virgula separă substantivul în vocativ „surioară” de restul propoziţiei.
3. „sfânta biserică”, „grădină”, „împărăţiei”, „acasă”.
4. Naraţiunea şi dialogul.
5. În acest fragment de basm este vorba despre o fată bună şi harnică, fiica unui moşneag, însurat cu o babă, care avea, la rândul ei, o fată. Duminică dimineaţa, baba şi fata ei pleacă la biserică şi o lasă pe fata moşneagului acasă cu poruncă să le pregătească mâncarea. Cu ajutorul unor nuci fermecaţi, fata moşneagului se transformă în crăiasă şi se duce la biserică. Citatul dat sugerează cuminţenia şi credinţa fetei. Deşi l-a uimit chiar pe fiul împăratului cu frumuseţea ei, ea nu a stat în biserică decât atât cât a fost nevoie pentru a lua anafură şi apoi a plecat repede acasă să-şi îndeplinească sarcinile date de babă. Pe de altă parte, din acest pasaj reiese ironia autorului popular la adresa babei şi a fetei sale.

B.Caracterizarea personajului

Planul compuneriiCompunerea
Introducere
 - scurt rezumat al acţiunii
În acest fragment de basm este vorba despre o fată...
Cuprins
- locul personajului în acţiune;
- ce tipuri de caracterizare foloseşte autorul şi ce însuşiri are personajul:
  • caracterizare directă (făcută de autor şi de alte personaje) - ce însuşiri reies;
  • caracterizare indirectă (trăsăturile personajului reies din faptele sale) - ce însuşiri reies.

Fata moşneagului este personajul...
Pentru a-i contura portretul autorul foloseşte atât caracterizarea...


Caracterizarea directă este făcută de către autor şi de către alte personaje din text. Astfel, autorul ne spune... Personajul colectiv „lumea” (din biserică) apreciază că fata moşului este ...Un alt personaj, fata babei,consideră că ...
Caracterizarea indirectă se realizează printr-o singură modalitate: prezentarea faptelor personajului. Din felul cum se comportă...
Încheiere
- concluzie (tipuri de caracterizare folosită şi însuşirile personajului, pe scurt).
În concluzie, prin caracterizare directă şi indirectă...
.............................................................................................................
O propunere de caracterizare puteţi găsi pe blogul Compuneri, eseuri, texte argumentative.

luni, 25 iunie 2012

Evaluarea Naţională 2012 - limba română, subiecte rezolvate

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Subiectele şi baremul de evaluare şi notare pot fi găsite aici.



Subiectul I
A.
1. leac -  medicament, remediu, doctorie, tratament
înfricoşătoare – înspăimântătoare,  îngrozitoare, groaznice etc.
crezuse -  socotise,  îşi închipuise,  considerase etc.
2. Semnul exclamării marchează sfârşitul unei propoziţii exclamative.
3. epitete – grele, înfricoşătoare,  ameţitoare, rănită;
enumeraţie – ...până îi va cădea cartea din mână, până când  îi va cădea capul pe pernă, până când îi vor cădea, grele, pleoapele...; 
...un jurnal cu întâmplări nostime, ... cu avânturile, cu certurile, cu neînţelegerile... etc.
4. naraţiunea, dialogul, descrierea
5. Personajul Dan este un copil căruia îi plăcea să citească. Citind, el intra în lumea cărţii, trăia, împreună cu personajele din carte,  emoţiile lor. Cititul devenea astfel, pentru el, un leac. Trăind emoţiile altora, emoţii fictive, din lumea imaginară, Dan  uita de propriile emoţii, cele adevărate, din lumea reală. Secvenţa citată vrea să semnifice că Dan reuşea aşa de bine să se transpună în lumea imaginară, încât, ori de câte ori citea cartea, părea că retrăieşte aventurile împreună cu eroii fictivi din Evul Mediu. Şi asta îi plăcea foarte mult.

Subiectul  II
A.
1. Numele autorului este Ion Vianu.
Un dezavantaj al e-bookului este dificultatea răsfoirii.
Un avantaj al e-bookului este că eşti conectat la un dicţionar şi regăseşti instantaneu definiţiile cuvintelor.
2. Articolul se numeşte Kindle şi a apărut în revista Dilemateca.
3. c. subiectivă
4. – pronume personal, complement direct;
 cuvintelor – substantiv comun, atribut substantival genitival;
să ştiu – verb predicativ, predicat verbal.