Blogul profesorului de limba română

Calendar cu scriitori români: Radu Stanca

2012-03-05T18:16:00.000+02:00

Calendar cu scriitori români: Radu Stanca: Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română Astăzi se împlinesc 92 de ani de la naşterea lui Radu Stanca. Radu...

Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română

"Două loturi", de I.L. Caragiale - exerciţii, clasa a VII-a, manualul Humanitas

2012-03-04T14:54:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 3 / pag. 182

Î: Discutaţi cum se stabileşte contactul cu cititorul.

R: În două secvenţe ale textului naratorul stabileşte un contact cu cititorul.

Într-o primă secvenţă Caragiale imaginează un dialog între un presupus cititor şi naratorul textului. Naratorul îşi închipuie că un potenţial cititor l-ar putea întreba de unde ştie dl Lefter de câştig dacă a pierdut biletele, iar el îi răspunde că le-a cumpărat cu bani de împrumut de la dl căpitan Pandele şi a aflat de la el. La sfârşitul secvenţei naratorul îşi exprimă convingerea că cititorul a găsit acum răspuns la întrebarea sa: "Cititorul a înţeles acuma ce caută...".

A doua secvenţă în care naratorul ia contact cu cititorul este la finalul textului: "Dar... fiindcă nu sunt...madam Popescu.". Aici naratorul se adresează direct cititorului folosind un pronume de persoana a II-a plural: "să vă spun". Cuvintele care indică prezenţa naratorului sunt: "nu sunt", "prefer", "să spun", "nu ştiu", "meu".

Ex. 4 / pag. 182

Î: Ce rol are acest contact în textul studiat? Alegeţi...

R: Contactul dintre cei doi are rolul de a atrage interesul cititorului asupra celor povestite.

Calendar cu scriitori români: Mihai Ursachi

2012-02-17T22:14:00.000+02:00

Calendar cu scriitori români: Mihai Ursachi: Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română Astăzi se împlinesc 71 de ani de la naşterea scriitorului Mihai Ur...

Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română

Dictare: Când se scrie "căi", când se scrie "că-i"

2012-02-13T10:10:00.000+02:00

Dictare: Când se scrie "căi", când se scrie "că-i": FORUMUL OREI DE LIMBA ROMÂNĂ JOCURI LITERARE ŞI LINGVISTICE 1. Căi se scrie fără cratimă pentru că este un singur cuvânt. El poate fi: s...

Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română

Pronumele nehotărât şi adjectivul pronominal nehotărât - clasa a VII-a

2012-01-29T11:04:00.002+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 3 / pag. 106

„fiecare” – adjectiv pronominal nehotărât, se acordă cu substantivul „fulg” (masculin, singular, acuzativ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„unii” - adjectiv pronominal nehotărât, se acordă cu substantivul „copii” (masculin, plural, nominativ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„alţii” – pronume nehotărât, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„orice”- pronume nehotărât, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;

„atâtea” - pronume nehotărât, genul feminin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„oricui” - pronume nehotărât, cazul dativ, funcţia sintactică de subiect;

„unul” - pronume nehotărât, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„(pe) altul” - pronume nehotărât, genul masculin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct.

Pronumele demonstrativ - clasa a VII-a

2012-01-25T20:17:00.001+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul elenabubble23 postează pe forum următorul mesaj:

Buna seara! Ma ajutati cu exercitiul 2 de la pagina 103,manual Huamnitas clasa a VII-a?

Uitati cum am rezolvat.Sper sa ma ajutati.Nu stiu daca este corect.Cam ce ar trebui sa mai adaug?

primul text

ceilalti- pronume demonstrativ,de diferentiere,gen masc. , nr. plural,caz N,f.s. S .

acestia-pron.dem.,de apropiere,genul masc.,nr.pl.,caz N, f.s. S .

acesta- pron.dem. , de aporpiere, gen masculin,nr singular, cazN,f.s. S.

al doilea text

acestea-adj pron demonstrativ de apropiere,det subst "noptile" nr.pl.,gen fem.,caz Ac.,f.s. At adj.

acestea-adj.pron.dem. de apropiere,det. subst."anul",gen masc.,nr sing,caz N ,f.s.At adj.

aceleasi - adj pron dem.,de identitate,det subst"corabii",gen fem,nr pl.,caz N,At adj.

Adăugat (2012-01-25, 6:59 PM)

---------------------------------------------

la al doilea text al doilea cuvant analizat este acesta*

Rezolvarea corectă şi completă este următoarea:

Ex. 2 / pag. 103, clasa 7, manual Humanitas

„ceilalţi” – pronume demonstrativ de diferenţiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„aceştia” - pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„celălalt” – adjectiv pronominal demonstrativ de diferenţiere, se acordă cu substantivul „miros” ( neutru, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„acela” - pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de nume predicativ;

„acesta” - pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;

„acesta” - adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „anul” ( masculin, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„acestea” - adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „nopţile” ( feminin, plural, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„aceleaşi” - adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, se acordă cu substantivul „corăbii” ( feminin, plural, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival.

Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv - clasa a şaptea

2012-01-21T23:26:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Într-adevăr, analiza acestora ridică unele probleme. Propun o rezolvare aici şi aici.

Ex. 2 / pag. 101, manual Humanitas, clasa a VII-a

„noastre” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „casele” (feminin, plural, Ac.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„meu” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana I; se acordă cu substantivul „cozonacul” (masculin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„(de la) ai tăi” – pronume posesiv, înlocuieşte mai multe obiecte posedate, gen masculin; înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana II; cazul Ac., cu prepoziţia „de la”, funcţia sintactică de atribut pronominal prepoziţional;

„sa” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana III; se acordă cu substantivul „obligaţia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;

„noastră” - adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „familia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival.

Ex. 2 / pag. 69, clasa 7, manual Humanitas

2012-01-20T00:15:00.001+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 2 / pag. 69
Realizaţi o scurtă prezentare a modului în care are loc înlănţuirea secvenţelor povestirii.

Ceea ce atrage atenţia în această povestire este numărul mare al secvenţelor naraţiunii şi modul în care autorul foloseşte tehnica înlănţuirii.

Delimităm în primele două pagini ale textului nu mai puţin de 9 secvenţe narative. Pentru prezentarea lor autorul foloseşte tehnica înlănţuirii, adică aranjarea lor în ordinea temporală a desfăşurării întâmplărilor.

Astfel, textul începe cu evocarea unei toamne aurii în Moldova de altădată.

Secvenţa a doua restrânge cadrul şi ne prezintă ce se întâmpla pe atunci la Hanul Ancuţei. Legătura dintre cele două secvenţe se face prin conjuncţia „şi” urmată de adverbul „atuncea”, care trimite la momentul evocat anterior.

Secvenţa a treia ne prezintă chipul Ancuţei şi este legată de secvenţa precedentă prin conjuncţia „iar” urmată de numirea personajului „Ancuţa cea tânără”.

A patra secvenţă a textului descrie Hanul Ancuţei. Pentru a introduce această secvenţă naratorul ni se adresează direct nouă, cititorilor: „Trebuie să ştiţi dumneavoastră...”.

În secvenţa a cincea ni se face cunoştinţă cu personajul principal al naraţiunii, comisul Ioniţă. Legătura cu secvenţa anterioară se face logic prin adverbul „acolo”, care trimite la hanul ce a fost descris mai înainte.

Secvenţa a şasea ne înfăţişează calul cel slab al lui Ioniţă şi este înlănţuită logic prin reluarea cuvântului „cal”, cu care se terminase secvenţa anterioară.

A şaptea secvenţă decurge logic din cea de dinaintea ei, căci în ea comisul vorbeşte chiar despre calul ce ne fusese prezentat înainte. Autorul nu foloseşte niciun cuvânt de legătură, ci pur şi simplu juxtapune secvenţa după cea de dinaintea ei.

Secvenţa a opta conţine replica ironică a lui moş Leonte la adresa calului. Legătura între această secvenţă şi cea anterioară se face prin conjuncţia coordonatoare „însă” şi prin reluarea verbului „a se duce” cu care se terminase secvenţa a şaptea.

În sfârşit ultima secvenţă este cea în care comisul Ioniţă îi răspunde lui moş Leonte, prin urmare se face o înlănţuire logică şi cronologică, fiind vorba despre acelaşi subiect şi de acţiuni care îşi urmează una alteia în ordine temporală. Formal, legătura între secvenţe se face printr-o formulă de adresare: „Să ştii dumneata, prietine Leonte!”.

În concluzie, la începutul textului său, Sadoveanu construieşte mai multe secvenţe narative în care conturează cadrul acţiunii – locul şi timpul – şi introduce câteva personaje importante: Ancuţa, moş Leonte, comisul Ioniţă şi calul său. Ca metodă de aranjare a secvenţelor autorul foloseşte înlănţuirea, adică dispunerea secvenţelor în ordinea în care s-au desfăşurat întâmplările. Elementele formale folosite pentru a realiza înlănţuirea sunt cuvintele de legătură (conjuncţii, adverbe), repetarea unor cuvinte din secvenţele anterioare, juxtapunerea şi adresarea directă către cititori.

Diferenţa dintre "expus" şi "vulnerabil"

2011-12-23T17:56:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Redau aici discuţie interesantă pe care am purtat-o pe messenger. Şi părerile voastre sunt binevenite.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

raulmonda: buna seara

raulmonda: am o mica disputa cu un prieten referitor la diferenta dintre intelesul cuvintelor "expus" si "vulnerabil"; am verificat si DEX-ul

meditatii_la_romana: Bună ziua.

meditatii_la_romana: EXPÚS adj. nesigur, periculos, primejdios. (Un loc ~.)

meditatii_la_romana: VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile.

raulmonda: in acceptiunea mea vulnerabil implica prezenta riscului si a unei slabiciuni care poate fi exploatata; pe de alta parte "expus" implica prezenta unui risc fara a fi prezenta si slabiciunea. Cu alte cuvinte "expus" inseamna a fi in fata riscului dar nu neaparat supus unei actiuni

meditatii_la_romana: Au o zonă semantică în comun, zic eu, şi asta ţine de ceea ce aţi numit "prezenţa riscului".

meditatii_la_romana: Diferenţa ar consta în cauza riscului.

meditatii_la_romana: La "vulnerabil" riscul se datorează unei carenţe intrinseci, funciare, care ţine, deci, de natura obiectului.

meditatii_la_romana: La "expus" riscul, zic eu, se datorează unei circumstanţe exterioare, din afara obiectului.

raulmonda: disputa intre noi a aparut in urmatorul context: un avion plin cu pasageri este rapit de teroristi (islam). Prietenul meu a afirmat ca pasagerii de origine americana vor fi cei mai vulnerabili, si eu l-am corectat ca fiind "expusi"

raulmonda: si de aici disputa

meditatii_la_romana: Dacă sunt consecvent cu mine însumi, trebuie să fiu de acord cu prietenul dvs.

raulmonda: mda, asa este

meditatii_la_romana: Expuşi erau toţi atacului, dar americanii erau mai vulnerabili, tocmai pentru că erau americani,

meditatii_la_romana: deci datorită unei calităţi intrinseci a lor.

meditatii_la_romana: Când ne urcăm în avion suntem toţi expuşi unui atac terorist.

raulmonda: exact, aveti dreptate

meditatii_la_romana: Americanii sunt mai vulnerabili pentru că s-ar putea ca teroriştii să nu mă vrea pe mine, român,

meditatii_la_romana: pentru că nu-i interesez,

raulmonda: asa este

meditatii_la_romana: ci vor vrea să ceară despăgubiri guvernului american,

raulmonda: am inteles

meditatii_la_romana: pentru un cetăţean american.

meditatii_la_romana: Eu s-ar putea să scap.

raulmonda: deci americanul este vulnerabil, pe cind romanul doar expus

raulmonda: corect

raulmonda: va multumesc.

Jurnalul personajelor: Jurnalul lui Percy (Percy Jackson şi Olimpienii : ...

2011-12-16T14:00:00.000+02:00

Jurnalul personajelor: Jurnalul lui Percy (Percy Jackson şi Olimpienii : ...: Dragă Jurnalule, Eu cu Annabeth şi cu Grover (prietenul meu satir) tocmai scăpasem din explozia din autobuz, p...

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

"Amintiri din copilărie", de Ion Creangă, clasa a VI-a, manualul Humanitas

2011-12-13T22:03:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Am fost rugat să răspund la două exerciţii din manual.

1. Precizează semnificaţia titlului.

Ca să rezolvăm un asemenea exerciţiu, vom face o scurtă compunere, după următorul plan:

- introducere : titlul are legătură cu conţinutul textului;

- cuprins: povestim în câteva cuvinte conţinutul textului;

- încheiere : tragem o concluzie, prin care reluăm şi întărim ideea iniţială.

Iată un exemplu de asemenea compunere.

Titlul acestui text este „Amintiri din copilărie”, deoarece autorul susţine că povesteşte o întâmplare adevărată de când era el mic.

Într-o zi de vară, s-a dus la furat cireşe de la mătuşa Mărioara. Descoperit în copac, a sărit în grădina plină cu cânepă. Mătuşa l-a fugărit, dar el a reuşit să scape. Seara, când tatăl lui Nică a aflat despre întâmplare şi a fost nevoit să plătească paguba, l-a pedepsit pe făptaş.

Prin urmare, Ion Creangă vrea să ne facă să credem că această întâmplare este reală, de aceea îi dă titlul „Amintiri din copilărie”.

2. Precizaţi care este raportul autor-narator-personaj.

Autorul este o persoană reală, este Ion Creangă, scriitor român din secolul al XIX-lea. El scrie o lucrare intitulată "Amintiri din copilărie".

Naratorul este vocea care povesteşte întâmplările. El face parte din lumea textului. El povesteşte la persoana I întâmplările unui personaj pe nume Nică. Tragem concluzia că cel care povesteşte este chiar Nică ajuns la vârsta maturităţii. Prin urmare naratorul se identifică cu personajul principal. Întrucât naratorul şi personajul sunt creaţiile lui Ion Creangă, iar Creangă pretinde că relatează întâmplări din propria copilărie, putem spune că şi el se identifică, în lumea imaginarului, cu cei doi.

Naratorul şi personajul sunt proiecţii imaginare ale lui Ion Creangă.

"Florin scrie un roman", de Mircea Cărtărescu - secvenţe narative

2011-12-08T17:39:00.001+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

"Mi-aştept amurgul", de Lucian Blaga

2011-12-07T19:43:00.003+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line
În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…

Comentariu pe Yahoo!Messenger

green_eyes_girl07: Buna seara
green_eyes_girl07: V-am scris si de pe site
green_eyes_girl07: Legat de poemul lui Blaga, "Mi-astept amurgul"
green_eyes_girl07: puteti, va rog, sa-mi spuneti ce-a vrut sa "descrie" prin "amurg"?
meditatii_la_romana: "Minunile întunericului" sunt adevăruri profunde pe care le purtăm în noi (despre noi, despre lume, despre existenţă), dar la care nu putem ajunge, în tinereţe, pentru că suntem prea orientaţi spre exterior, spre trăirile cotidiene, simple şi superficiale.
green_eyes_girl07: asadar, eul liric asteapta... batranetea/intelepciunea?
meditatii_la_romana: Cam aşa.
meditatii_la_romana: Maturitatea.
meditatii_la_romana: Care uneori vine numai prin suferinţă.
green_eyes_girl07: Multumesc!
meditatii_la_romana: Cu plăcere!
green_eyes_girl07: O seara placuta!
meditatii_la_romana: La revedere!

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale - ex. 4, pag. 60, clasa 9, manualul ART

2011-12-06T21:11:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul danutz are pe forumul nou următoarea solicitare (citez):
am si eu nevoie de ex 4 si 5 de la pag 60,la personaje, jos
Îi ofer un exemplu de cum ar trebui să arate un răspuns corect.

În timp ce domnul, doamna Georgescu şi puişorul lor merg la gară cu birja, „gramama” este trimisă acolo cu tramvaiul, cu toate că este bătrână. Evident că ea întârzie şi ajunge în sala de aşteptare gâfâind. Când dă ochii cu ginerele său, rosteşte replica:

- Uf! Nu mai poci!

Aceste vorbe au rolul de a caracteriza personajul, scoţând în evidenţă originea socială joasă a acestuia. Cocoana Anica este o mahalagioaică, fără prea multă carte şi educaţie, care nu ştie să folosească limba română literară.

De altfel, aceeaşi expresie o foloseşte şi domnul Georgescu spre finalul textului. Asta vrea să spună că, în ciuda ifoselor lor de oameni de familie bună, cu obiceiuri burgheze, Georgeştii nu sunt decât nişte parveniţi, incapabili să-şi depăşească, în gândire şi comportament, extracţia socială.

Exerciţiul 2 / pagina 59, clasa 7, manual Humanitas

2011-11-27T10:11:00.001+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul cupcake îmi scrie pe forum (greşelile îi aparţin):

La exercitiul 2 de la pagina 59 cel cu functiile sintactice
iata cum cred ca este corect:
-de nemodificat: f.s de complement circumstantial de mod
-de a evidentia:complement direct
-de a imagina:atribut
-umpland:comp-lement circumstantial de timp
-de a cauta:nume predicativ
-nu (poate) exista:complement direct

este corect?

Iată răspunsul meu.

Din păcate, nu este corect. În primul rând, trebuia să analizezi complet verbele la moduri nepersonale. În al doilea rând, nu ştii funcţiile sintactice, confunzi, mai ales, funcţia de nume predicativ cu funcţia de complement circumstanţial de mod.

Analiza corectă

de nemodificat - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul supin, aspectul negativ, funcţia sintactică de nume predicativ;

(de) a evidenţia - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de atribut verbal;

neobservate - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul participiu, aspectul negativ, genul feminin, numărul plural, funcţia sintactică de atribut adjectival;

(de) a imagina - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de nume predicativ;

umplând - verb predicativ, conjugarea III, diateza activă, modul gerunziu , aspectul afirmativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod ;

(de) a căuta - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de nume predicativ;

exista - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de complement direct;

legate - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul participiu, aspectul afirmativ, genul feminin, numărul plural, funcţia sintactică de atribut adjectival.

Dacă aveţi întrebări, puneţi-le aici sau pe forum.

Exerciţiul 5 / pagina 94, clasa 8, manual Humanitas

2011-11-21T23:10:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

"Mara", de Ioan Slavici - indici spaţiali

2011-11-15T22:30:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 3 / p. 45

La începutul romanului, în expoziţiune, Slavici ne face cunoştinţă cu personajul principal, Mara Bârzovanu şi ne descrie cadrul unde vor avea loc întâmplările. Pentru a crea impresia de veridicitate, acţiunea este plasată într-un spaţiu care împrumută elemente ale realului. Localităţile Lipova, Radna, Arad şi altele, mai mici, precum şi râul Mureş, pomenite în primul capitol, pot fi uşor localizate pe harta reală a României. Pentru necesităţile naraţiunii, Slavici transfigurează însă realitatea, scoţând în evidenţă Lipova şi Radna, pe care le face adevărate centre comerciale. În plus, autorul îşi manifestă subiectivismul atunci când apreciază că „în faţa bisericii se întinde Radna cea frumoasă”, că biserica românească din Lipova are „turnul sclipicios şi plin de zorzoane” şi că „pe Murăş la vale se întinde şesul cel nesfârşit al Ţării Ungureşti”. Epitetele „cea frumoasă”, „sclipicios şi plin de zorzoane” şi „cel nesfârşit” sunt expresii ale viziunii proprii a autorului asupra spaţiului acţiunii. Realitate şi ficţiune se împletesc astfel în romanul „Mara”.

Meditaţii on-line la limba română

Modele de subiecte pentru Evaluarea Naţională şi Bacalaureat 2012

2011-11-04T00:10:00.002+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Evaluarea Naţională 2012
Precizări
Model de subiect la limba română 2012
Model de barem de evaluare şi notare 2012

Bacalaureat 2012
Precizări pentru proba orală de limba română 2012
Model de subiect pentru proba orală la limba română 2012
Model de barem de evaluare şi notare la proba orală
Precizări pentru proba scrisă de limba română 2012
Model de subiect pentru proba scrisă la limba română 2012
Model de barem de evaluare şi notare la proba scrisă

Audiţie plăcută în audienţă la ministrul Culturii

2011-10-31T23:29:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Paronimele sunt importante. Paronimele te pot compromite. Nu ca pe şoferii care spun că le-a rămas maşina „pe geantă” (în loc de „pe jantă”), ci rău de tot, îţi pot compromite cariera, mai ales dacă eşti într-o funcţie publică. Aşa a păţit-o ministrul Culturii, Kelemen Hunor, cu ocazia discursului ţinut la deschiderea Festivalului „George Enescu” 2011, un eveniment muzical de mare ţinută, aflat anul acesta la cea de-a XX-a ediţie.

În faţa miilor de spectatori din Sala Palatului, dl Hunor a izbutit să se ţină tare pe tot parcursul cuvântării. A fost încordat şi concentrat, ca un gimnast la inele în finala olimpică. N-a comis nicio greşeală de gramatică sau de pronunţie. N-a rotunjit (prea tare) vocalele nelabiale (aşa cum fac, de obicei, nativii maghiari). În fine, a fost (aproape) impecabil. Asta, atâta timp cât a citit cuminte, atent şi conştiincios de pe hârtiile din mână...

Însă la fel ca gimnastul care - după ce depăşeşte cu brio cele mai grele elemente ale exerciţiului - de bucurie îşi pierde concentrarea tocmai la ieşirea de pe aparat şi ratează aterizarea, dl Hunor s-a hotărât, prezumţios de imprudent, să vorbească liber, fără să se mai uite în foi. Zâmbitor şi încrezător, a ridicat privirea din hârtii – textul scris probabil se isprăvise – şi, sigur de data asta pe el, a urat celor câteva mii de spectatori din Sala Palatului, tuturor radioascultătorilor şi telespectatorilor din România, în sfârşit, întregii Românii melomane şi elevate, două vorbe pentru care cu siguranţă va deveni celebru: Audienţă plăcută!

N-am putut să vin şi eu la acest eveniment, dar am urmărit la televizor cum audienţă îi ia locul lui audiţie, spre veşnica şi ireparabila compromitere a bietului medic veterinar şi profesor de filosofie, ajuns – prin politică - ministru al Culturii în România.

Cuvântul polisemantic şi omonimele

2011-10-30T16:29:00.001+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul elev_bun mă întreabă pe forum ce diferenţă este între omonime şi cuvinte polisemantice.

Teoretic, diferenţa pare evidentă. Omonimele sunt două (sau mai multe cuvinte) care, întâmplător, au aceeaşi formă (acelaşi corp sonor), dar au sensuri total diferite. Cuvântul polisemantic este un cuvânt care are mai multe sensuri înrudite. Repet, în-ru-di-te.

Practic, uneori e mai greu de spus dacă avem de-a face cu două cuvinte diferite sau numai cu unul singur, cu mai multe sensuri înrudite.

Să exemplific.

1. Cuvintele sare şi sare sunt omonime. Au aceeaşi formă (sunt formate din aceleaşi sunete: s, a, r, e), dar au înţeles total diferit:

Maria sare coarda.

Mama pune sare în mâncare.

2. Cuvântul baie este polisemantic. El are mai multe sensuri înrudite.

- cadă: Am pus apă în baie.

- încăpere: Uşa de la baie s-a rupt.

- spălare: Eu fac baie.

Aici nu e la fel ca mai sus, în cazul lui sare-sare. Nu avem trei cuvinte cu aceeaşi formă, ci este un singur cuvânt cu trei sensuri înrudite (toate au legătură cu apa, cu ideea de spălare). Provine din latinescul bannea.

Ca să fie şi mai clar, trebuie să ştiţi că mai există un cuvânt baie (omonim cu cel de mai sus), care înseamnă mină. Provine din maghiarul banya. Îl întâlnim în denumirile oraşelor Baia Mare, Baia de Fier, Baia de Aramă, care se numesc aşa, deoarece există o mină în regiune. Prin urmare primul cuvânt baie (cel cu trei sensuri) şi acesta (cu sensul de mină) sunt omonime.

"Iapa lui Vodă" - exerciţiile 5 şi 7 / pag. 51, clasa a VII-a, manualul Humanitas

2011-10-30T15:59:00.000+02:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 5 / p. 51

Pe parcursul întâlnirii cu domnitorul comisul Ioniţă trece prin diferite stări sufleteşti.

La început, la intrarea în „odaia cea mare” unde îl aştepta Vodă, este cuprins de emoţie la gândul întâlnirii cu stăpânul ţării: „atuncea mi-au năvălit sângele în ochi şi mi s-au împainjenit vederile.” Se stăpâneşte, îşi face curaj şi se închină voievodului cu speranţă în suflet că i se va face dreptate: „mă gândeam că la domn nou şi tânăr trebuie să găsesc eu milă pentru supărările mele.”

Apoi, în clipa în care aude glasul domnitorului şi-şi dă seama că era chiar boierul de la han, comisul este cuprins de spaimă: „pe loc am înţeles că trebuie să închid ochii şi să fiu înfricoşat”. Ca un gest instinctiv de iertare, apucă poala hainei acestuia şi o duce la gură.

Îşi revine însă repede atunci când observă că Vodă nu pare supărat, ba dimpotrivă, „ochii (...) se încreţeau de râs ca şi la han”. Scoate cu îndrăzneală documentele şi i le prezintă. Vodă le studiază cu atenţie, apoi îi spune că îi va face dreptate. După care îl întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă nu-i făcea dreptate. Văzându-l pe domnitor „cu ochii subţiaţi a zâmbet”, comisul Ioniţă îşi dă seama că nu-i niciun pericol şi îşi permite să repete gluma de la han.

În concluzie, pe parcursul întâlnirii cu Vodă, comisul Ioniţă trece prin stări sufleteşti diferite: timiditate, spaimă şi, la final, bucurie. Atitudinea lui alternează între respect şi supunere, pe de o parte, şi îndrăzneală măsurată pe de alta.

Ex. 7 / p. 51

Istorisirea comisului se încheie cu fraza: „După asta puteţi cunoaşte ce fel de om sunt eu!”

Este o frază prin care Ioniţă vrea să atragă atenţia celor din jur că trebuie să îl judece nu după aspectul său exterior din prezent sau după calul lui cel slăbănog, ci după faptele de curaj din poveste. El era cel care vorbise cu îndrăzneală boierului de la han. El era cel care avusese curaj să meargă chiar la Vodă după dreptate. El era, mai ales, cel care îşi permisese să glumească pe seama domnitorului ţării, chiar în faţa lui, fără ca acesta să se supere. Prin urmare el era o persoană deosebită, extraordinară. Iată cum trebuia să fie considerat de călătorii poposiţi la Hanu Ancuţei.

Fraza finală este, prin urmare, expresia mândriei şi semeţiei comisului Ioniţă.

"Iapa lui Vodă" - exerciţiul 4, pag. 51, manual Humanitas, cls. 7

2011-10-29T10:56:00.000+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 4 / pag. 51

Nota dominantă a istorisirii comisului Ioniţă este umorul.

În primul rând, suntem tentaţi să râdem de „vitejiile” comisului, care par cam trase de păr. El apare ca un erou în propria-i poveste. El îl întâmpină pe boier la han şi-i urează sănătate. Apoi, practic, îl acaparează pe boier pe timpul popasului acestuia la han, povestindu-i necazurile sale. El are marele curaj să-i spună boierului că, dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. El merge la Vodă şi este primit imediat în audienţă. El dovedeşte încă o dată o îndrăzneală nemaipomenită, spunându-i lui Vodă că nu-şi ia vorba înapoi şi are iapa pregătită, dacă nu i s-ar fi făcut dreptate. În toate aceste întâmplări, comisul este personajul principal şi săvârşeşte fapte aproape incredibile. Prin extraordinarul lor, aceste fapte par mai degrabă inventate de comis, aşa încât trebuie privite cu un zâmbet îngăduitor.

În al doilea rând, râdem de întâmplarea centrală a povestirii, cu cele două secvenţe ale sale. Ioniţă îi spune boierului la han că dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. Ioniţă îi spune lui Vodă că, dacă nu-i făcea dreptate, iapa era pregătită peste drum. Aceste două secvenţe stârnesc hazul.

Deci prin ton şi prin conţinut istorisirea comisului Ioniţă are umor.

"Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creangă (exerciţii)

2011-10-20T21:19:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte

Ex. 3 / p17

Î: Descrie reacţia tatălui faţă de comportamentul lor. Ce le reproşează fiilor săi mai cu seamă?
R: Fiii cei mari ai împăratului eşuează în tentativa lor de a se dovedi vrednici să conducă o împărăţie. Amândoi se întorc din drum de frica ursului apărut în cale. Reacţia tatălui său este un amestec de sarcasm şi amărăciune.

Când cei doi se întorc umiliţi din expediţia nereuşită, împăratul îi ironizează muşcător. Pe primul îl întreabă cu prefăcută mirare ce-a uitat acasă de s-a întors aşa repede, iar pe cel de-al doilea îl întâmpină cu un proverb ucigător la adresa laşilor înfumuraţi: Apără-mă de găini, că de câni nu mă tem.

În adâncul sufletului tatăl este însă trist când vede ce feciori neisprăviţi are. Îl supără nu doar neputinţa acestora, ci şi lipsa lor de ruşine, căci ei nu par prea afectaţi de cele întâmplate. Aşa încât, lăsând aluziile şi sarcasmul deoparte, împăratul sfârşeşte prin a-şi exprima direct nemulţumirea şi tristeţea, mustrându-i cu asprime pe cei doi: Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricaţi mâncarea, dragii mei.

Ex. 2 / p. 17

Î: Odată ce a primit învoirea tatălui…

R: Într-adevăr, după ce primeşte învoirea tatălui de a pleca şi este îndrumat de bătrână, fiul cel mic devine foarte sigur pe el, fără motiv, căci deocamdată nu dovedise nimic. Loveşte calul cel slab şi îl alungă, deşi este singurul în stare să mănânce jăratic. Acest comportament se poate explica prin tinereţea şi lipsa lui de experienţă, care îl fac să se entuziasmeze uşor şi să-şi închipuie probabil că, aşa cum i-a prezis bătrâna, toate vor merge ca pe roate de acum înainte.

Ex. 3 / p. 17

Î: Remarcă schimbarea de atitudine a eroului…

R: După ce mănâncă din tava cu jăratic calul cel slăbănog se transformă într-un armăsar frumos şi se înalţă de trei ori cu fiul împăratului la cer. Prima dată îl duce pe acesta până la nori, a doua oară, până la lună şi a treia oară, până la soare. Ameţit de ce i se întâmpla, feciorul de crai îşi schimbă atitudinea faţă de cal. De unde la început nu vrusese să îl bage în seamă şi îl numise ghijoacă uricioasă, acum îi spune dragul meu tovarăş. Această schimbare de comportament se datorează entuziasmului specific tinereţii. Băiatul uită imediat că se purtase urât cu calul şi îl acceptă ca tovarăş de îndată văzând ce puteri supranaturale are. Este ca un copil lesne de impresionat.

Cine descrie / povesteşte (ex. 1,2 / pag. 45, cls. 9, manual ART)

2011-10-19T20:40:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate # Teste de vocabular

Mara, de I. Slavici

Ex. 1 / p. 45

Î: Alege dintre următoarele instanţe narative / de comunicare pe cea care ţi se pare caracteristică primului capitol din romanul Mara:

- narator / povestitor obiectiv care se confundă cu autorul (narator auctorial);

- un povestitor înlocuit uneori în relatare de către un personaj;

- narator auctorial a cărui voce se confundă uneori voit cu cea a personajului Mara, creându-se astfel un fel de empatie a cititorului faţă de personaj.

R: Instanţa narativă a primului capitol este un narator auctorial a cărui voce se confundă uneori voit cu cea a personajului Mara, creându-se astfel un fel de empatie a cititorului faţă de personaj.

Ex. 2 / p. 45

Î: Selectaţi un fragment care să vă ajute în legătură cu alegerea făcută. Discutaţi fragmentul ales şi observaţi care sunt mijloacele prin care se identifică instanţa care narează.

R: Chiar în primul paragraf al capitolului I se observă împletirea celor două perspective: cea a naratorului auctorial şi cea a personajului Mara:

A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc.

Este evident că aprecierile săraca şi sărăcuţii de ei ies din sfera obiectivităţii auctoriale – pe care naratorul se străduieşte, în general, să o păstreze pe tot parcursul romanului – şi reflectă, de fapt, ceea ce personajul Mara gândeşte şi – mai ales – spune despre sine: că este o văduvă sărmană cu doi copii, la rândul lor sărmani, prin dispariţia tatălui lor. Dacă am transpune pasajul la persoana I, cam acestea ar fi vorbele Marei:

Sunt o văduvă sărmană, cu doi copii, rămaşi fără tată, sărmanii de ei.

Erori semantice - confuzia paronimică, exerciţii, pagina 21-22, clasa 9, manual ART

2011-10-15T14:18:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate # Teste de vocabular

Manualul ART, clasa a IX-a

Ex. 1 / p. 21

Este o mare diferenţă între ei.

Ministrul a fost primit cu multă deferenţă la noi în şcoală.

Se spune că ultimul model de Ford are o mare fiabilitate.

Am cumpărat o cretă cu prea mare friabilitate.

Maşina a rămas pe jantă.

Mama şi-a cumpărat o geantă nouă.

Perceptorul a venit la Moromete să încaseze impozitul pe pământ.

În trecut copiii erau educaţi de preceptori.

Nu există niciun raport cauzal între cele două evenimente.

În limba română, pronumele personal are forme cazuale diferite.

După ce vine de la serviciu, tata se aşază destins în faţa televizorului.

Profesorul nostru de limba română este un domn distins.

Am învăţat despre numeralul ordinal.

Costumul acesta este dintr-un material ordinar.

Mă bucur că vom colabora la organizarea acestui festival.

Coroborând cele două informaţii, am descoperit adevărul.

Tata s-a enervat rău aseară.

Muşchiul braţului se inervează când îl încordăm.

Criminologii au prelevat probe de la locul accidentului.

În opera acestui scriitor prevalează descrierile.

Mama provine dintr-o familie veche de preoţi.

L-am prevenit pe Andrei că va fi certat dacă va lua notă mică.

Ex. 4 / p. 22

În primul exemplu, cuvântul utilizat greşit este giantă. Corect ar fi gintă, care înseamnă „neam, origine”. Se face confuzia între paronimele gintă şi geantă (scris giantă).

În al doilea exemplu, cuvântul utilizat greşit este impresie. Probabil, personajul vrea să-şi ceară scuze pentru expresie. Se face deci confuzie între impresie şi expresie, care sunt paronime.

În al treilea exemplu, cuvântul utilizat greşit este iluzii. Corect ar fi aluzii (aluzie - cuvânt, expresie, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situație, la o idee, fără a o exprima direct). Iluzii şi aluzii sunt paronime.

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale (rezumat)

2011-10-11T21:46:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Familia Georgescu decide să plece la Sinaia într-o sâmbătă, cu trenul de plăcere. Doamna Georgescu, fiul ei de cinci anişori şi mama ei, cucoana Anica (gramama), îşi pregătesc toaletele. Soseşte dl Georgescu cu o birjă. Îşi urcă soţia, fiul şi un coş cu provizii în trăsură şi pleacă spre gară, lăsând-o pe soacră să se ducă singură cu tramvaiul.

La gară, familia Georgescu se îngrijorează că nu mai soseşte cucoana Anica. Aceasta ajunge în sfârşit. Dl Georgescu îi dă bani să-şi cumpere bilet la clasa a III-a, iar el cumpără pentru el şi soţie bilete la clasa I. Copilului nu-i cumpără bilet, şi-l mint pe conductor, în tren, când acesta vine în control, că micuţul nu are nici patru ani.

Ajung la Sinaia. Cei trei se duc direct în parcul oraşului, iar soacra, încărcată cu coşul cu merinde, se duce la hotelul lui Mazăre, din apropierea gării, să-şi caute cameră. Se întunecă şi aceasta nu mai vine.

Pentru că micuţului i se face foame, dl Georgescu pleacă împreună cu el să o caute pe gramama. La Mazăre nu o găseşte, pentru că nu fuseseră camere libere şi o trimiseseră la hotelul lui Manolescu. O caută şi aici, dar nu o găsesc. Pentru că nu găsise cameră, plecase la hotelul lui Voinea. Tatăl şi fiul, rupt de foame, pleacă într-acolo. Pe drum, se abat prin parc, unde o lăsaseră pe dna Georgescu, dar aceasta dispăruse, la rândul ei. Tatăl îşi lasă fiul câteva clipe pe o bancă şi merge să se uite după soţie prin parc. Când se întoarce, nu-şi mai găseşte copilul. Află de la un trecător, că-l luase o doamnă, care, după semnalmente, pare a fi dna Georgescu şi că plecaseră după gramama, la hotelul lui Mazăre.

Dl Georgescu reface, din ce în ce mai obosit şi exasperat, traseul Mazăre – Manolescu – Voinea, dar nu dă de ai săi. Întâlneşte, în cele din urmă, un cunoscut, care-l informează că familia sa îl aşteaptă în parc. În parc, însă, nimeni. Apare, într-un târziu, cucoana Anica şi-i spune că au găsit cazare la vila Măndica, unde l-au culcat deja pe cel mic, iar soţia, cu un grup de prieteni, îl aşteaptă la Oppler. Dl Georgescu şi soacra sa pleacă spre Oppler, unde nu găsesc pe nimeni. Se duc la Măndica, dar nici acolo nu-şi găseşte nevasta. Află că plecase cu o companie veselă de doamne şi domni la Sfânta Ana.

Pentru că e deja miezul nopţii, dl Georgescu, rupt de foame şi de oboseală, decide să nu mai plece nicăieri. Scoate coşul cu mâncare şi se ospătează împreună cu cucoana Anica, după care se culcă. Dimineaţa, pe la ora cinci, apare şi grupul petrecăreţilor.

În urma acestei excursii la Sinaia, dna Georgescu a rămas cu amintiri foarte plăcute, pe care şi le aminteşte cu nostalgie la întoarcerea în Bucureşti.

Funcţia şi obiectul ironiei în cele trei poezii din ciclul "Tablouri biblice (Versuri de abecedar)", de Tudor Arghezi

2011-10-10T20:36:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Textele lui Arghezi pot fi citite în două chei. Ambele includ o componentă ironică.
În primul rând, le putem citi ca pe o ironie fină la adresa textului biblic. Prin urmare, în această variantă, obiectul ironiei este chiar Biblia. Sigur, este o ironie tandră, pentru că Adam şi Eva sunt transformaţi în nişte copii năzdrăvani, iar Dumnezeu devine un tată sever. Funcţia ironiei nu este de a arunca o blasfemie, ci de a aduce, prin umorul conţinut, mesajul biblic mai la îndemâna cititorului de orice vârstă, de a-l face mai familiar, mai uşor de receptat.
În al doilea rând, le putem citi ca pe o ironie tandră la adresa copiilor neastâmpăraţi. Prin urmare, în această variantă, obiectul ironiei sunt copiii năzdrăvani. Ei sunt ipostaziaţi în Adam şi Eva. Copilăria este vârsta fericirii şi a inconştienţei, la fel ca a primilor oameni. Tatăl este un Dumnezeu atoateştiutor şi atotputernic. Funcţia ironiei, în această lectură, este moralizatoare. Copiii sunt mustraţi cu blândeţe şi învăţaţi ce e bine şi ce e rău.

"Cuvânt", de Tudor Arghezi

2011-09-30T18:45:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Manualul Humanitas, clasa a VII-a

Ex. 2 / p. 8

Poezia „Cuvânt” începe cu versurile:

„Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,

O carte pentru buzunar...”

Prin urmare, poetul spune despre carte că este un dar pe care vrea să-l ofere cititorului. De ce consideră el cartea un dar? Cred că, în primul rând, pentru că orice dar este expresia unui sentiment. Facem cadouri celor la care ţinem, celor pe care îi iubim. Prin urmare, scriitorul ţine la cititorul său şi de aceea vrea să-i facă un dar. Deci, cartea ca dar exprimă o anumită relaţie dintre creator şi cititor.

În al doilea rând, consider că oricine primeşte un dar se bucură. Prin urmare, pentru cititor cartea este o bucurie.

Ex. 4 / p. 8

Originalitatea este o caracteristică importantă a creaţiei poetice. De aceea, poetul vrea ca darul său să fie o carte originală, cum nu s-a mai scris. Aceasta rezultă din folosirea epitetului „nouă” alăturat substantivului „cărticică” în ultima strofă a poeziei:

„Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,

Într-o cărticică nouă.”

Ex. 6 / p. 8

Creaţia poetică este un text literar în versuri prin care autorul său vrea să-şi exprime gânduri, idei şi sentimente proprii., folosind cuvinte şi asocieri de cuvinte cât mai frumoase şi mai deosebite.

Poetul este un om cu o mare sensibilitate, el vede lumea într-un fel al lui, propriu. Pentru a comunica şi cititorilor viziunea lui personală, el fuge de limbajul obişnuit şi încearcă să scoată din cuvinte sensuri noi, originale. De aici, rezultă de multe ori o poezie mai greu de înţeles de cititorul fără experienţă de lectură.

În poezia „Cuvânt”, Arghezi vorbeşte tocmai de acest efort al poetului de a comunica prin cuvinte descoperirile sale personale în legătură cu lumea şi cu existenţa. Pentru aceste descoperiri nu s-au inventat cuvinte, aşa că poetul e obligat – pentru a le comunica - să combine cuvinte deja existente în limbă. Aşa apar îmbinări neaşteptate de cuvinte care se referă la conţinutul creaţiei poetice: „ţandără de curcubeie”, „scamă de zare”, „drojdii de rouă”, „parfumul umbrei şi cenuşa lui”, „nimicul nepipăit”. Toate acestea vrea să le cuprindă Arghezi în poezia lui.

Cât priveşte procesul de creaţie, el este redat de Arghezi în strofa a doua:

„Farmece aş fi voit să fac

Şi printr-o ureche de ac

Să strecor pe-un fir de aţă

Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă

Până-n mâna, cititorule, a dumitale.”

În sfârşit, ultima strofă – care nu are decât un vers – constituie rezumatul şi concluzia efortului creator:

„Am răscolit pulberi de fum...”

Subiecte greşite în modelele de teste pentru evaluarea iniţială

2011-09-21T01:02:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Nu fac alte comentarii, doar prezint faptele. În modelul de test pentru clasa a VI-a (vezi aici) unul dintre itemi se referă la conţinuturi care nu au fost studiate în clasa a V-a.

Astfel, subiectul A. 1 de la partea I sună aşa:

1. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect:
Cuvântul pustietate, din secvenţa şi ajunse în pustietate, s-a format prin:
a. compunere. b. conversiune. c. derivare.

Or, în clasa a V-a, a cărei materie se supune evaluării iniţiale, nu se studiază mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului (derivarea, compunerea şi conversiunea).

Iată, pentru comparaţie, extrasul din programa de clasa a V-a referitor la lexic:

şi extrasul din modelul de test iniţial pentru clasa a VI-a:

Subiectul I rezolvat (bacalaureat 2011 - sesiunea a II-a)

2011-08-29T18:53:00.003+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Se dă următorul text:

Birjarul a închis portiţa în urma ei si, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, si-a mai scos capul de câteva ori din landou, cu fluturări de voal – voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic si pe care de atunci nu si-l mai pusese niciodată – si, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului roz.

În acest moment începu trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea... Cetatea Neamţului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopţile cu lună îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede si dispăruse după orizont, condus de Adela.

„Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?” Cuvintele astea simple, puţin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de stihuri, mă obsedează.

Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus cândva, odinioară... Da, i-am spus... I-am spus stângaci, ofensator de stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică si rece si puţin din braţul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simţit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele.

(G. Ibrăileanu, Adela)

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: odinioară, alarmat. 2 puncte

2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus

cândva, odinioară... 2 puncte

3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/ expresie care să conţină verbul a se duce.

2 puncte

4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat. 4 puncte

5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al timpului. 4 puncte

6. Notează două motive literare din textul dat. 4 puncte

7. Prezintă rolul interogaţiei retorice din textul dat. 4 puncte

8. Ilustrează cu exemple din text două trăsături ale genului epic. 4 puncte

9. Comentează, în sase – zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: În acest moment începu

trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în

zilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea... 4 puncte

Rezolvare

odinioară – cândva; alarmat – accelerat.
Punctele de suspensie marchează, ca de obicei, o discontinuitate în fluxul enunţului, provocată, în cazul de faţă, de nostalgia unui moment greu de povestit. Naratorul se opreşte o clipă din povestit, ca şi cum ar avea nevoie de câteva clipe de răgaz pentru a căpăta curaj să continue.
Din cauza neatenţiei toată munca noastră s-a dus de râpă.
Avem de-a face cu o naraţiune homodiegetică, în care naratorul este şi personaj al acţiunii, prin urmare perspectiva nu poate fi decât subiectivă. Întâmplările sunt văzute prin ochii personajului principal.
niciodată, trecutul, cândva, odinioară
amintirea, sărutul
Interogaţia retorică din text este „Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?”. Ea are rolul de sublinia o dată în plus caracterul complex al personajului principal, un bărbat cult şi inteligent (cuvintele îi apăruseră în minte scrise în chirilică), cu o fire romantică şi sensibilă, dar pe care autocenzura mult prea severă a raţiunii îl împiedică să-şi exprime sentimentele faţă de femeia iubită.
Textul dat aparţine genului epic, deoarece modul de expunere predominant este naraţiunea şi sunt prezente în text instanţele comunicării narative: naratorul şi personajele. Naraţiunea este folosită pentru a reda un moment din viaţa personajului principal: despărţirea de femeia iubită, care-i trezeşte în suflet nostalgia clipelor frumoase petrecute împreună. Naraţiunea fiind făcută la persoana I, prezenţa naratorului este marcată gramatical prin pronume şi adjective pronominale la persoana I („-mi”, „îmi”, „mă”, „mele”), precum şi prin verbe la persoana I („mă duc”, „am spus”, „să spun”, „am simţit”). Personajele care apar în text sunt Adela şi bărbatul îndrăgostit de ea.
Fragmentul vorbeşte despre o dragoste neîmplinită. Un bărbat iubeşte o femeie, dar nu poate să-i mărturisească acest lucru. Este un intelectual educat şi sensibil, care trăieşte în interiorul sufletului cu intensitate sentimentul iubirii. Petrece o vară cu femeia iubită, cutreierând munţii, apoi ea pleacă şi el rămâne cu amintirile. Acestea constituie acum pentru el viaţa lui. Reconstituirea lor începe chiar în clipa în care femeia iubită dispare la orizont. Pentru bărbat prezentul fără ea nu poate fi altceva decât trecutul retrăit în amintire: „în acest moment începu trecutul”. Comparaţia „ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii” sugerează frumuseţea şi bogăţia amintirilor care i-au rămas în suflet personajului. Epitetul „fierbinţi” trimite cu gândul la intensitatea sentimentului de iubire.

Înţelegerea textului (grila descriptorilor competenţei de comunicare în limba română)

2011-07-30T13:03:00.000+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Prima competenţă de evaluat în cadrul probei orale din cadrul examenului de bacalaureat este înţelegerea textului.

Bacalaureat 2011 - sesiunea 2 (august - septembrie)

2011-07-29T22:52:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Pe 22 şi 23 august 2011 are loc evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română în cadrul examenului naţional de bacalaureat 2011 - sesiunea a II-a.

Voi începe o serie de texte cuprinzând indicaţii despre cum trebuie abordată această probă.

Din documentul oficial reglator (altfel, destul de stufos şi redundant) desprindem următoarele idei de bază:

- proba urmăreşte evaluarea a cinci competenţe:

înţelegerea textului (dovedită mai întâi prin lectura cu voce tare);
exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere;
organizarea discursului;
adaptarea la situaţia de comunicare;
utilizarea limbii literare;

- textul dat poate fi literar sau nonliterar.

Subiectul I rezolvat - limba română, bacalaureat 2011

2011-06-27T15:12:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate
Subiectul I -----------------(30 de puncte)

Se dă următorul text:

Mi-am dat seama că nu se gândea întotdeauna la o eventuală despărţire; asemenea gânduri, cumplite, le respingea cu dârzenie întreaga ei fiinţă. Dar bănuia că viaţa aceasta, trăită împreună clipă de clipă, miracolul acela, a două făpturi necontenit prezente una pentru alta, nu va putea dura. Îşi dădea seama, zărindu-mă uneori în faţa raftului cu cărţi, că în curând mă va cuprinde vechea mea patimă, şi că atunci munca mă va fura de lângă ea ceasuri şi zile întregi. Ştia că setea mea de creaţie, de scris, a fost numai adormită, că ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se împăcase cu acest destin - despărţirea noastră pentru lungi, chinuitoare intervale - dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit.
Câteodată îşi spunea că e imorală cu dragostea ei strivitoare, că un om nu poate trăi fără să muncească şi mai ales un artist nu are dreptul să-şi îngroape talentul într-o dragoste fericită. şi pentru fiinţa ei cinstită îndoielile acestea erau chinuitoare. Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

(Mircea Eliade, Nuntă în cer)

CERINŢE

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: despărţire, patimă.

R. despărţire – separare, patimă - pasiune
2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

R. În general punctele de suspensie marchează o întrerupere – momentană sau definitivă - în şirul vorbirii. În acest context întreruperea şirului vorbirii este definitivă, sugerând o acţiune repetitivă. Personajul feminin se frământă iar şi iar, căutând argumente în favoarea dragostei lor, care i se părea când că îl striveşte pe partener, când că „este singurul lucru esenţial” care li se întâmplă. Revenirea aceloraşi gânduri este sugerată prin folosirea punctelor de suspensie.

3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conţină substantivul gând.

Vorbele mele l-au pus pe gânduri.

Vorbele mele l-au făcut să cadă pe gânduri.
4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

R. Naraţiunea este homodiegetică, naratorul fiind în acelaşi timp şi actor (personaj), prin urmare se narează la persoana I, adică avem perspectiva narativă a personajului-actor, o perspectivă evident subiectivă. (Ca în orice text modern însă perspectiva este complicată în acest fragment de faptul că naratorul-personaj ne relatează la persoana a III-a ce gândeşte un alt personaj, pătrunzând în interiorul acestuia, aşa cum ar face naratorul omniscient dintr-o naraţiune heterodiegetică.)

5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al creaţiei.

R. scris, cărţi, artist, muncă, talent
6. Notează două motive literare din textul dat.

R. motivul creaţiei, motivul iubirii
7. Prezintă semnificaţia unei figuri de stil din textul dat.

R. Fragmentul vorbeşte despre frământările unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. În acest context, autorul foloseşte epitetul strivitoare, care vrea să exprime sentimentul de vină pe care îl trăieşte femeia la gândul că prin dragostea ei l-ar putea sufoca pe bărbat, îndepărtându-l de menirea sa creatoare.
8. Menţionează două trăsături ale genului epic, ilustrându-le cu exemple din text.

R: Textul aparţine genului epic, deoarece are acţiune, are personaje, are narator. Acţiunea fragmentului prezintă frământările interioare ale unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. Fragmentul are două personaje: cei doi îndrăgostiţi. Naratorul se confundă cu personajul masculin, prin urmare se narează la persoana I, dintr-o perspectivă subiectivă („mi-am dat seama”, „setea mea de creaţie”).
9. Comentează, în şase-zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...

R: Cei doi se iubesc. Pentru ea dragostea înseamnă dăruire totală şi definitivă bărbatului iubit. El însă este un creator. Menirea lui este de a scrie. Iubirea l-a sustras temporar pasiunii sale, dar ea, când îl vede zăbovind uneori în faţa raftului cu cărţi, se teme că el se va întoarce la munca sa, care i-l răpea uneori ceasuri şi chiar zile întregi. Ajunge să se frământe în sinea ei, simţindu-se chiar vinovată că prin iubirea ei sufocantă îl deturnează pe el de la ţelul său. Fragmentul citat arată că în cele din urmă, în sufletul femeii biruieşte gândul că totuşi nimic nu e mai important decât iubirea. Pentru ea dragostea este experienţa supremă, esenţială a vieţii, superioară tuturor celorlalte, care nu sunt altceva decât zădărnicii omeneşti ale pământului . Citatul conţine deci un elogiu adus iubirii, dintr-o perspectivă feminină.

Rezolvarea subiectelor de la proba de limba română din cadrul examenului de bacalaureat 2011

2011-06-27T00:50:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

După terminarea probei.

Rezultatele de la Evaluarea naţională 2011

2011-06-25T01:21:00.006+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Înainte de contestaţii	După contestaţii
Arad
Bihor
Braşov
Dolj - centrul 1
Dolj - centrul 2

Galaţi
Iaşi - centrul 3
Olt
Sălaj - centrul 1
Sălaj - centrul 2
Sălaj - centrul 3
Sălaj - centrul 4

Structura probei scrise la disciplina limba si literatura română din cadrul examenului de bacalaureat 2011

2011-06-24T00:44:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Proba scrisă este alcătuită din trei subiecte:

1. Subiectul I are ca suport un text literar studiat/ la prima vedere care aparţine unuia dintre genurile: liric, epic, dramatic. Tipuri de itemi: semiobiectivi cu răspuns scurt si cu răspuns elaborat.

2. Subiectul al II-lea, constând în elaborarea unui text argumentativ, are ca suport un text de tip aforistic. Subiectul constă într-un item subiectiv de tip eseu liber.

3. Subiectul al III-lea, constând în elaborarea unui eseu structurat, vizează aspecte de analiză tematică, structurală, stilistică, a operelor studiate ce aparţin autorilor canonici/ speciilor literare menţionate în programa de bacalaureat.

Barem oficial de evaluare şi notare pentru subiectul de la proba de limba română din cadrul Evaluării naţionale 2011

2011-06-20T15:27:00.000+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Găsiţi baremul oficial aici.

Subiectul II rezolvat - proba de limba română, Evaluarea naţională 2011

2011-06-20T13:31:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Citeşte, cu atenţie, textul următor:

Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. Ei au dimensiuni care variază de la un micron*, şi chiar sub un micron, până la zece kilometri. Cel mai impresionant ca dimensiuni este un bloc de 65000 de tone care a creat, cu patruzeci de mii de ani în urmă, „Meteor crater", cu un diametru de 1200 m. Cel mai recent e un meteorit de 12 kg care a căzut în portbagajul unei maşini parcate în Teekskill - New-York. El provenea dintr-un bolid extrem de luminos care parcursese, în 1992, 700 de km deasupra statului Virginia şi s-a spart în 40 de fragmente, totul fiind filmat de numeroase persoane. [...]

Se presupune că aceşti meteoriţi s-au format în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.

(Tudor Opriş, Enciclopedia lumii vii)

*micron: s.m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un milimetru.

A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

1. Formulează câte un enunţ în care să indici următoarele elemente care privesc textul citat: 6 puncte

- dimensiunea posibilă a meteoriţilor;

- locul în care s-au format meteoriţii;

- scopul examinării directe a meteoriţilor.

R. Dimensiunea posibilă a meteoriţilor variază între un micron (chiar sub un micron) şi zece kilometri.

Locul formării meteoriţilor este în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.

Scopul examinării directe a meteoriţilor este de a descoperi urme de viaţă sau produse ale activităţii vitale în Cosmos.

2. Scrie titlul volumului din care este extras textul dat şi numele autorului. 6 puncte

R. Titlul volumului din care este extras textul dat este Enciclopedia lumii vii, iar autorul volumului este Tudor Opriş.

3. Notează literă corespunzătoare răspunsului pe care îl consideri corect: 6 puncte

Propoziţia subordonată din fraza Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. este:

a. completivă directă;

b. atributivă;

c. completivă indirectă.

R. b. atributivă

4. Precizează valoarea morfologică şi funcţia sintactică pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în text: probe, direct, ei. 6 puncte

R. probe – substantiv comun, nume predicativ;

direct – adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;

ei – pronume personal, subiect.

Subiectul I rezolvat - proba de limba română, Evaluarea naţională 2011

2011-06-20T13:08:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Subiectul I 42 de puncte

Citeşte, cu atenţie, textul următor:

A fost odată un împărat, şi-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea şi dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun alt om pământean n-a apucat să vadă poamă din rodul acela. Era, se vede, pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc, cineva care nu lăsa să cadă nici o poamă pe pământ, ci le culegea toate la timpul potrivit. Împăratul ţinea doar să afle cum sunt poamele rodite de pomul acela, şi a dat de ştire în toată împărăţia lui că aceluia care se va fi urcat în pomul acela şi va putea spune cum anume îi sunt poamele îi va da în căsătorie pe aceea dintre fetele sale pe care el însuşi şi-o va alege.

Au venit dar boieri de toate spiţele, feciori de împărat, până chiar şi feţi-frumoşi, dar nici unul n-a fost în stare să se urce în pom.

Era însă la curtea împărătească un flăcău ţanţoş, şi acesta s-a lăudat mumei sale că el are să se urce, şi-a rugat-o pe aceasta să se ducă la împărat să-i spună că el se urcă.

Împăratul nu credea aşa ceva şi l-a chemat pe Danciu la sine.
— N-o să fii nici tu în stare să te urci, i-a zis, şi să ştii că, dacă nu te vei putea urca, dau poruncă să-ţi taie capul.

Danciu s-a învoit să-i taie capul, dacă nu va fi în stare să se urce, şi a rugat pe împăratul să-i dea răgaz de trei zile ca să se gândească, iar în timpul acestor trei zile a pus pe un meşter faur să-i facă căţărătoare de fier, apoi s-a pus pe urcate.

S-a urcat omul şi iar s-a urcat timp de trei zile şi trei nopţi, şi deodată a dat în scoarţa copacului de o gaură prin care a intrat în o colibă în care a găsit o babă bătrână, de tot bătrână. El îi dete bineţele cuvenite.

— Bună seara, bunică dragă! îi zise apoi.

(Ioan Slavici, Rodul tainic)

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

Notează câte un sinonim pentru cuvintele subliniate din text:

R. odată – cândva; pom – copac, arbore; fetele – fiicele, copilele.

Explică rolul virgulei în structura: — Bună seara, bunică dragă!

R: Virgula are rolul de a izola substantivul în vocativ bunică (şi determinantul lui) de restul propoziţiei.

Precizează două structuri din textul dat care surprind repere ale spaţiului descris.

R: Exemple de structuri care surprind repere ale spaţiului descris: în curtea acelui împărat; pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc; în toată împărăţia lui; la curtea împărătească; în scoarţa copacului; o gaură prin care a intrat într-o colibă.

Numeşte două moduri de expunere utilizate în textul dat.

R: În text se folosesc naraţiunea şi dialogul.

Prezintă, în maximum, cinci rânduri, semnificaţia structurii: Au venit dar boieri de toate spiţele, feciori de împărat, până chiar şi feţi-frumoşi, dar nici unul n-a fost în stare să se urce în pom.

R: În textul „Rodul tainic” este vorba despre un împărat, care avea un pom atât de înalt, încât nu i se vedea vârful. Nimeni nu putuse gusta din rodul lui, pentru că cineva nevăzut din înălţime culegea poamele când se coceau. Împăratul a dat de veste că cine se va sui în pom şi îi va aduce fructele va primi de soţie pe una din fiicele sale. Pasajul citat arată că, în ciuda promisiunii, niciun boier, fecior de împărat sau făt-frumos nu a reuşit să urce în pom. Va reuşi însă Danciu, un flăcău simplu, dar încrezător în el. Semnificaţia pasajului este că valoarea omului nu ţine de rangul său (boier sau fecior de împărat), ci de calităţile personale. Danciu nu e nici boier, nici fecior de împărat, dar, cu toate astea, prin curaj şi hotărâre, va îndeplini misiunea.

Redactează o compunere de 10- 15 rânduri în care să argumentezi că textul citat aparţine speciei literare basm.

Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice (împăraţi, feţi-frumoşi, zmei) stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.

Fragmentul citat aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.

În primul rând avem de-a face cu un text epic. Are acţiune, are personaje, are narator. Din acţiune avem expoziţiunea şi intriga. La curtea unui împărat creşte un pom atât de înalt, încât nu i se vede vârful. O fiinţă misterioasă, neştiută, fură în fiecare an roadele pomului. Împăratul dă de veste că cine va aduce fructele din înaltul copacului va primi de soţie pe una din fiicele sale. Se înfăţişează mulţi temerari: boieri, feciori de împăraţi, feţi-frumoşi. Niciunul nu reuşeşte să urce în pom. Apare un flăcău hotărât care declară că el va reuşi ceea ce alţii nu putuseră. Împăratul îl ameninţă cu tăierea capului în caz de nereuşită, dar omul nu renunţă. El pune pe un meşter faur să-i facă o „căţărătoare de fier”. Urcă apoi trei zile şi trei nopţi până ajunge la o scorbură în scoarţa copacului. Intră şi ajunge într-o colibă unde se afla o bătrână. Personajele sunt împăratul, flăcăul, pe nume Danciu, şi bătrâna. Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a.

În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale. Astfel, avem un copac atât de înalt, încât vârful i se pierde în cer. Avem o întâmplare ciudată, cu o fiinţă misterioasă care fură roadele copacului. Este prezentă cifra magică „trei”: Danciu cere răgaz de gândire trei zile, apoi urcă trei zile şi trei nopţi. Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului: împăraţi, feţi-frumoşi, fiinţe misterioase.

Un al treilea element caracteristic basmului este formula iniţială: A fost odată..., care plasează acţiunea într-un timp nedeterminat, fabulos.

În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm.

Rezolvarea subiectelor de la proba de limba română din cadrul Evaluării naţionale 2011

2011-06-19T20:11:00.000+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate
Mâine, după terminarea probei de limba română, puteţi găsi aici rezolvarea subiectelor.

Demonstraţie că un text este basm popular - compunere

2011-06-19T19:52:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE 1. Definiţia basmului popular	Basmul popular este o creaţie populară epică, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă pe viaţă şi pe moarte, într-un cadru supranatural, acţiunea terminându-se cu triumful binelui. Basmul conţine formule specifice (iniţiale, mediane şi finale) şi transmite un mesaj optimist, cu valenţe educative.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului "Prâslea cel voinic...” la specia basmului a) creaţie populară: - orală; - anonimă; - colectivă. b) aparţine genului epic: - acţiune : rezumat + momentele subiectului; - personajele: - reprezintă binele şi răul; - au forţe supranaturale; - narator c) binele învinge răul - demonstraţie d) prezenţa supranaturalului: - timpul şi spaţiul fabuloase; - obiecte magice; - fiinţe supranaturale; - cifre magice; e) formule specifice: - iniţiale; - mediane; - finale. f) mesajul basmului: - cultiva optimismul; - are valenţe educative.	“Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular, pentru că întruneşte toate caracteristicile speciei. În primul rînd este o creaţie populară, având caracter oral, anonim şi colectiv. În al doilea rând, aparţine genului epic. Are acţiune, personaje şi narator. Acţiunea se bazează pe conflictul dintre bine şi rău. Un împărat avea un măr care făcea mere de aur, din care însă nu apuca să mănânce, deoarece îi erau furate de zmei. Prâslea reuşeşte să-i învingă pe zmei şi, într-un final, după ce-i învinge şi pe fraţii săi cei pizmaşi, se însoară cu o fată de împărat, salvată de la zmei şi moşteneşte tronul împărăţiei. Prin el, binele învinge răul, acesta fiind a treia dovadă că avem de-a face cu un basm. Prezenţa supranaturalului este al patrulea argument că “Prâslea cel voinic...” este basm. Acţiunea se petrece pe două tărâmuri: al oamenilor şi “celălalt”, al făpturilor neobişnuite: zmei, balauri, zgripţuroaice. Există obiecte magice, de exemplul biciul, cu care Prâslea transformă palatele zmeilor în mere. Totul se petrece sub semnul cifrei magice “trei”: trei fii de împărat, trei zmei, trei fete de împărat, trei dorinţe ale fetei celei mici. Ultimul argument că textul este basm constă în mesajul pe care îl transmite. Să fim de partea binelui, pentru că acesta învinge întotdeauna, până la urmă.
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul “Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular, fiind o operă populară epică, în care un erou reprezentând binele îşi învinge adversarii, într-o lume aflată sub semnul supranaturalului.

Argumentarea apartenenţei unui text literar la genul liric - compunere

2011-06-19T19:45:00.003+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului liric	Textul liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei", la categoria textelor lirice a) exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului în MOD DIRECT (iei poezia strofă cu strofă şi arăţi ce spune autorul, ce gânduri, idei şi sentimente comunică) b) există eu liric ( cauţi mărcile prezenţei eului liric în text ) c) limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate: · imagini artistice şi figuri de stil (prezentarea celor mai importante imagini şi figuri de stil, cu semnificaţia lor) · muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)	„Mezul iernei” este un text liric pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. În primul rând, este un text liric pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta este mai întâi îngrozit de virulenţa gerului. E atât de frig, încât se aud trosnind stejarii în pădure, încât şi stele par încremenite pe bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric este fermecat de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul că trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor. Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul principal, iar stelele sunt făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul scoate sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri. Omul se simte mărunt în faţa grandorii naturii. În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa în ultima strofă prin verbul la persoana I „văd”. De asemenea, se simte prezenţa eului liric şi în exclamaţii: „E un ger amar, cumplit” „O! Tablou măreţ, fantastic!” În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Astfel, prima strofă începe cu imaginea vizual-auditivă a naturii copleşite de ger. Epitetele „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit” transmit un sentiment de nelinişte şi chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Strofa continuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de zăpadă. Comparaţia „zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi „strălucitoare” sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În următoarele strofe, autorul creează imaginea naturii ca un templu. El foloseşte comparaţia fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe sonoare” şi epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreţ”, „fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţia şi misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie amestecată cu teamă. Eul liric presimte existenţa unui creator divin îndărătul acestei grandori cosmice. Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală (de 15 – 16 silabe), are rimă împerecheată şi ritm trohaic.
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul „Mezul iernei” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de iarnă, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.

Argumentarea apartenenţei unui text la genul epic - compunere

2011-06-19T19:23:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. INTRODUCERE Definiţia operei epice	Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
II. CUPRINS Argumentarea faptului că"Vizită", de I.L. Caragiale este o operă epică: a) are acţiune – rezumat, eventual momentele subiectului; b) are personaje – prezentare scurtă; c) are narator – felul naratorului, la ce persoană povesteşte; d) se foloseşte naraţiunea, ca mod de expunere principal, dar, în funcţie de text, ea se împleteşte cu dialogul şi descrierea.	“Vizită” , de I.L. Caragiale, este un text epic, deoarece are trăsăturile acestui tip de text. În primul rând, are acţiune. De Sf. Ion, un musafir soseşte în vizită la dna Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului acesteia. Pe parcursul vizitei, micuţul sărbătorit se dovedeşte neastâmpărat şi lipsit de educaţie, făcând numai pozne. Este gata să răstoarne maşina de făcut cafea, face tărăboi cu trâmbiţa şi toba, o loveşte pe mama sa cu sabia în apropierea ochiului, toarnă pe ascuns dulceaţă în şoşonii musafirului, fumează o ţigaretă întreagă, varsă cu mingea cafeaua pa pantalonii musafirului, în sfârşit, leşină, din cauza tutunului. În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje: musafirul, dna Popescu, Ionel, jupâneasa. Personajul principal este Ionel, un copilaş rău crescut, căruia mama îi tolerează orice. În al treilea rând, caracterul epic al textului este dovedit de prezenţa naratorului, care povesteşte la persoana I, adoptând perspectiva unuia dintre personaje. În sfârşit, ca în orice text epic, sunt folosite toate modurile de expunere. Naraţiunea este folosită pentru a prezenta acţiunea. Dialogul dă viaţă personajelor. Descrierea apare foarte puţin, din loc în loc, pentru a crea cadrul acţiunii şi a prezenta sumar personajele.
III. ÎNCHEIERE Concluzii - scurt rezumat al cuprinsului; - mesajul artistic (ce vrea să transmită INDIRECT autorul);	În concluzie, textul “Vizită...” este un text epic, în care autorul comunică indirect, prin intermediul unei poveşti, un mesaj ironic-dezaprobator la adresa educaţiei făcute copiilor în anumite familii.

Demonstraţie că un text este nonliterar

2011-06-19T19:14:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului nonliterar	Textul nonliterar este un text care are drept scop informarea obiectivă a cititorului în legătură cu anumite aspecte ale realităţii într-un limbaj clar şi precis, conţinând adesea termeni ştiinţifici şi tehnici.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului "Cartoful", la categoria textelor nonliterare: a) îşi propune să informeze în mod obiectiv cititorii în legătură cu aspecte ale realităţii – prezinţi pe scurt conţinutul textului; b) foloseşte un limbaj clar şi precis, fără procedee de expresivitate artistică: · cuvinte cu sens propriu; · termeni ştiinţifici şi tehnici · date numerice	Textul “Cartoful” este un text nonliterar, pentru că are toate caracteristicile unui astfel de text. În primul rând, este text nonliterar, deoarece conţine informaţii obiective despre cartof, şi nu opiniile subiective ale autorului. Aflăm prin urmare despre cartof că este o plantă erbacee din familia solanaceelor şi că este cultivat pentru tuberculii săi comestibili. Ni se spune că este originar din America de Sud şi că reprezintă, după orez, grâu şi porumb, a patra sursă de energie alimentară de pe pământ. Alte informaţii oferite de text se referă la conţinutul cartofului. Cartoful conţine amidon, vitamina C, fibre, proteine şi mult potasiu. De asemenea conţine glicoalcaloizi, cum ar fi solanina şi ciaconina. Acestea sunt câteva dintre informaţiile conţinute de text. În al doilea rând, caracterul nonliterar al textului este dat de limbajul său. Este un limbaj clar şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici, precum erbacee, solanacee, tubercul, amidon, potasiu, glicoalcaloizi etc. De asemenea, apar date numerice: 200 ( de specii de cartof ), 170 de grade ( temperatura ).
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul “Cartoful” este nonliterar, pentru că ni se prezintă informaţii obiective despre o plantă reală, folosindu-se un limbaj ştiinţific.

Argumentare că un text este literar - compunere

2011-06-19T13:46:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului literar	Textul literar este un text prin care autorul îşi propune să impresioneze şi să emoţioneze cititorii, exprimându-şi propriile gânduri, idei şi sentimente, prin folosirea unui limbaj artistic, puternic marcat de subiectivitate.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei", la categoria textelor literare a) îşi propune să impresioneze cititorii – explici cum face asta; b) exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului (iei poezia strofă cu strofă şi arăţi ce spune autorul, ce gânduri, idei şi sentimente comunică) c) limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate: · imagini artistice şi figuri de stil (prezentarea celor mai importante imagini şi figuri de stil, cu semnificaţia lor) · muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)	„Mezul iernei” este un text literar pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. În primul rând, îşi propune să impresioneze, să emoţioneze cititorii prin descrierea unui tablou de iarnă, în care gerul striveşte natura, nerăpindu-i totuşi frumuseţea şi misterul. În al doilea rând, este un text literar pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta este mai întâi îngrozit de virulenţa gerului. E atât de frig, încât se aud trosnind stejarii în pădure, încât şi stele par încremenite pe bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric este fermecat de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul că trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor. Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul principal, iar stelele sunt făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul scoate sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri. Omul se simte mărunt în faţa grandorii naturii. În al treilea rând, caracterul literar al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Astfel, prima strofă începe cu imaginea vizual-auditivă a naturii copleşite de ger. Epitetele „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit” transmit un sentiment de nelinişte şi chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Strofa continuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de zăpadă. Comparaţia „zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi „strălucitoare” sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În următoarele strofe, autorul creează imaginea naturii ca un templu. El foloseşte comparaţia fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe sonoare” şi epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreţ”, „fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţia şi misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie amestecată cu teamă. Eul liric presimte existenţa unui creator divin îndărătul acestei grandori cosmice. Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri, are rimă împerecheată şi ritm trohaic.
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul „Mezul iernei” este literar, deoarece, prin intermediul unui limbaj artistic, expresiv, autorul îşi comunică emoţii şi gânduri legate de iarnă, prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.

Caracterizarea unui personaj dintr-un text studiat (planul compunerii)

2011-06-18T10:24:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Scrie o compunere de 10-15 rânduri, în care să caracterizezi personajul principal dintr-o schiţă studiată de tine la şcoală.

În redactarea compunerii, vei avea în vedere :

- precizarea, însoţită de exemple, a două mijloace / procedee de caracterizare existente în schiţa aleasă ;

- numirea a patru trăsături ale personajului principal ;

- ilustrarea acestor trăsături, prin citate comentate sau prn referire la întîmplări / la situaţii semnificative ;

- prezentarea relaţiei dintre personajul principal şi alte două personaje ale schiţei.

Notă

Vei primi puncte pentru redactarea întregii lucrări:

- unitatea compoziţiei;

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. INTRODUCERE Locul personajului (principal / secundar / episodic etc.)	Goe este personajul principal al schiţei “D-l Goe...”, de I.L. Caragiale.
II. CUPRINS 1. Rolul personajului în acţiune - f. scurt rezumat al subiectului 2. Trăsături caracteristice : · identificarea însuşirii şi numirea ei; · argumentare (de unde reiese însuşirea: citate comentate sau referire la întâmplări semnificative); · modalităţi de caracterizare : - directă (făcută de autor, de alte personaje sau de personajul însuşi); SAU - indirectă ( din faptele lui, din vorbe, din relaţiile cu alte personaje etc.); 3. Atitudinea autorului faţă de personaj	Goe pleacă împreună cu familia la Bucureşti, de 10 mai. Pe peron şi în tren, el face ............... .......................................................................... .................................................................... Pentru a-l caracteriza pe Goe autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi cea indirectă. Caracterizarea directă este făcută direct de narator, precum şi de alte personaje. Din spusele directe ale naratorului aflăm că .......... ........................................................................... Din ce spun alte personaje, reiese că Goe .......... ........................................................................ Modalităţile de caracterizare indirectă sunt în special comportamentul şi vorbele personajului, dar şi felul în care este îmbrăcat şi chiar numele lui. Astfel, din comportamentul lui, reiese că................ Felul în care vorbeşte indică faptul că Goe .................................................................... El este îmbrăcat ...................................... ceea ce sugerează că .............................................. Autorul este evident ironic faţă de personajul său.....................................................................
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului - mesajul artistic	În concluzie, prin Goe, autorul vrea să contureze un anumit tip .......................................................... ......................................

Demonstraţie că un text este pastel (planul compunerii)

2011-06-17T18:18:00.000+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că o operă literară dintre cele studiate de tine la şcoală este un pastel.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti pastelul;

- să demonstrezi că textul studiat are caracteristicile prezente în definiţia generală a pastelului;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactarea întregii lucrări:

- unitatea compoziţiei;

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE Definiţia pastelului	Pastelul este o creaţie lirică, în versuri, în care se zugrăveşte un tablou din natură. Creatorul acestei specii literare în literatura română este Vasile Alecsandri.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei / alt pastel studiat", la specia pastelului a) creaţie lirică, în care ideile şi sentimentele sunt exprimate prin intermediul unui tablou din natură: -prezentarea pe larg (strofă cu strofă a imaginilor artistice, a ideilor şi a sentimentelor exprimate; -comentarea procedeelor artistice şi a efectelor artisitice obţinute (figuri de stil etc.); - citate; -prezenţa eului liric - prin ce este marcată b) în versuri - elemente de versificaţie: strofă, vers, rimă, ritm, măsură;	“Mezul iernei” este un pastel, pentru că are caracteristicile acestui tip de text. În primul rând “Mezul iernei” este o creaţie lirică în care se zugrăveşte un tablou din natură. Autorul îşi exprimă gândurile şi sentimentele în mod direct. În strofa I, ............................................ ......................................................... În strofa a doua ...................................... ............................................................ În strofa a treia ..................................... .............................................................. În strofa a patra ..................................... ............................................................ Eul liric îşi face simţită prezenţa prin ...... .................................................. În al doilea rând « Mezul iernei » este un text în versuri. ..... ..............................................................
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, “Mezul iernei” este pastel, deoarece ......................................................

Demonstraţie că un text este fabulă (planul compunerii)

2011-06-17T16:50:00.002+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că o operă literară dintre cele studiate de tine la şcoală este o fabulă.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti fabula;

- să demonstrezi că textul studiat are caracteristicile prezente în definiţia generală a fabulei;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactarea întregii lucrări:

- unitatea compoziţiei;

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. INTRODUCERE Definiţia fabulei	Fabula este o specie a genului epic, în care se critică defecte omeneşti prin intermediul obiectelor sau al fiinţelor necuvântătoare. Fabula are două părţi ( naraţiune şi morală ) şi un mesaj cu caracter educativ.
II. CUPRINS Argumentarea faptului că textul "Câinele şi căţelul" este o fabulă a) specie a genului epic - are: - acţiune - rezumat; - personaje - enumerare; - narator; b) prin intermediul unor animale, critică defecte omeneşti: - demagogia ( Samson ) - explicaţie, citate; - îngâmfarea (Samson) - explicaţie, citate; - naivitatea (Samurache) - explicaţie, citate; - etc. c) are o structură specifică: - textul narativ; - morala (învăţătura); d ) caracterul educativ al mesajului;	Textul “Câinele şi căţelul”, de G. Alexandrescu este o fabulă, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. ................................................................... În primul rând, este un text epic. Are acţiune, personaje, narator. Acţiunea este simplă. Câinele Samson ....................................................... Personajele sunt................................ Naratorul povesteşte la persoana a III-a. ........................................................................... .................................................................... În al doilea rând, textul este fabulă, pentru că, prin intermediul unor animale, sunt criticate de fapt defecte umane. Samson este tipul omului............. Samurache este tipul omului ............................ .......................................................................... ...................................................................... ........................................................................... .......................................................................... ................................................. ................................................................ ........................................................... ....................................................... .................................................... În al treilea rând, textul are o structură specifică fabulei. Prima parte conţine ..........................., iar a doua parte........................................ ................................................................... .............................................................. În sfârşit, textul este fabulă, pentru că are un mesaj cu caracter educativ. Învăţăm de aici....... ..................................................
III. ÎNCHEIERE Concluzii - scurt rezumat al cuprinsului;	În concluzie, textul « Câinele şi căţelul » este o fabulă, pentru că................................................

Demonstraţie că un text literar este basm popular (planul compunerii)

2011-06-16T21:11:00.001+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că o operă literară dintre cele studiate de tine la şcoală este un basm.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti basmul;

- să demonstrezi că textul studiat are caracteristicile prezente în definiţia generală a basmului;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactarea întregii lucrări:

- unitatea compoziţiei;

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE Definiţia basmului popular	Basmul popular este o naraţiune populară, de mare întindere, în care se înfruntă personaje reprezentând binele şi răul, acţiunea terminându-se întotdeauna cu triumful binelui. Universul basmului este marcat de prezenţa supranaturalului. Basmul are formule specifice iniţiale, mediane şi finale. Mesajul basmului este optimist şi are valenţe educative.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului "Prâslea.../ alt basm studiat" la specia basmului a) creaţie populară: - orală; - anonimă; - colectivă. b) aparţine genului epic (este naraţiune) : - acţiune : rezumat + momentele subiectului; - personajele: - reprezintă binele şi răul; - au forţe supranaturale; - narator c) binele învinge răul - demonstraţie d) prezenţa supranaturalului: - timpul şi spaţiul fabuloase; - obiecte magice; - fiinţe supranaturale; - cifre magice; e) formule specifice: - iniţiale; - mediane; - finale. f) mesajul basmului: - cultiva optimismul; - are valenţe educative.	“Prâslea cel voinic...” este basm popular, deoarece are toate trăsăturile acestui tip de text. În primul rând, este creaţie populară, pentru că are caracter ........................... .................................................. În al doilea rând, este creaţie epică (naraţiune). Are acţiune, personaje, narator. Acţiunea se petrece ....................................................... ....................................................Personajele .................................................... Naratorul ............................................... ........................................................... În al treilea rând, “Prâslea ...” este basm, pentru că binele învinge răul. .................... În al patrulea rând, lumea lui Prâslea este marcată de prezenţa supranaturalului. ........... ................................................. .......................................... În al patrulea rând, “Prâslea...” conţine formule ................................................ ................................................ ........................................ În al cincilea rând, “Prâslea ...” este basm, deoarece conţine un mesaj.....................
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, .................................

Demonstraţie că un text literar este nuvelă (planul compunerii)

2011-06-16T20:32:00.003+03:00

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că o operă literară dintre cele studiate de tine la şcoală este o nuvelă.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti nuvela;

- să arăţi că textul studiat are caracteristicile prezente în definiţia generală a nuvelei;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactarea întregii lucrări:

- unitatea compoziţiei;

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. INTRODUCERE . Definiţia nuvelei	Nuvela este o specie în proză a genului epic, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu personaje numeroase, caracterizate complex, urmărite de-a lungul unui timp mai îndelungat şi în locuri diferite. În nuvelă se folosesc toate modurile de expunere, predominând naraţiunea.
II. CUPRINS Argumentarea faptului că "Popa Tanda" este o nuvelă a) specie în proză a genului epic - are: - acţiune (un singur fir narativ ) - rezumat cu momentele subiectului; - personaje - enumerare; - narator; b) dimensiuni între schiţă şi roman; c) timpul acţiunii îndelungat; d) mai multe locuri în care se desfăşoară acţiunea; e) personaje caracterizate complex în mediul lor de viaţă - caracterizare succintă a părintelui; f) se folosesc toate modurile de expunere: - naraţiunea (rolul ei); - descrierea (rolul ei); - dialogul (rolul lui);	“Popa Tanda” este o nuvelă, deoarece are toate caracteristicile acetui tip de text. În primul rând, “Popa Tanda” este text epic. Are acţiune, personaje, narator. Acţiunea urmăreşte un singur fir narativ........................................ ................................................................. ..................................................... ........................................................... ................................................................ .......................................................... În al doilea rând, “Popa Tanda” este nuvelă, pentru că ...................................... Spre deosebire de schiţă, în “Popa Tanda” acţiunea se petrece într-un timp îndelungat şi în mai multe locuri. Astfel, .................... În al patrulea rând, textul este nuvelă, deoarece personajul este caracterizat complex................ ...................................................... .................................................................. .............................................................. În sfârşit, sunt folosite toate modurile de expunere. Naraţiunea se foloseşte pentru........... Descrierea se foloseşte pentru.................... Dialogul se foloseşte pentru.........................

Argumentarea apartenenţei unui text literar la genul liric (planul compunerii)

2011-06-16T01:53:00.002+03:00

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că „Mezul iernei”, de Vasile Alecsandri este o operă lirică.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti opera lirică;

- să demonstrezi că textul studiat are caracteristicile prezente în definiţia generală a operei lirice;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactarea întregii lucrări:

- unitatea compoziţiei;

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului liric	Textul liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei", la categoria textelor lirice a) exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului în mod direct (iei poezia strofă cu strofă şi arăţi ce spune autorul, ce gânduri, idei şi sentimente comunică) b) există eu liric ( cauţi mărcile prezenţei eului liric în text ) c) limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate: · imagini artistice şi figuri de stil (prezentarea celor mai importante imagini şi figuri de stil, cu semnificaţia lor) · muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)	“Mezul iernei” este un text liric, pentru că are toate caracteristicile unui astfel de text. În primul rând............. ................................................. ..................................................... ................................................. În al doilea rând...................... ....................................................... În al treilea rând....................... ........................................................... ...................................................... ..................................................... ................................................... .................................................. ....................................................
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul “Mezul iernei” este liric, pentru că................................

Argumentarea apartenenţei unui text literar la genul epic (planul compunerii)

2011-06-16T01:51:00.002+03:00

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că o operă literară dintre cele studiate de tine la şcoală este o operă epică.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti opera epică;

- să demonstrezi că textul studiat are caracteristicile prezente în definiţia generală a operei epice;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactarea întregii lucrări:

- unitatea compoziţiei;

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. INTRODUCERE Definiţia operei epice	Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
II. CUPRINS Argumentarea faptului că"D-l Goe.../ “Popa Tanda” / “Prâslea cel voinic şi merele de aur" este o operă epică: a) are acţiune – rezumat, eventual momentele subiectului; b) are personaje – prezentare scurtă; c) are narator – felul naratorului, la ce persoană povesteşte; d) se foloseşte naraţiunea, ca mod de expunere principal, dar, în funcţie de text, ea se împleteşte cu dialogul şi descrierea
III. ÎNCHEIERE Concluzii - scurt rezumat al cuprinsului; - mesajul artistic (ce vrea să transmită INDIRECT autorul);

Compunere în care să demonstrezi că un text este nonliterar (plan)

2011-06-16T01:48:00.001+03:00

Se dă textul:

Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete şi tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită. Planta este cultivată pentru aceşti tuberculi care sunt comestibili, bogaţi în amidon, motiv pentru care sunt folosiţi în alimentaţie, dar şi ca furaj.

Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munţilor Anzi. În perioada precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru, Ecuador şi Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof. După orez, grâu şi porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentară.

Cartofii conţin amidon, vitamina C, fibre, proteine şi mult potasiu. Cartoful conţine glicoalcaloizi, cum ar fi solanina şi ciaconina. Aceşti alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze, germeni, vlăstari şi fructe. Expunerea la lumină, deteriorarea fizică şi îmbătrânirea cresc conţinutul de glicoalcaloizi din tuberculi, concentraţiile lor puternice aflându-se imediat sub piele. Gătitul la temperaturi de peste 170 °C distruge parţial aceste substanţe. Glicoalcaloizii pot produce dureri de cap, diaree, crampe iar în cazuri severe coma sau decesul, ceea ce se întâmplă însă foarte rar. Expunerea la lumină produce înverzire prin sinteză de clorofilă, aceasta indicând cazurile în care tuberculii devin mai toxici; totuşi acest indicator nu este sigur, deoarece înverzirea şi acumularea de glicoalcaloizi se pot petrece una fără cealaltă.

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că textul dat este text nonliterar.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti textul nonliterar;

- să demonstrezi că textul dat are caracteristicile prezente în definiţia generală a textului literar;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactare:

- unitatea compoziţiei (introducere, cuprins, încheiere);

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului nonliterar	Textul nonliterar este un text care are drept scop informarea obiectivă a cititorului în legătură cu anumite aspecte ale realităţii într-un limbaj clar şi precis, conţinând adesea termeni ştiinţifici şi tehnici.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului "Cartoful", la categoria textelor nonliterare: a) îşi propune să informeze în mod obiectiv cititorii în legătură cu aspecte ale realităţii – prezinţi pe scurt conţinutul textului; b) foloseşte un limbaj clar şi precis, fără procedee de expresivitate artistică: · cuvinte cu sens propriu; · termeni ştiinţifici şi tehnici · date numerice	Textul “Cartoful” este un text nonliterar, pentru că are toate caracteristicile unui astfel de text. În primul rând............. În al doilea rând......................
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul “Cartoful” este nonliterar, pentru că................................

Compunere în care să demonstrezi că un text este literar (plan)

2011-06-16T01:46:00.000+03:00

Citeşte cu atenţie textul următor:

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşază bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic! ... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivăţul pătrunde, scoţând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunei o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

(Mezul iernei - Vasile Alecsandri)

Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să motivezi că un text dintre cele studiate de tine la şcoală este text literar.

În compunerea ta trebuie:

- să defineşti textul literar;

- să demonstrezi că textul studiat are caracteristicile prezente în definiţia generală a textului literar;

- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Notă

Vei primi puncte pentru redactare:

- unitatea compoziţiei (introducere, cuprins, încheiere);

- coerenţa textului;

- registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului;

- ortografia;

- punctuaţia;

- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I.INTRODUCERE - definiţia textului literar	Textul literar este un text prin care autorul îşi propune să impresioneze şi să emoţioneze cititorii, exprimându-şi propriile gânduri, idei şi sentimente, prin folosirea unui limbaj artistic, puternic marcat de subiectivitate.
II. CUPRINS Argumentarea apartenenţei textului " Mezul iernei", la categoria textelor literare a) îşi propune să impresioneze cititorii – explici cum b) exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului (iei poezia strofă cu strofă şi arăţi ce spune autorul, ce gânduri, idei şi sentimente comunică) c) limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate: · imagini artistice şi figuri de stil (prezentarea celor mai importante imagini şi figuri de stil, cu semnificaţia lor) · muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)	“Mezul iernei” este un text literar, pentru că are toate caracteristicile unui astfel de text. În primul rând............. În al doilea rând...................... În al treilea rând
III. ÎNCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului	În concluzie, textul “Mezul iernei” este literar, pentru că................................